Plângere contravenţională. Sentința nr. 2073/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2073/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 2073
Dosar nr._ -plângere contravențională-
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2073
Ședința publică din 09.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. B.
GREFIER – E. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul N. C., cu domiciliul în Piatra N., St. 1 Decembrie, nr. 38, ., . împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 20.01.2015 de agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., Cod fiscal_, cont bancar RO 08 TREZ__ , cu sediul în Piatra-N., ., jud. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei civile de față, grefierul de ședință învederând instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată ;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă instanța constată că Judecătoria Piatra N. este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cauză, având ca obiect plângere contravențională având în vedere dispozițiile art. 126 Constituția României, art. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară precum și art. 94 pct. 4 din codul de procedură civilă raportat la art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului în primă instanță ca fiind 2 luni astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil
Procedând la verificarea termenului de introducere a plângerii contravenționale, obligație ce-i revine în conformitate cu art.34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că plângerea contravențională este formulată în termen deoarece procesul verbal a fost comunicat la data de 20.01.2015, iar plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 22.01.2015, fiind respectat termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Cu privire la proba cu înscrisuri solicitată de petent și intimat, instanța apreciază că proba este admisibilă, legală, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la situația de fapt și în consecință, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă încuviințează pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri.
S-a administrat proba cu înregistrarea video.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține cauza în pronunțare.
S-au declarat dezbaterile închise, după care,
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
1) Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N., la data de 22.01.2015, sub nr. de dosar_, petentul N. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 20.01.2015 de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în fapt, la data de 20.01.2015 se deplasa cu autoturismul, cu nr. de înmatriculare_, pe . N., pe direcția de mers B. spre domiciliu.
A fost oprit de o patrulă de poliție care i-a adus la cunoștință faptul că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton pe trecerea de pietoni din dreptul Școlii nr. 4.
Petentul susține că în momentul în care s-a apropiat de trecerea de pietoni nu era nici un pieton angajat în traversare pe sensul său de mers.
În concluzie, petentul solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal.
În drept, petentul a invocat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 195/2002 și HG nr. 1391/2006.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 20.01.2015 de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N..
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
2) Întâmpinarea formulată de către intimat:
În apărare, intimatul a depus la dosarul cauzei la data de 23.02.2015, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat din cuprinsul procesului-verbal contestat rezultă că la data de 20.01.2015, petentul a condus autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare_, pe . N., județul N., iar la trecerea de pietoni din fața școlii E. C. nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat, regulamentar, în traversarea străzii, pe marcajul pietonal, semnalizat corespunzător.
Fapta comisă de petent este prevăzută de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționat de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
În aceste condiții, din punct de vedere al legalității, procesul-verbal contestat este legal întocmit și, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Intimatul mai arată că din punct de vedere al individualizării sancțiunii au fost respectate prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
În concluzie, intimatul solicită respingerea acțiunii promovată de către petent și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile H.G. nr. 1391/2006, O.U.G. nr. 195/2002, republicată și O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea susținerilor, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: înregistrare video și procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 20.01.2015 de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N..
3) Aspecte procesuale:
În ședința publică din data de 09.06.2015, instanța apreciind ca fiind admisibile, legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la situația de fapt și în consecință, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri și proba cu mijlocul material de probă.
În cadrul probei cu înscrisuri, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 20.01.2015 de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N..
În cadrul probei cu înscrisuri, intimatul a depus la dosarul cauzei următoarele: înregistrare video și procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 20.01.2015 de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N..
4) Soluționarea fondului cauzei
Analizând actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
În fapt, din cuprinsul procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 20.01.2015 de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N., rezultă că petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționat de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Pentru a dispune sancționarea contravențională, agentul constatator a reținut că la data de 20.01.2015, petentul a condus autovehiculul, cu numărul de înmatriculare_, pe . N., județul N., iar la trecerea de pietoni din fața școlii E. C. nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care se angajase în traversare pe sensul său de mers.
4.1.În drept, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța verificând procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 20.01.2015 de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N., din punct de vedere al legalității, apreciază că sunt respectate cerințele imperativ-limitativ prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității, care ar putea fi luate în considerare și din oficiu.
4.2.Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută și sancționat de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, potrivit căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Potrivit art. 135 lit. h) din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
În sensul dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 prin acordare a priorității se înțelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal, instanța apreciază că, în măsura în care fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de către organul de poliție acesta beneficiază de o prezumpție relativă de adevăr, făcând dovada asupra stării de fapt reținute, până la proba contrarie.
În stabilirea aplicabilității art. 6 din CEDO în cadrul procedurii contravenționale, instanța are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, definind în mod autonom noțiunea de acuzație în materie penală, în raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea în dreptul intern, natura faptei și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate, a statuat că scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că noțiunea de "acuzație în materie penală" include și domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceeași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong și Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi dintre acestea prezumpția de nevinovăție instituită prin art. 6.2 din Convenție (A. contra României, 4.10.2007)
Totodată, instanța are în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza N. contra României din data de 18.11.2008 în care Curtea a reamintit că în materie penală, problema administrării probelor trebuie privită prin prisma paragrafelor 2 și 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate. În plus, acuzării îi revine sarcina să îi prezinte persoanei în discuție capetele de acuzare care i se impută în scopul de a-i acorda acesteia ocazia să își pregătească și să își prezinte apărarea în consecință precum și de a oferi probe suficiente pentru a-și fundamenta o declarație de vinovăție. Totodată, Curtea a mai reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării. Deși Convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intră în sfera de competență a dreptului intern. Curtea a reamintit că sarcina sa constă în aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă privită în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.
Față de jurisprudența Curții de contencios European, instanța apreciază că sancțiunile contravenționale aplicate în baza prevederilor O.U.G. nr. 109/2005 au adresabilitate generală, au caracter represiv și punitiv.
În raport de motivele expuse mai sus, instanța concluzionează că prezumpția relativă de adevăr de care beneficiază constatările personale ale agentului constatator nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al petentului, sub aspectul prezumpției de nevinovăție, aplicabil și în cadrul procedurii contravenționale, deoarece prezumpțiile ca probe indirecte, nu sunt în principiu contrare Conventiei. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Aplicând aceste dispoziții legale la cauza dedusă judecății, din cuprinsul procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 20.01.2015 de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N. coroborat cu înregistrarea video, rezultă că la data de 20.01.2015, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Piatra N., jud. N., iar la trecerea de pietoni din școlii E. C., nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii, regulamentar pe marcajul pietonal semnalizat corespunzător.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției s-a materializat prin acțiunea petentului de a nu acorda, la data de 20.01.2015, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Piatra N., jud. N., prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea străzii, pe sensul său de mers.
Pentru a reține cele prezentate mai sus, instanța a avut în vedere că petentul avea obligația de acordare a priorității de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară pe drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, pe sensul de mers al vehiculului, în sensul prevederilor art. 6 din Codul rutier, și anume de a nu-și continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
În acest sens, instanța mai reține și prevederile art. 72 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
Așa cum rezultă din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, pietonul era angajat în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni, iar petentul avea posibilitatea de a-l vedea, cu atât mai mult cu cât avea obligația de a reduce viteza de deplasare în condițiile în care se apropia de trecerea de pietoni.
Urmarea imediată a faptei săvârșite de către petent, constă în lezarea valorii sociale care asigură desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de petent și urmarea imediată, rezultă, ex re, din însăși săvârșirea acțiunii incriminate.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a petentului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționat de art. art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că prin procesul-verbal petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În concret, instanța apreciază că fapta comisă de petent prezintă un grad de pericol social relativ scăzut avându-se în vedere circumstanțele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de săvârșire, neacordarea priorității de trecere pietonului angajat în traversare pe marcajul semnalizat corespunzător, împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă și anume lezarea valorii sociale care asigură desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și atitudinea petentului care nu a recunoscut săvârșirea faptei.
În raport de aceste criterii de individualizare, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de agentul constatator este individualizată în mod corect spre minimul special.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază că plângerea contravențională formulată de petent este neîntemeiată și, prin urmare, o va respinge.
In temeiul art. 453 Cod procedură civilă și al principiului disponibilității, instanța va luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul N. C., CNP:_, cu domiciliul în Piatra N., st. 1 Decembrie 1918, nr. 38, ., . împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 20.01.2015 de agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., Cod fiscal_, cont bancar RO 08 TREZ__ , cu sediul în Piatra-N., ., jud. N..
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 zile de la comunicare.
Conform art. 471 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2015.
Președinte,Grefier,
P. BoțuEnea E.
Red.P.B/25.06.2015
Tehnored. E.E/25.08.2015
4 ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2026/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2066/2015.... → |
|---|
