Plângere contravenţională. Sentința nr. 1092/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1092/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 1092/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1092/2016
Ședința publică de la 05 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. I.-D.
Grefier: B. R. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul R. D. A. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională PR VB PAGX NR._/16.09.2015.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.01.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea petentului să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la această dată.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 21.09.2015 sub nr._, petentul R. D. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș – Serviciul Rutier, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal . nr._ din 16.09.2015 emis de intimat, invocând că cele consemnate de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție nu sunt reale. Petentul nu a formulat un capăt subsidiar de cerere.
În motivare, petentul a arătat că la data de 16.09.2015 se afla la volanul autoturimului VW Touareg, cu nr. de înmatriculare_, conducând în interiorul localității Drăganu, pe DN 7, fiind oprit de agentul constatator care i-a imputat faptul că a condus cu viteza de 103 km/h în localitate. A precizat că la momentul în care a fost oprit, pe acel drum, circulau mai multe mașini, una dintre acestea fiind angajată într-o depășire. Petentul a solicitat ca la rubrica ”alte mențiuni” din procesul-verbal să se consemneze că înțelege să conteste viteza imputată. Petentul a solicitat agentului constatator să prezinte probele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal, însă acesta a refuzat. În aceste condiții, petentul a solicitat ca intimatul să prezinte înregistrarea video a faptei. A mai invocat faptul că nu s-a avut în vedere eroarea tolerată a aparatului radar.
În drept, petentul a invocat art. 31-32 din OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, art. 3.1.1. din NML 021-05.
În dovedire, petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenție în copie (f. 8) și dovada de circulație (f. 9).
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 17).
La data de 24.11.2015, intimatul a formulat întâmpinare (f. 22-23) prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii. Pe fond, a apreciat că procesul-verbal este legal încheiat, fiind respectate cerințele art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001. Intimatul a arătat că . numărul aparatului radar au fost menționate în procesul-verbal de contravenție, aparatul radar era verificat metrologic, acesta fiind autorizat să funcționeze atât în regim de staționar, cât și în regim de deplasare. De asemenea, aparatul radar a fost manevrat de un agent autorizat, acesta având atestat. În privința autotestării, a precizat intimatul că, potrivit NML 021-05 și manualului de utilizare, aceasta se face în mod automat, la pornirea aparatului. Pe perioada autotestării nu se pot efectua înregistrări video.
Intimatul a anexat întâmpinării planșe foto, înregistrarea video, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, extras din Registrul de abateri radar și istoricul sancțiunilor auto ale petentului (f. 24-32).
La data de 15.12.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 35-37) prin care a solicitat respingerea excepției tardivității invocată de intimat. Pe fond, a invocat lipsa probei video, a certificatului de omologare a aparatului radar, precum și a manualului de utilizare al acestuia. A solicitat să se aibă în vedere eroarea tolerată.
La termenul din 29.01.2016, instanța a respins excepția tardivității formulării plângerii, având în vedere că procesul-verbal a fost întocmit la data de 16.09.2015, fiind semnat de primire de către contravenient, iar plângerea a fost formulată la data de 17.09.2015. La același termen instanța a încuviințat pentru petent și intimat proba cu înscrisuri, iar pentru intimat proba cu înregistrarea video.
Administrarea probei cu înregistrarea video a avut loc la același termen, în condiții de publicitate și contradictorialitate.
La cererea apărătorului petentului, instanța a amânat pronunțarea la data de 05.02.2016, pentru a se depune concluzii scrise. Prin notele scrise depuse la 04.02.2016, petentul a invocat că numărul de înmatriculare al vehiculului nu este pus clar în evidență în înregistrarea video și în planșele foto. De asemenea, a invocat aplicabilitatea art. 4.4 din NML 021-05/2005 întrucât în cadru apar mai multe vehicule. A mai arătat că intimatul nu a depus certificatul de omologare al aparatului radar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.09.2015 (f. 8), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 945 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că, la aceeași dată, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 7 – Drăganu, jud. Argeș, cu viteza de 103 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar . 134, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
Procesul-verbal a fost semnat de petent de luare la cunoștință, la rubrica ”Alte mențiuni” fiind consemnate obiecțiunile petentului, respectiv ”nu recunosc viteza cu care am fost depistat de aparatul radar”.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța reține că petentul nu a formulat alte critici de nelegalitate ale procesului-verbal de contravenție.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține următoarele:
Petentul a precizat că la momentul în care a fost oprit, pe acel drum, circulau mai multe mașini, una dintre acestea fiind angajată într-o depășire. Petentul a solicitat ca intimatul să prezinte înregistrarea video a faptei. A mai invocat faptul că nu s-a avut în vedere eroarea tolerată a aparatului radar. Prin răspunsul la întâmpinare a invocat lipsa probei video, a certificatului de omologare a aparatului radar, precum și a manualului de utilizare al acestuia. De asemenea, în faza dezbaterilor de la termenul din 29.01.2016, apărătorul petentul a mai susținut că nu se observă numărul autoturismului la momentul în care s-a înregistrat viteza pentru care a fost sancționat petentul și că nu a fost făcută autotestarea aparatului radar.
Prin notele scrise depuse la 04.02.2016, petentul a invocat că numărul de înmatriculare al vehiculului nu este pus clar în evidență în înregistrarea video și în planșele foto. De asemenea, a invocat aplicabilitatea art. 4.4 din NML 021-05/2005 întrucât în cadru apar mai multe vehicule. A mai arătat că intimatul nu a depus certificatul de omologare al aparatului radar.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și de temeinicie, probă ce revine petentului, în condițiile art. 249 C.p.c.
Această situație nu este contrară art. 6 CEDO și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravențională este asimilată unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.
Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligația de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Sub aspectul condițiilor de fond, instanța are în vedere dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006 potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Din conținutul procesului-verbal, instanța a reținut că petentul a circulat pe DN 7, în localitatea Drăganu, cu viteza de 103 km/h.
Instanța va respinge toate apărările formulate de petent ca neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează.
În cauza de față, veridicitatea faptei de care este acuzat petentul este confirmată de planșele foto depuse de intimat (f. 24-27) și de înregistrarea video (f. 28) din care rezultă că autoturismul cu numărul de înmatriculare_, a fost surprins de aparatul radar cu viteza de 103 km/h în localitatea Drăganu, jud. Argeș. Instanța reține că din înregistrarea video, dar și din planșa foto de la f. 27, se poate observa clar numărul de înmatriculare al vehiculului surprins, data și ora înregistrării, precum și viteza constatată, existând suficiente elemente care atestă legătura acestora cu procesul-verbal contestat, fiind astfel respectate dispozițiile pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05/2005, modificată prin Ordinul nr. 187/2009 din 06.08.2009, conform cărora „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
Instanța apreciază că, deși nu se observă numărul de înmatriculare la momentul exact în care a fost înregistrată viteza pentru care a fost sancționat petentul, în cadrele următoare se observă în mod clar acest număr, fiind vorba de același autoturism, neputând fi invocat niciun dubiu în această privință.
De asemenea, instanța constată că aparatul radar era verificat metrologic. Viteza de rulare a fost constatată cu aparatul radar AUTOVISION . 134, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_, așa cum rezultă din procesul-verbal contestat, aparat verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1252 din 14.04.2015 (f. 31), valabil până la data de 14.04.2016, în care se specifică faptul că cinemometrul este autorizat să funcționeze atât în regim staționar, cât și în regim de viteză.
Certificatul de omologare a aparatului radar nu are nicio relevanță în atare situație, verificarea metrologică neputând fi atestată în privința unui aparat radar neomologat. Având în vedere că la dosar există buletinul de verificare metrologică, reiese că aparatul radar este omologat.
Totodată, conform atestatului operator (f. 30), agentul de poliție care a surprins fapta contravențională avea pregătirea tehnică necesară pentru a utiliza aparatul radar respectiv, obținând autorizarea legală.
Se mai reține că, deși agentul constatator a folosit formularul 1 A pentru întocmirea procesului-verbal, acesta a consemnat . numărul aparatului radar, precum și numărul de înmatriculare al autospecialei poliției.
În privința locului unde a fost săvârșită fapta, instanța reține din tot probatoriul administrat în cauză că aceasta a fost săvârșită în localitatea Drăganu, jud. Argeș. De asemenea, se reține că situarea locului în interiorul localității a fost confirmată chiar de petent prin plângere. Din planșele foto și din înregistrarea video reiese că sectorul de drum pe care a fost surprins petentul este situat într-o zonă în care se află construcții.
În ceea ce privește apărările petentului referitoare la faptul că agentul constatator nu a avut în vedere eroarea tolerată a aparatului și nu a făcut dovada autotestării acestuia, instanța reține că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente.
Verificarea cerințelor cuprinse în NML 021-05, printre care se numără și eroarea tolerată conform paragrafului 3.1.1., se realizează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. În cadrul acestor evaluări se determină erorile de măsurare ale cinemometrelor și se verifică încadrarea lor în limita erorilor tolerate impuse. Aceste cerințe nu se aplică la funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor. În cazul în care un autovehicul este înregistrat cu o anumită viteză de un aparat radar verificat metrologic, se consideră că a circulat cu viteza respectivă, nu se mai fac alte ajustări ale valorilor afișate de cinemometru. Operatorul nu face decât să constate valoarea măsurată și afișată de cinemometru.
Instanța reține și că eventuala eroare, astfel cum a fost invocată de petent, poate fi aplicată atât în favoarea, cât și în defavoarea acestuia, ajungându-se în ultima situație la o viteză mai mare decât cea constatată de aparat cu echivalentul în km/h al erorii. Tocmai de aceea, eroarea tolerată are doar rolul de a certifica faptul că aparatul radar poate fi folosit în condiții normale pentru măsurarea vitezei, fără niciun fel de alte ajustări.
În ceea ce privește funcția de autotestare, unele tipuri de cinemometre, printre care și cele Autovision, sunt astfel construite încât nu pot trece în regimul de măsurare decât după ce au efectuat autotestarea. Ca urmare, la acest tip de aparat, conform prevederilor NML 021-05, înregistrările efectuate nu trebuie să conțină informații privind autotestarea, existența înregistrărilor reprezentând dovada că aparatul a corespuns la autotestare și a trecut în regimul de măsurare. În caz contrar, funcționarea aparatului ar fi fost blocată și nu ar fi fost generate înregistrări ale unor măsurări.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 4.4 din NML 021-05/2005, întrucât în cadru apar mai multe vehicule, instanța reține că în prezent art. 4 din NML 021-05/2005 este abrogat.
În consecință, instanța apreciază că procesul-verbal atacat respectă cerința temeiniciei.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii contravenționale aplicate, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002. Potrivit art. 98 alin. 4 lit. d) din același act normativ, în cazul clasei IV de sancțiuni se aplică de la 9 la 20 puncte-amendă.
Din cuprinsul procesului-verbal, instanța constată că agentul constatator i-a aplicat în mod legal petentului o amendă contravențională în cuantum 945 lei (9 puncte amendă – minimul prevăzut de lege), potrivit clasei a IV-a de sancțiuni pentru fapta de a conduce cu depășirea limitei legale de viteză in localitate.
Instanța apreciază că depășirea limitei legale de viteză cu 53 km/h reprezintă o faptă contravențională ce aduce atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2 este de asigura desfășurarea fluentă și sigură a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În considerarea celor ce preced, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, motiv pentru care urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul R. D. A., CNP_, domiciliat în București, . Papazoglu, nr. 7, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ – Serviciul Rutier, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._ din data de 16.09.2015, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2016.
Președinte, Grefier,
C. I.-DragoșBădoi R. M.
Red. C.I.D./Tehnored. B.R.M.
4 ex. / 17.02.2016
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1509/2016.... | Validare poprire. Sentința nr. 1113/2016. Judecătoria PITEŞTI → |
|---|
