Plângere contravenţională. Sentința nr. 1431/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1431/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 1431
Dosar nr._ - plângere contravențională –
Cod operator 2720 (Legea nr. 53/2003 R)
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1431
Ședința publică de la 28 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale promovate de petentul C. E. L. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ N..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns petentul, asistat de av. P. G., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza este la primul termen de judecată.
Av. P. G. depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare pentru petent (fila 55 dosar).
Instanța procedează la identificarea petentului C. E. L., născut în ., legitimat cu C.I. . nr._, CNP_, cu domiciliul în municipiul Piatra N., .. 6, ., etaj 3, apt. 32, județul N..
În considerarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și se consideră competentă general, material și teritorial, în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, av. P. G., pentru petent, fiind de acord.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, instanța dă cuvântul părților asupra probatoriului:
Av. P. G., pentru petent, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei testimoniale, respectiv audierea martorilor C. M. C. și A. I..
În considerarea dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei, solicitată atât de către petent, cât și de către intimat, prin întâmpinare, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea prezentei pricini.
Instanța respinge, ca nefiind utilă soluționării cauzei, proba testimonială solicitată atât de către petent, cât și de către intimat, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Întrebat fiind, petentul susține că este vorba de o rudă îndepărtată, care are 4 (patru) copii, care a rămas fără un loc de muncă și care l-a rugat să-l ajute dacă poate și căruia îi dădea doar cadouri pentru copii, haine și jucării.
La întrebarea instanței, referitor la ce a declarat respectiva persoană inspectorilor, petentul susține că această declarație a fost dată sub presiune, fiind chemați din nou, pentru declarații, iar av. P. G. învederează instanței că tocmai această împrejurare se dorea dovedită prin proba testimonială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în dezbateri asupra fondului:
Av. P. G., pentru petent, solicită admiterea plângerii contravenționale, deoarece este o sancțiune dată unei persoane fizice pentru că nu a făcut contracte de muncă celor care lucrau la edificarea casei proprietatea petentului. Este vorba de o rudă, care a rămas fără serviciu, iar prețul este reprezentat de cadouri oferite pentru cei 4 (patru) copii. Declarațiile date de acesta au fost sub presiune și s-a dictat ce anume să se scrie. S-a explicat în scris, care sunt motivele pentru care s-a făcut prezenta plângere. Trebuie avut în vedere că, de-a lungul timpului, fiecare persoană și-a construit o casă, la construcția căreia regula era clară, era ajutat de alte persoane. Este adevărat că nu se face distingerea între o persoană fizică și o persoană juridică, dar s-a ajuns să dăm amenzi exagerate pentru că cineva a venit 2 (două) zile și a ajutat la edificarea casei. Susține că sancțiunea este exagerată, chiar dacă formal se încadrează în dispozițiile stricte ale legii. Consideră că trebuie avut în vedere și contextul în care a fost săvârșită contravenția, dacă există o contravenție și apreciază că sancțiunea este disproporționată și solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului. Pentru toate motivele arătate, solicită admiterea plângerii.
În considerarea dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise, după care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2014, sub nr._, petentul C. E. L. în contradictoriu cu I. T. de Muncă N. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.10.2014, solicitând anularea procesului-verbal ca fiind nelegal și netemeinic, cu consecința exonerării de la plata amenzii, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 40.000 lei cu avertisment. În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că a fost amendat cu suma de 40.000 lei, în baza art. 260, alin. 1, lit. e din Legea 53/2003, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16, alin. 1 din Legea nr. 53/2003, respectiv primirea la muncă fără contract de muncă a 4 persoane. În cuprinsul procesului-verbal atacat s-a stipulat că „în urma controlului din 17.10.2014, orele 11,00 la locul de muncă organizat de angajator la construcție, casa de locuit, din Piatra N., . data de 20.10.2014, orele 8,30, la sediul ITM N., s-a constatat că angajatorul a primit la muncă pe numiții: 1. C. C., CNP_, care declara că presta activitate din data de 15.10.2014 ca paznic, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, a fost primit la muncă în perioada 15-17.10.2014; 2. C. M. C., CNP_, care declara că presta activitate de la data de 13.09.2014 fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, a fost primit la muncă în perioada 13.09._14; 3. A. I., CNP_6, care declara că presta activitate ca ajutor zi, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, a fost primit la muncă în perioada 20.09._14; 4. G. G., CNP_, care declara că presta activitate ca zidar, de la data de 20.09.2014, fără a avea încheiat contract individual de muncă, a fost primit la muncă în perioada 20.09.2014.
Petentul a considerat că procesul-verbal este nelegal și netemeinic întrucât nu sunt respectate dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 2/2003, mai exact nu a săvârșit contravenția reținută în actul atacat. Astfel, săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260, alin. 1, lit. e) se poate face de o persoană fizică sau juridică care primește la muncă o altă persoană fără a-i încheia contract individual de muncă, fiind imperios necesar ca „angajatorul” să desfășoare o activitate din care să realizeze efectiv un câștig, pentru a considera că poate avea acea calitate de angajator. Or, în speța de față, petentul, în calitate de persoană fizică (nici măcar persoană fizică autorizată), a încercat să-și construiască o casă a sa personală, care să servească drept spațiu de locuit pentru el și familia sa.
A adăugat că această idee reiese și din motivarea Î.C.C.J. care a statuat, prin Decizia nr. 4036 din 1 iunie 2012, Secția I civilă, că „potrivit art. 276, alin. 1, lit. e, contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile art. 16, alin. 1 din Codul muncii, ci primirea la muncă, folosirea muncii fără existența unui astfel de contract.” Trebuie subliniat că raportul de muncă presupune o relație de subordonare, cu caracter de continuitate, în cadrul unui program minim de ore, pentru o perioadă dată, precum și plata unui salariu. Or, în cazul său acest lucru nu s-a întâmplat, el fiind doar o persoană fizică în înțelesul propriu al cuvântului, care își ridică, în regie proprie, o casă de locuit pentru el și familia sa, iar oamenii îi ofereau ajutorul lor periodic și benevol doar atunci când aceștia aveau timp și când se impunea (respectiv în momentele când mai procuram o parte din materiale pentru construcție și erau necesare unele lucrări la care avea nevoie de oarecare ajutor), fără a primi remunerație în schimb.
Petentul a susținut că, potrivit prevederilor art. 10 din Legea 53/2003 - Codul muncii, „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu„. Ori toate persoanele găsite la adresa din ., Piatra N. îi sunt prieteni, nu aveau și nu au nici o obligație să muncească pentru el, ei îl ajutau la diferite activități, dar fără să fi avut vreo înțelegere cu ei că vor primi o remunerație denumită salariu. Nu a existat niciodată relația de subordonare angajator – muncitor, ci o relație de prietenie și întrajutorare.
A afirmat și că eventualele neconcordanțe în încercarea sa de a respecta prevederile legale în vigoare, dacă sunt constatate, nu sunt caracterizate de rea credință. Persoanele respective nu erau prezente în fiecare zi în curtea sa, nu aveau un program fix, ei prezentându-se doar în funcție de disponibilitatea acestora și de necesitățile care apăreau în evoluția construcției și nu primeau salariu.
Tocmai de aceea, petentul a considerat că la ridicarea unei case de locuit, în regie proprie, pentru nevoile familiei, poate fi ajutat de câteva persoane cu care are o relație apropiată, întrucât acesta este obiceiul în țara în care trăim. După principiul după care a fost sancționat ar trebui să fie sancționat fiecare bătrân din această țară cu amenda de zeci de mii de lei dacă este ajutat de către un vecin sau nepot la săpatul grădinii sau la alte treburi în gospodărie, ceea ce nu ar fi normal și legal.
De asemenea, petentul a susținut că întotdeauna a respectat legislația în vigoare, fiind medic de profesie și având un cabinet medical privat, și nu a înțeles să se sustragă de la plata contribuțiilor către stat.
Faptul că, în calitate de persoană fizică, care își construiește o casă de locuit, a apelat la ajutorul unor persoane care se pricep la construcții, nu constituie, în opinia sa, precum și în cea a majorității locuitorilor României care își ridică locuințe în regie proprie dintotdeauna, contravenția prevăzută de Codul muncii la art. 260, alin. 1, lit. e).
În concluzie, fapta reținută de inspectorii de muncă nu există în realitate, astfel că se impune admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal de contravenție cu consecința exonerării de la plata amenzii.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment deoarece scopul acestei sancțiuni, acela de prevenție și atenționare, cât și cel coercitiv, poate fi atins și fără aplicarea unei amenzi, ci doar a unui avertisment, aceasta fiind una din sancțiunile prevăzute de lege. A adăugat că trebuie făcută diferența între pericolul concret și cel legiuit, susținând că nu s-a produs pericol social concret, întrucât își ridica o locuință pentru nevoile familiei sale, ca simplă persoană fizică, și nu pentru interese economice cu caracter pecuniar evident. A mai susținut că nu a mai fost amendat pentru o astfel de faptă, iar cuantumul amenzii este foarte mare, de 40.000 lei, fiind o sumă exorbitantă pentru o faptă care nu există și pe care nu a comis-o, și care perturbă grav din punct de vedere financiar și psihologic viața de familie.
În drept, petentul a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și ale Legii nr. 53/2003.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Au fost anexate plângerii, în copie, următoarele înscrisuri: carte de identitate, dovada de comunicare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.10.2014 și anexa de constatare.
Petentul a achitat în mod legal taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 19.12.2014, intimatul I. T. de Muncă N. a depus la dosar întâmpinare, filele 17-22, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.
A arătat că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă pentru încălcarea dispozițiilor art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată - Codul Muncii, așa cum reiese din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.10.2014.
În fapt, intimatul a precizat că urmare a controlului tip campanie din Planul Comun de Acțiuni "Black Market" privind prevenirea, descoperirea și sancționarea ilegalităților comise in domeniul utilizării forței de muncă fără forme legale de angajare, desfășurat în data de 17.10.2014, ora 11.00 la locul de muncă organizat de angajator-construcție casă de locuit, beneficiar C. A., prin C. E. L., din Piatra N., .. 6, ., . și în data de 20.10.2014, ora 8.30, la sediul ITM N., s-au constatat următoarele: C. C. care a declarat că a prestat activitate în perioada 15.10._14, în funcția de paznic, câte 6 ore/zi, fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă, contrar art.16 alin.1 coroborat cu art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicată; C. M. C. care a declarat că a prestat activitate în perioada 13.09._14, 2-3 ore/zi, fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă, contrar art. 16 alin.1 coroborat cu art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicată; A. I. care a declarat că a prestat activitate în perioada 20.09._14, în funcția de ajutor zidar, câte 5-6 ore/zi, fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă, contrar art.16 alin.1 coroborat cu art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicată; G. G. care a declarat că a prestat activitate în perioada 20.09._14, în funcția de zidar, câte 5-6 ore/zi, fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă, contrar art.16 alin.1 coroborat cu art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicată.
Cu privire la motivele invocate de contravenient, prin cererea introductivă, a făcut următoarele precizări:
1. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost legal întocmit, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001, modificată și completată.
2. Susținerea contravenientei potrivit căreia procesul-verbal de sancționare este nelegal și netemeinic nu poate fi primită și este fără relevanță juridică pentru următoarele considerente:
C. C. a declarat că a prestat activitate în perioada 15.10._14, în funcția de paznic, câte 6 ore/zi, pentru suma de 40 lei/zi, împreună cu numitul G. G., fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă, contrar disp. art. 16 alin.1 coroborat cu art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicată; C. M. C. a declarat că a prestat activitate în perioada 13.09._14, 2-3 ore/zi, împreună cu C. C. și A. I., fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă, contrar disp. art. 16 alin.1 coroborat cu art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicată; A. I. a declarat că a prestat activitate în perioada 20.09._14, în funcția de ajutor zidar, câte 5-6 ore/zi, împreună cu numiții C. C., C. C. și G. G., fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă, contrar disp. art.16 alin. 1 coroborat cu art.260 alin. 1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicată; G. G. a declarat că a prestat activitate în perioada 20.09._14, în funcția de zidar, câte 5-6 ore/zi, împreună cu numiții C. C., C. C. și A. I., fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă, contrar art.16 alin.1 coroborat cu art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicată.
Declarațiile celor patru persoane atestă situația reală la data controlului, acestea aparținând unor persoane cu capacitate de exercițiu deplină și care sunt susținute fără echivoc prin semnături, cele menționate fiind adevărate, nefiind siliți sau intimidați în cele declarate.
Constatările aparținând inspectorilor de muncă rezultă din procesul-verbal de control nr._/20.10.2014, fișele de indentificare ale persoanelor prezente la lucru cu ocazia controlului efectuat în teren și nota de relație a domnului C. E. L..
În conformitate cu prevederile art. 16, alin.1 din Legea nr.53/2003, republicată, angajatorul (persoană fizică sau juridică) are obligația de a încheia contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă.
Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere că ar avea calitatea de angajator doar persoana fizică autorizată/asociație, stabilea aceasta prin însuși textul art. 10, eliminând posibilitatea persoanei fizice neautorizate de a avea calitatea de angajator.
A accepta că persoanele fizice nu pot fi sancționate pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din Codul Muncii, ar însemna că acestea pot să folosească „munca la negru”, după bunul lor plac.
Potrivit doctrinei de specialitate, raporturile juridice de muncă sunt definite ca fiind acele relații sociale reglementate de lege, ce iau naștere între o persoană fizică, pe de o parte și o persoană fizică sau juridică pe de altă parte, ca urmare a prestării unei anumite munci de către prima persoană în folosul celei de a doua, care, la rândul ei, se obligă să o remunereze și să creeze condițiile necesare prestării acestei munci.
Trăsătura proprie, fundamentală, caracteristică și determinantă a raportului de muncă este constituită din relația de subordonare existentă între subiectul acestui raport, în sensul că persoana care prestează munca este subordonată celuilalt subiect al raportului respectiv.
Pe de altă parte, raportul de muncă presupune desfășurarea unei activități cu caracter de continuitate, în cadrul unui număr minim de ore pentru o perioadă dată de-a lungul unui interval de timp, având în vedere faptul că încadrarea în muncă presupune prestarea acesteia în mod repetat (fapt ce reiese chiar din fișele de identificare).
Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere că ar avea calitatea de angajator doar persoana fizică autorizată/asociație, stabilea aceasta prin însuși textul art. 10, eliminând posibilitatea persoanei fizice neautorizate de a avea calitatea de angajator.
Raportat la argumentele petentului, a solicitat a se avea în vedere:
- fișele de identificare ale susnumiților în care se precizează foarte clar că fiecare din cele 4 persoane identificate prestau activitate pentru și în beneficiul lui C. A., prin reprezentant legal C. E. L., câte 3/6 ore/zi- de la data susmenționată- (activitatea respectivă avea deci, caracter de continuitate), pentru suma de 40 lei/zi (activitate remunerată);
- Nota de relație din data de 20.10.2014 aparținând lui C. E. face dovada primirii acestor persoane pentru execuția lucrării, în schimbul unei așa zise datorii de onoare ( servicii medicale), dându-le câteodată haine, hrană și bani.
- Sentința civilă nr. 197/23.01.2012- dosar nr._ prin care Judecătoria R. a arătat că, potrivit art. 260 alin.1 lit.e din Codul muncii,
Legiuitorul a menționat fără echivoc în Codul muncii: Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului (art. 16,alin.1). Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă (art. 16, alin.3).
În concluzie, cele 4 persoane, în perioada 13.09._14, au prestat activitate fără contracte individuale de muncă, încheiate anterior derulării raporturilor de muncă, nu figurau în pontaje, nebeneficiind de nici o asigurare în cazul producerii unui accident de muncă cu invaliditate sau mortal (mai ales, că efectuau lucrări de construcție a unei locuințe).
Până în momentul încheierii procesului-verbal de control cât și a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, angajatorul nu a făcut dovada contrarie celor consemnate de către organul constatator.
A arătat că au mai fost identificate persoane fizice neautorizate și care au fost sancționate și au înregistrat contracte individuale de muncă pentru persoanele identificate.
Fără echivoc reiese că elementele constitutive ale contravenției săvârșite sunt întrunite cumulativ, această contravenție a fost săvârșită cu intenție, contestatorul a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui, prin nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 53/2003-Codul Muncii.
A mai considerat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar motivele invocate de contestator nu pot fi considerate cauze care să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale sau la înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, deoarece contravenția este săvârșita cu intenție, contravenientul a prevăzut urmările faptelor sale și le-a acceptat. Prin această practică folosită, contravenientul s-a sustras încheierii formelor de angajare pentru persoanele care desfășoară activitate la acesta, cât și de la plata obligațiilor datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat-persoanele fiind lipsite de orice drept de protecție socială, pentru perioada lucrată. Fapta săvârșita este foarte gravă având un grad de pericol social ridicat cu implicații sociale serioase. Este vorba de un grad de pericol social ridicat având în vedere și faptul că legiuitorul, prin Legea nr.40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii a majorat cuantumurile speciale ale amenzii prevăzute la art. 260, alin.1, lit.e din Codul muncii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele din C.Pr.Civ., dispozițiile Legii nr. 53/2003, ale H.G. NR. 500/2011, republicată și ale O.G. nr.2/2001.
În temeiul art. 223, alin.3 C.proc.civ., a solicitat judecata și în eventuala lipsă.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Intimatul a anexat întâmpinării, în copie, următoarele acte: proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.10.2014, înștiințare de plată, confirmare de primire, proces-verbal de control nr._/20.10.2014, anexă de constatare, fișe de identificare, planșe fotografice, notă de relații, extras din registrul informatic, practică judiciară.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, fiind depus la dosar la data de 26.01.2015, la fila 51.
Prin întâmpinarea depusă, ITM N. face precizarea că „Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere că ar avea calitatea de angajator doar persoana fizică autorizată/asociație, stabilea aceasta prin însuși textul art. 10, eliminând posibilitatea persoanei fizice neautorizate de a avea calitatea de angajator".
Art. 14 alin. 1 din Codul Muncii prevede că „în sensul prezentului cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă". Condițiile legale care permit unei persoane fizice să aibă calitatea de angajator sunt prevăzute de legea specială, O.U.G. 44/2008, după cum urmează: persoanele fizice pot desfășura activități economice, potrivit art. 4 din OUG 44/2008, individual și independent ca persoane fizice autorizate, ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale sau ca membri ai unui întreprinderi familiale. Art. 2 lit. a) din același text legal (OUG 44/2008) definește noțiunea de activitate economică, după cum urmează: „activitate economică - activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit;". Ori, în cazul său, nu poate fi vorba de nicio activitate economică destinată vânzării ori schimbului desfășurată în scopul obținerii vreunui profit. Petentul a arătat că nu construiește casa în scopul vânzării acesteia și obținerii unui profit, ci doar în scopul exclusiv de a fi folosită ca și locuință pentru familia sa.
În raport de prevederile legale invocate și de situația de fapt dedusă judecații, petentul a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art.260 alin.1 lit.e) din Codul muncii, în condițiile în care el, persoană fizică angajată în executarea unei lucrări proprii, a solicitat sprijinul a patru cetățeni care îi ofereau ajutorul lor periodic și benevol doar atunci când aceștia aveau timp fără a primi remunerație în schimb. În acest sens sunt și mențiunile făcute pe fișele de identificare de către G. G., A. I. și C. M. C. care au făcut precizarea clară că „nu primesc bani" și că „nu am semnat contract de muncă" ceea ce denotă că petentul nu se afla în relații contractuale cu aceștia, iar aceștia nu erau remunerați pentru activitățile prestate.
Pentru toate aceste aspecte, a solicitat admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal de contravenție cu consecința exonerării de la plata amenzii. În situația în care instanța va considera fapta ca fiind contravenție, a solicitat a se avea în vedere circumstanțele personale, precum și faptul că nu a avut nicio rea-intenție, motiv pentru care a solicitat în subsidiar inlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Potrivit art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea depusă de petent la data de 04.11.2014 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, respectiv de la data de 23.10.2014 (fila 26).
Instanța a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior, fiind respinsă ca neutilă proba testimonială solicitată.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.10.2014, întocmit de către doi inspectori din cadrul Inspectoratului T. de Muncă N., petentul C. E. L. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 40.000 lei întrucât, urmare a controlului efectuat în data de 17.10.2014, orele 11,00, la locul de muncă organizat de angajator-construcție casă de locuit, beneficiar C. A., prin C. E. L., cu autorizație de construcție nr. 207/22.07.2014, din Piatra N., .. 3, jud. N. și în data de 20.10.2014, ora 8.30, la sediul ITM N., s-au constatat următoarele: C. C. care a declarat că a prestat activitate în perioada 15.10._14, în funcția de paznic, câte 6 ore/zi, fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă; C. M. C. care a declarat că a prestat activitate în perioada 13.09._14, 2-3 ore/zi, fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă; A. I. care a declarat că a prestat activitate în perioada 20.09._14, în funcția de ajutor zidar, câte 5-6 ore/zi, fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă; G. G. care a declarat că a prestat activitate în perioada 20.09._14, în funcția de zidar, câte 5-6 ore/zi, fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă.
Contravenția a fost încadrată juridic la art. 16 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.
S-a menționat că faptele rezultă din fișele de identificare completate la locul de muncă organizat de petent, din registrul general de evidență a salariaților și din procesul-verbal de control nr._/20.10.2014.
În drept, instanța reține că, potrivit principiilor generale de drept administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ, fiind emis pe baza și în executarea legii de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice. În același timp, actul administrativ este cenzurabil de instanța de contencios administrativ, în primă instanță judecătoria. În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanța administrează probele necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În plus, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale „chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.” (Decizia nr.1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 9 decembrie 2010)
Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De altfel, petentul nu a invocat nici un motiv de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta a fost corect întocmit.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: … e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”. În conformitate cu art. 16 alin. 1, „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.” Totodată, potrivit art. 14 alin. 1 și 3, „În sensul prezentului cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă. … Persoana fizică dobândește capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacității depline de exercițiu.”
Așadar, din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, instanța reține că persoana fizică poate avea calitatea de angajator din momentul dobândirii capacității depline de exercițiu, nefiind nevoie de vreo altă condiție, așa cum a invocat petentul, respectiv să fie persoană fizică autorizată sau să acționeze în cadrul unei întreprinderi individuale.
Instanța apreciază că sunt întrunite în cauză toate elementele contravenției reținute și sancționate prin procesul-verbal contestat, deoarece petentul a primit la muncă patru persoane fără a le încheia contracte de muncă anterior începerii activității. Ori, aceste persoane sunt într-adevăr complet lipsite de orice protecție a muncii, în special, având în vedere că în domeniul construcțiilor trebuie respectate anumite norme de protecție a muncii, în caz contrar fiind pusă în pericol viața sau integritatea fizică a muncitorilor.
Chiar dacă este vorba de construirea unei case de locuit în regie proprie, această opțiune a petentului trebuia coroborată cu îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege în ceea ce privește primirea la muncă a unor persoane. Reiese neîndoielnic din fișele de identificare că cele patru persoane prestau muncă în favoarea petentului. Acestea nu erau persoane apropiate petentului, respectiv nu făceau parte din familia sa, ci erau persoane nevoiașe cunoscute în considerarea calității sale de medic, așa cum a susținut petentul. Era obligația petentului să asigure desfășurarea în mod legal a activității de construire a casei. Împrejurarea că dintre persoanele identificate numai una singură a declarat că primește 40 lei pe zi, iar celelalte au declarat că nu primesc bani, nu este de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei în ceea ce le privește pe acestea din urmă.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța apreciază că nu poate fi înlocuită în cauză sancțiunea amenzii cu avertisment având în vedere că este vorba de primirea la muncă a patru persoane, aspect care caracterizează fapta ca fiind de un grad de pericol social ridicat, prin raportare și la domeniul în care erau primite la muncă persoanele, respectiv construcții.
În consecință, instanța va respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul C. E. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul C. E. L. (CNP_), cu domiciliul în municipiul Piatra N., .. 6, ., etaj 3, apt. 32, județul N. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ N. (lipsă C./CUI), cu sediul în municipiul Piatra N., . nr. 8, județul N..
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. F. B.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 24.09.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2588/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 557/2015.... → |
|---|
