Plângere contravenţională. Sentința nr. 2588/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2588/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 28-08-2015 în dosarul nr. 2588
Dosar nr._ - plângere contravențională -
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
SENTINȚA CIVILĂ NR.2588
Ședința publică din data de 28.08.2015
Completul compus din:
Președinte – P. B.-judecător
Grefier - E. E.
Se examinează cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul Z. I., cu domiciliul în R., st. Bărboși, nr. 493, județul N. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.11.2014 de către agent constatator din cadrul ITM N. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă N., cu sediul în Piatra N., st. Dr. Gh. I., nr. 8, județul N..
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din 14.08.2015 și au fost consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și prin s-a dispus amânarea pronunțării cauzei la data de 28.08.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
1) Cererea de chemare în judecată:
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2014, sub nr. de dosar_, petentul Z. I. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ din 04.11.2014 și procesului-verbal de control nr._ din 04.11.2014, încheiate de către agent constatator din cadrul Inspectoratului T. de Muncă N..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în fapt, la data de 22.10.2014 a fost sunat de prietenul său M. P., care l-a anunțat că va trece să-i facă o vizită. În momentul în care acesta a ajuns la locuința sa, nu era încă acasă, iar prietenul său împreună cu cele două persoane cu care era, au intrat în curte și l-au așteptat.
M. P., din proprie inițiativă, s-a urcat pe o schelă de pe care a căzut, fiind anunțată salvarea.
La fața locului au sosit mai multe echipaje, fiind luate declarații de la persoanele găsite la fața locului. A fost luată o declarație și numitului B. S.-F., care este o persoană fără adăpost, căruia i-a acordat ajutor din milă, un loc de dormit în rulota din curte.
Din această întâmplare s-a ajuns să se încheie procesul-verbal contestat, printr-o interpretare eronată a stării de fapt.
Astfel, nu este reală susținerea că la data de 22.10.2014 s-a inițiat și efectuat un control din partea ITM, ci venirea inspectorilor s-a datorat faptului că M. P., din proprie inițiativă și curiozitate s-a uitat la modul în care executase o îmbinare.
Persoanele care se aflau la fața locului nu se aflau în exercitarea unei activități sub autoritatea sa.
Numitul B. S. F. este un om al străzii și, datorită stării materiale și fizice precare este o persoană vulnerabilă și are deficiențe de percepere a situațiilor, este timid și influențabil.
Activitățile desfășurate pot fi descrise ca fiind datul de mâncare la câini și măturarea curții unde se află rulota, activități care nu sunt efectuate contra cost, ci din proprie inițiativă, fiind un act gospodăresc strict necesar locului în care a fost lăsat, din milă, să locuiască.
În concluzie, se solicită admiterea plângerii contravenționale.
În drept, nu au fost indicate dispozițiile legale aplicabile.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei: procesul-verbal . nr._ din 04.11.2014 de către agent constatator din cadrul Inspectoratului T. de Muncă N. și proces-verbal de control nr._ din 04.11.2014.
1.2. În ședința publică din data de 24.04.2015, petentul Z. I. a precizat că a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ din 04.11.2014, încheiat de către agent constatator din cadrul Inspectoratului T. de Muncă N..
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
2) Întâmpinarea formulată de către intimat:
În apărare, intimatul a depus la dosarul cauzei la data de 09.01.2015, prin serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal este legal întocmit și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001.
Afirmația petentului cu privire la inexistența faptei nu poate fi primită și este fără relevanță juridică pentru următoarele considerente:
-B. F.-S. presta activitate la data de 22.10.2014, ca muncitor necalificat, câte 3 ore/zi, împreună cu M. P., fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar dispozițiilor art. 260 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată;
-B. I. V. presta activitate la data de 22.10.2014, ca muncitor necalificat, câte 3 ore/zi, împreună cu M. N. C. și M. P., fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar dispozițiilor art. 260 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată;
-M. N. C. presta activitate la data de 22.10.2014, ca muncitor necalificat, câte 3 ore/zi, împreună cu M. P. și B. I. V., fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar dispozițiilor art. 260 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată;
-M. P. presta activitate la data de 22.10.2014, ca muncitor necalificat, câte 3 ore/zi, împreună cu B. I. V., M. N. C. și B. F. S., fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar dispozițiilor art. 260 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată;
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, angajatorul are obligația de a încheia contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității.
Salariatul presta activitate fără contract individual de muncă, nu figura în pontaje, nebeneficiind de asigurare în cazul producerii unui accident de muncă cu invaliditate sau mortal.
Chiar legiuitorul a stabilit fără echivoc potrivit art. 16 alin. (1) Codul muncii că forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului, simpla înregistrare în registrul de evidență în format electronic al salariaților neproducând efecte juridice în domeniul raporturilor de muncă, angajatorul fiind obligat ca anterior începerii activității să înmâneze salariatului un exemplar al contractului individual de muncă.
Sancțiunea aplicabilă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar motivele invocate nu pot fi considerate cauze care să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale, mai ales că fapta este săvârșită cu intenție, petentul a prevăzut urmările faptei sale și le-a acceptat, prin această practică, contravenienta s-a sustras încheierii formelor de angajare pentru persoanele care își desfășoară activitatea cât și de la plata obligațiilor datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat, persoanele fiind lipsite de orice drept de protecție socială pentru perioada lucrată.
Gravitatea faptei este evidențiată și de cuantumul ridicat al amenzilor stabilite și prin prevederea legală potrivit căreia pentru identificarea a cel puțin 5 persoane se dispune cercetarea penală a administratorului unității cât și măsuri administrative în ceea ce privește persoana juridică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 53/2003 și OG nr. 2/2001.
În dovedirea susținerilor, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal . nr._ din 04.11.2014 de către agent constatator din cadrul Inspectoratului T. de Muncă N., proces-verbal de control nr._ din 04.11.2014, notă de relații, fișe de identificare din 22.10.2014, declarații de martor și fotografii.
3) Aspecte procesuale:
În ședința publică din data de 24.04.2015, instanța apreciind ca fiind admisibile, legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la situația de fapt, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În ședința publică din data de 14.08.2015, s-a procedat la administrarea probei testimoniale, respectiv martorii M. P., M. N. C., B. F. S. și B. I. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
4) Soluționarea fondului cauzei
Analizând actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
În fapt, din cuprinsul procesului-verbal . nr._ din 04.11.2014 de către agent constatator din cadrul Inspectoratului T. de Muncă N. rezultă că petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 40.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, republicată.
Pentru a dispune sancționarea contravențională, agentul constatator a reținut că în urma controlului efectuat la data de 22.10.2014, 23.10.2014 și finalizat la data de 04.11.2014 la persoana fizică Z. I., respectiv la locul de muncă organizat al acestuia denumit ,,construcție depozit și locuință, amplasat în orașul R., ., județul N. s-a constatat că petentul Z. I., în calitate de angajator, persoană fizică a primit la muncă pe numitul B. F. S., identificat la data de 22.10.2014, prestând activitate ca necalificat, începând cu data de 02.10.2014, pe numitul B. I. V., M. N. C. și M. P., care prestau activitate din data de 22.10.2014 pentru și sub autoritatea petentului, fără a încheia contracte individuale de muncă, în formă scrisă, anterior începerii activității, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 53/2003.
4.1.În drept, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța verificând procesul-verbal . nr._ din 04.11.2014 de către agent constatator din cadrul Inspectoratului T. de Muncă N., din punct de vedere al legalității, apreciază că sunt respectate cerințele imperativ-limitativ prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității, care ar putea fi luate în considerare și din oficiu.
4.2.Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționată este prevăzută și sancționată de art. 260 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003 potrivit căruia constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Conform art. 16 din același act normativ contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal, instanța apreciază că în măsura în care fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de către organul constatator acesta beneficiază de o prezumpție relativă de adevăr, făcând dovada asupra stării de fapt reținute, până la proba contrarie.
În stabilirea aplicabilității art. 6 din CEDO în cadrul procedurii contravenționale, instanța are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, definind în mod autonom noțiunea de acuzație în materie penală, în raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea în dreptul intern, natura faptei și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate, a statuat că scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că noțiunea de "acuzație în materie penală" include și domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceeași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong și Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi dintre acestea prezumpția de nevinovăție instituită prin art. 6.2 din Convenție (A. contra României, 4.10.2007)
Totodată, instanța are în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza N. contra României din data de 18.11.2008 în care Curtea a reamintit că în materie penală, problema administrării probelor trebuie privită prin prisma paragrafelor 2 și 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate. În plus, acuzării îi revine sarcina să îi prezinte persoanei în discuție capetele de acuzare care i se impută în scopul de a-i acorda acesteia ocazia să își pregătească și să își prezinte apărarea în consecință precum și de a oferi probe suficiente pentru a-și fundamenta o declarație de vinovăție. Totodată, Curtea a mai reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării. Deși Convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intră în sfera de competență a dreptului intern. Curtea a reamintit că sarcina sa constă în aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă privită în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.
Față de jurisprudența Curții de contencios European, instanța apreciază că sancțiunile contravenționale aplicate în baza prevederilor Legii nr. 53/2003 au adresabilitate generală, au caracter represiv și punitiv.
În raport de motivele expuse mai sus, instanța concluzionează că prezumpția relativă de adevăr de care beneficiază constatările personale ale agentului constatator nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al petentului, sub aspectul prezumpției de nevinovăție, aplicabil și în cadrul procedurii contravenționale, deoarece prezumpțiile ca probe indirecte, nu sunt în principiu contrare Conventiei. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Aplicând aceste dispoziții legale la cauza dedusă judecății, din cuprinsul procesului-verbal . nr._ din 04.11.2014 de către agent constatator din cadrul Inspectoratului T. de Muncă N. rezultă că la data de 22.10.2014 petentul a primit la muncă pe B. F.-S., B. I. V., M. N. C. și M. P., fără a avea încheiate contracte individuale de muncă, în formă scrisă, anterior începerii activității.
Cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se coroborează cu fișele din data de 22.10.2014 din care rezultă că martorii B. F.-S., B. I. V., M. N. C. și M. P. au prestat activitate la data de 22.10.2014 pentru petent, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.
În acest sens, instanța a avut în vedere că, pe de o parte, declarațiile provin de la persoane cu capacitate deplină de exercițiu, care au făcut relatările în deplină cunoștință de cauză, nefiind intimidate sau forțate în acest sens.
Instanța nu poate da eficiență juridică declarațiilor martorilor M. P., M. N. C., B. F. S. și B. I. V., din cursul judecății, din care rezultă în esență că la data de 22.10.2014, nu ar fi prestat activitate în folosul petentului, deoarece pe de o parte acestea sunt contrazise de declarațiile date la data de 22.10.2014, iar pe de altă parte instanța apreciază că acestea nu sunt de natură să conducă la stabilirea adevărului deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Instanța nu poate reține declarațiile martorilor referitoare la faptul că s-au intimidat în momentul controlului efectuat de inspectorii ITM deoarece aceștia nu precizat împrejurările de fapt sau conduita abuzivă a inspectorilor de muncă care i-au determinat să semneze o declarație care nu corespunde adevărului, cu atât mai mult cu cât, sunt persoane cu capacitate deplină de exercițiu, iar noțiunile utilizate în fișele de identificare, însușite prin semnătură, nu cuprind termeni al căror sens nu poate fi înțeles de o persoană fără cunoștințe juridice.
Mai mult decât atât, susținerea martorilor potrivit căreia nu prestau activitate în beneficiul petentului nu poate fi primită deoarece orice activitate care se realizează la punctul de lucru al acestuia, cu folosirea mijloacelor ce-i aparțin este presupusă a fi realizată în interesul său.
De asemenea, instanța mai reține că însuși petentul a recunoscut că nu a încheiat contract individual de muncă, iar apărările invocate de acesta nu sunt de natură a o exonera de obligația legală de a încheia un contract individual de muncă cu respectarea prevederilor legale.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției s-a materializat prin inacțiunea petentului de a încheia contract individual de muncă pentru martorii M. P., M. N. C., B. F. S. și B. I. V., în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, deși această obligație legală ii incumba acesteia, în calitate de angajator.
Urmarea imediată a faptei săvârșite de către petent, constă în lezarea valorii sociale care asigură un climat de ordine și securitate socială necesar desfășurării normale a activității de muncă.
Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de petentă și urmarea imediată, rezultă, ex re, din însăși săvârșirea acțiunii incriminate
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a petentului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. art. 260 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța reține că prin procesul-verbal petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 40.000 lei.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În concret, instanța apreciază că fapta comisă de petent prezintă un grad de pericol social relativ ridicat avându-se în vedere circumstanțele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de săvârșire, încălcarea obligației legale de a încheia contract de muncă, împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă și anume lezarea valorii sociale care asigură un climat de ordine necesar desfășurării normale a relațiilor de muncă, precum și atitudinea petentului care nu a recunoscut săvârșirea faptei . În măsura în care petentul s-a manifestat în sensul nerecunoașterii faptei săvârșite, scopul sancțiunii contravenționale nu poate fi atins decât prin executarea amenzii contravenționale aplicate.
Circumstanțele personale invocate de către petent, nu justifică aplicarea unei alte sancțiuni contravenționale, care să fie aptă a atinge scopul sancțiunii.
În raport de aceste criterii de individualizare, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de agentul constatator este individualizată în mod corect spre minimul special.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază că plângerea contravențională formulată de petent este neîntemeiată și, prin urmare, o va respinge.
In temeiul art. 453 Cod procedură civilă și al principiului disponibilității, instanța va luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul Z. I., CNP:_, cu domiciliul în R., st. Bărboși, nr. 493, județul N. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.11.2014 de către agent constatator din cadrul ITM N. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă N., cu sediul în Piatra N., st. Dr. Gh. I., nr. 8, județul N..
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 zile de la comunicare.
Conform art. 471 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.08.2015.
Președinte,Grefier,
P. BoțuElena E.
Pentru judecător aflat în C.O.
semnează președintele instanței
M. C. I.
Red.P.B/28.09.2015/Tehnored. E.E/1.10.2015
4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3902/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1431/2015.... → |
|---|
