Plângere contravenţională. Sentința nr. 1402/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1402/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 1402/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar civil nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1402/2016
Ședința publică de la 12.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. M. P.
Grefier – M. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul H. M. în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care, instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune note scrise, în temeiul art. 396 alin.(1) NCPC, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.02.2016, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2015, petentul H. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș, în principal, anularea procesului-verbal . nr._ din data de 04.10.2015, și în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că nu i s-a aplicat prin procesul-verbal atacat sancțiunea complementară a dreptului de a conduce autovehicule, ci doar măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile. De asemenea, a precizat că aparatul radar are o toleranță de +/-5 km/h, iar măsura suspendării dreptului de a conduce se dispune de la 105 km/h în sus. În plus, autovehiculul poliției era postat la intrare în localitate, petentul aflându-se deja în frânare.
În drept, petentul a invocat dispozițiile NML nr. 5 din 23.11.2005, NCPC.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii, în copii certificate pentru conformitate cu originalul de către petent, următoarele înscrisuri: proces-verbal . nr._ din data de 04.10.2015 (f. 6), carte de identitate și dovadă înlocuitoare (f. 7), practică judiciară (f. 8-21).
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 20 lei, conform art.19 din OUG nr.80/2013 (f.22).
Intimata a depus întâmpinare (filele 16-17), prin care a invocat excepția tardivității, iar pe fondul cauzei a arătat că procesul-verbal este legal și temeinic încheiat, motiv pentru care plângerea trebuie respinsă în consecință.
În esență, intimata a arătat că viteza de rulare a fost constatată cu un aparat radar verificat și omologat metrologic și a fost manevrat de un agent autorizat. De asemenea, sarcina probei incumbă petentului, acesta trebuind să facă dovada unei situații de fapt diferite de cea consemnată în cuprinsul actului contestat. Totodată, intimata a precizat că, deși s-a folosit formularul 1A, în procesul-verbal a fost consemnată . numărul aparatului radar, precum și autospeciala poliției pe ce acesta este montat.
Intimata a invocat în drept dispozițiile art. 205 și urm. NCPC.
Sub aspect probatoriu, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate întâmpinării, în copii certificate pentru conformitate cu originalul de către intimat, următoarele înscrisuri: înregistrare video (f. 30), planșe foto (filele 31-32), registru abateri radar (fila 33), atestat (fila 34), buletin de verificare metrologică (fila 35), fișă istoric sancțiuni (f.36-37).
La termenul din data de 05.02.2016, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității. Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanțe reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.10.2015 (f.6), întocmit de un agent constatator din cadrul intimatei, petentul H. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 945 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru fapta prevăzută de art. 121 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin.(3) lit.e) din OUG nr. 195/2002.
În fapt s-a reținut că, la data de 04.10.2015, în jurul orei 09:30, în localitatea Valea Ursului situată pe DN 7, petentul a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 105 km/h în localitate, faptă înregistrată video cu aparatul radar ROM 375 montat pe auto MAI_.
În ceea ce privește cererea de anulare a procesului-verbal . nr._ din data de 04.10.2015, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 118 alin.(1) din OUG nr.195/2002, astfel încât va trece la analiza legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, în conformitate cu art. 34 alin.(1) din O.G. nr.2/2001.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.10.2015 conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, fiind întocmit de către un agent constatator competent, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la critică adusă procesului-verbal în privința formei, este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 181 din HG nr. 1391/2006, în situația în care fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic certificat sau un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, cum este cazul de față, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut la anexa 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Cu toate acestea, deși agentul constatator a utilizat modelul prevăzut la anexa 1A, în cuprinsul procesului-verbal au fost consemnate . numărului aparatului radar, precum și autoturismul pe care aceasta a fost montat, astfel încât au fost completate mențiunile obligatorii specifice modelului prevăzut la anexa 1D.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține următoarele:
Potrivit art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană acuzată în materie penală (noțiune autonomă) beneficiază de prezumția de nevinovăție. Pentru a se aprecia dacă o anumită procedură intră în domeniul penal sau civil, jurisprudența CEDO a instituit trei criterii (criteriile Engel): calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate, natura și gradul de severitate al sancțiunii.
În cazul concret, deși materia contravențională are caracter nepenal la nivel intern, iar natura și severitatea sancțiunii principale aplicate nu justifică încadrarea acesteia în categoria sancțiunilor penale, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicate, dar și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, precum și faptul că, deși norma sancționatoare se adresează unui grup specific de persoane (conducătorii auto), prin pedepsirea acestora se urmărește apărarea unui interes general al societății (siguranța și securitatea celorlalte persoane participante la trafic), instanța apreciază că procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale.
De asemenea, jurisprudența CEDO a statuat că, atâta vreme cât sancțiunea pecuniară are ca scop conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivității și nu repararea unui prejudiciu cauzat efectiv unei persoane – iar potrivit dispozițiilor OG 2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, nu se justifică distincția între amenda contravențională și amenda penală, astfel încât se impune reținerea unor garanții de ordin procesual penal și la nivel contravențional și, în primul rând, respectarea prezumției de nevinovăție.
În prezenta cauză, instanța apreciază că a fost respectat acest principiu, față de împrejurarea că petentului i s-a acordat posibilitatea să-și pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susținerilor sale, iar președintele completului de judecată nu a plecat de la ideea preconcepută că petentul a comis fapta atribuită (Hot. din data de 04.11.2007, A. c. României, parag. 54). Împrejurarea că, în principiu, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatei, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură să conducă, automat, la admiterea plângerii formulate și la anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului si respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, deși petentul a propus probe în apărarea sa, instanța apreciază că acestea nu pot face dovada contrară situației de fapt reținute în procesul-verbal, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură actul atacat.
Din înregistrarea video și planșele foto depuse la dosar de către intimat (f. 30-32) reiese că autoturismul petentului cu nr. de înmatriculare_, a fost surprins de aparatul radar cu viteza de 105 km/h, la data de 04.10.2015, ora 09:32:53, putându-se observa în mod clar numărul de înmatriculare al vehiculului surprins în mers, data și ora înregistrării, precum și viteza constatată, astfel încât există suficiente elemente care să ateste legătura acestora cu procesul-verbal contestat.
De asemenea, conform mențiunilor agentului constatator, viteza a fost înregistrată cu aparatul radar tip R. Autovision, având . 375, montat pe auto Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI_, aparat omologat și verificat metrologic, autorizat să funcționeze atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, potrivit buletinului de verificare metrologică (fila 35) atașat la dosar, aflat în perioada de valabilitate la momentul constatării faptei. Totodată, conform atestatului operatorului radar (fila 34), agentul de poliție care a surprins fapta contravențională și care a completat registrul abateri radar (fila 34), are pregătirea tehnică necesară pentru a utiliza aparatul radar respectiv, obținând autorizarea legală necesară în acest scop.
În ceea ce privește marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar invocată de către petent în susținerea plângerii, instanța constată că, din interpretarea logică a dispozițiilor pct.3.1.1 din Norma de Metrologie Legala NML 021-05/23.11.2005, în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul R. de Metrologie Legala marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât in condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic, rezultă că, fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de lege. Verificarea cerințelor cuprinse în NML 021-05/23.11.2005 privind marja de eroare se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificării metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, astfel încât aceste cerințe nu se aplică la utilizarea propriu-zisă a cinemometrelor. Pe cale de consecință, dacă în urma verificării aparatului radar s-a constatat că acesta funcționează în limitele admise de lege, nu se adaugă și nu se scade nimic din viteza măsurată efectiv și constatată de aparatul radar.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului H. M. săvârșirea contravenției privind depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Analizând sancțiunile stabilite prin actul atacat, respectiv amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de art. 102 alin.(3) lit.e) din OUG nr. 195/2000 și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, instanța apreciază că acestea au fost corect individualizate față de criteriile prevăzute de art. 21 alin.(3) din OG nr.2/2001. Trebuie precizat că amenda în cuantum minim este necesară pentru corijarea pe viitor a conduitei petentului în derularea activității de conducător auto, față de gravitatea sporită a faptei, ținând totodată seama de împrejurările comiterii acesteia, respectiv de locul săvârșirii contravenției, o localitate situată pe un drum național intens circulat, cât și de timpul săvârșirii faptei, 09:32. Toate acestea impun în mod deosebit adaptarea vitezei la condițiile unui trafic rutier pe timp de zi, când este crescut riscul producerii unor accidente de circulație, fiind pusă astfel în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a petentului, dar și a celorlalți participanți la trafic. Totodată, și sancțiunea complementară a fost aplicată în limitele prevăzute de lege și este proporțională cu starea de pericol pentru siguranța traficului rutier creată de către petent prin deplasarea pe drumurile publice cu o viteză de două ori mai mare decât limita maximă admisă de lege.
În ceea ce privește apărarea petentului în sensul că prin actul atacat nu s-a stabilit și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, făcându-se mențiune doar despre măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată. De altfel, din economia prevederilor OUG nr.195/2002, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce este stabilită de lege întotdeauna pe lângă sancțiunea principală a amenzii, astfel încât sancțiunea complementară se aplică ope legis, individualizarea acesteia fiind stabilită a priori de legiuitor in cazurile expres prevăzute de lege. Prin urmare, faptul că agentul constatator din cadrul Serviciului Poliției Rutiere Argeș s-a limitat la a menționa în cuprinsul procesului-verbal măsura reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, fără a mai specifica sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru aceeași perioadă, nu este de natură să conducă la concluzia că această sancțiune complementară nu i-a fost aplicată petentului prin același proces-verbal prin care i-a fost aplicată și amenda contravențională, având în vedere că sancțiunea complementară se aplică în temeiul art. 102 alin.(3) lit.e) din OUG nr. 195/2002, la care agentul constatator a făcut trimitere în cuprinsul actului atacat.
Aplicarea sancțiunii avertismentului nu se impune în prezenta cauză, având în vedere gravitatea faptei, viteza cu care petentul a circulat în localitate creând o stare de pericol sporit pentru ceilalți participanți la trafic și în special pentru pietonii care s-ar angaja în traversarea străzii prin locuri special amenajate. În plus, analizând fișa „Istoric sancțiuni” (f.36-37), instanța constată că aceasta a mai fost sancționat anterior pentru fapte similare.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât, în baza art. 34 alin.(1) din OG nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de H. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul H. M., domiciliat în Cehu Silvaniei, ., ., jud. Z., CNP_, în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Pitești, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.02.2016.
Președinte, A. M. P. | ||
Grefier, M. G. |
Red. A.M.P/Tehnored. M.G
4 ex./01.03.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1084/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1206/2016.... → |
|---|
