Plângere contravenţională. Sentința nr. 758/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 758/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 758
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 758
Ședința publică din data de 04.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – O. A.
GREFIER – A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta H. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N., având ca obiect plângere contravențională (O.U.G. nr. 195/2002 ®).
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din sentința civilă, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2014, sub nr._, petenta H. I. a contestat procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 28.08.2014, solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că a circulat cu auto cu nr.de înmatriculare_ pe . de mers Colegiul Național Gheorgeh C. – Banca Comercială, iar la intersecția semaforizată cu . pe culoarea verde a semaforului electric, fiind ultima mașină din coloană. A mai arătat că în zona Băncii Comerciale a fost oprită de agentul de poliție, care i-a solicitat actele și i-a comunicat că a trecut pe culoarea roșie, aspect cu care nu a fost de acord, explicându-i că a trecut pe culoarea verde. A învederat că nu este adevărată susținerea că se afla singură în mașină, împreună cu ea aflându-se fiul în vârstă de 12 ani și că pune la îndoială constatările agentului întrucât nu avea vizibilitate asupra locului unde se afla semaforul, din locul unde era staționat autovehiculul MAI, în condițiile în care nu a observat nici copilul care se afla împreună cu ea. A concluzionat menționând că din cuprinsul procesului verbal a constatat că fusese înregistrată fără a-i fi cerut acordul, cu telefonul, conversația avută cu agentul și că sarcina probei revine intimatului, petentul bucurându-se de prezumția de nevinovăție, făcând trimitere în acest sens și la jurisprudența CEDO.
În drept, plângerea contravențională a fost motivată pe dispozițiile Legii nr.677/2001 și ale Legii nr.506/2004.
A anexat plângerii, în fotocopie, procesul verbal .._, încheiat la data de 28.08.2014, dovada de comunicare, dovada de circulație și carte de identitate.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art.19 din OUG nr.80/2013.
Cu respectarea termenului prevăzut de art.201 alin 1 cod proc civ, intimatul a depus la dosar întâmpinare (filele 15-17) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că, sub aspectul legalității, au fost respectate prevederile O.G. nr. 2/2001, nu lipsește nici un element care să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal, iar fapta a fost comisă în împrejurările descrise de agentul constatator, care nu sunt de natură a înlătura caracterul său contravențional. A concluzionat arătând că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate, prezumția de legalitate și prezumția de autenticitate.
A susținut că vinovăția petentului este dovedită cu procesul-verbal de constatare care se coroborează cu raportul agentului constatator, pe care le-a anexat.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior, ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, respingând proba cu înregistrarea audio solicitată de petentă.
Potrivit art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, instanța constată că plângerea depusă de petentă 15.09.2014 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, respectiv de la data de 09.09.2014.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 28.08.2014, petenta H. I. a fost sancționată cu amendă în valoare totală de 540 lei(4+2 puncte amendă), cu sancțiunea complementară a 2 puncte de penalizare și cu măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere. S-a reținut că, la aceeași dată, petenta a condus cu nr.de înmatriculare_ pe . intersecția semaforizată cu . respectat semnificația culorii roșie a semaforului electric aflat în funcțiune și că nu purta centura de siguranță. Faptele au fost încadrate juridic în dispozițiile art. 52, alin.1 din H.G. nr. 1391/2006, respectiv ale art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar petenta nu a indicat nici un motiv de nulitate în cuprinsul plângerii.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 52, alin.1 din H.G. nr. 1391/2006 (1) Semnalul de culoare roșie interzice trecerea, iar potrivitart.36 alin.1 din OUG nr.195/2002(1) Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
În privința probațiunii, instanța reține și jurisprudența CEDO aplicabilă în baza art. 6 din Convenție, potrivit căreia deși contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, și petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă așa cum a stabilit Curtea Europeana în mod constant în jurisprudența sa.( cauza N. c. României din noiembrie 2008). De asemenea, instanța reține că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În acest fel, în condițiile în care prezumția poate fi răsturnată, nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil, de altfel și CEDO stabilind că folosirea prezumțiilor nu este contrară jurisprudenței sale. Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele care i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franței, din octombrie 1988, parag.28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suediei, din iulie 2002, parag.113). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franței).Instanța reține astfel că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din OG nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizez orice mijloc de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate faptele antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. În același sens este jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului recentă, prin care s-a statuat în domeniul contravențiilor rutiere, că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 in cauza H. contra Romaniei, paragraf 12
În prezenta cauză, instanța reține că agentul constatator a încheiat procesul verbal în urma constatării personale a contravenției, așa cum rezultă și din raportul acestuia (fila 17).
În acest context, prin prisma celor anterior expuse, instanța apreciază că nu era necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentei de către organul constatator, ci revenea acesteia obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice.
Având în vedere că petenta nu a administrat probe care să combată cele reținute de agentul constatator, instanța apreciază că situația reținută de acesta corespunde situației de fapt și că procesul verbal este corect întocmit. Sub acest aspect, instanța reține că toate apărările din cererea introductivă au vizat numai fapta prevăzută de art.52 alin 1 din HG nr.1391/2006, iar petenta nu a contestat în vreun fel săvârșirea contravenției prevăzute de art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate pentru fiecare faptă, atât cea principală a amenzii, cât și cea complementară, respectiv măsura tehnico administrativă, instanța constată că acestea au fost corect individualizate raportat la gradul de pericol social al faptei și la scopul punitiv, dar mai ales preventiv al sancțiunii, reținând că și sub acest aspect procesul verbal este legal și temeinic.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, constatând că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta H. I. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N..
Având în vedere dezlegarea dată capătului principal de cerere, făcând aplicarea dispozițiilor art. 453 cod proc civ, instanța va respinge ca nefondată și cererea accesorie de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta H. I. (CNP_) cu domiciliul în Piatra N., .. 20, jud. N. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 28.08.2014, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N. cu sediul în Piatra N., ., jud. N., ca nefondată.
Respinge cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Conform art. 471 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2015.
Președinte, Grefier,
O. A. A. G.
Red. O.A.18.05.2015
Tehnored. A.G./12.06.2015
4 ex. /2 ex. .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 739/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Pretenţii. Sentința nr. 841/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT → |
|---|
