Plângere contravenţională. Sentința nr. 1616/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1616/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 1616/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1616/2016
Ședința publică din 19 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. I.-D.
Grefier: B. R. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. N. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES -BRIGADA DE P. RUTIERA P., intervenient L. G., având ca obiect plângere contravențională PR VB PAGX_/29.07.2015.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.02.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată.
INSTANȚA:
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 07.08.2015 sub nr._, petentul N. N., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal . nr._ din 29.07.2015 emis de intimat, invocând că cele consemnate de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție nu sunt reale.
În motivare, petentul a arătat că la data de 29.07.2015 s-a prezentat la sediul Poliției Rutiere din Pitești, la solicitarea agentului șef principal de poliție N. A., împrejurare în care i s-a adus la cunoștință faptul că la data de 07.07.2015, ora 12, a fost implicat într-un eveniment rutier. Petentul a invocat că situația de fapt consemnată în procesul-verbal nu este reală. Astfel, în cursul zilei de 07.07.2015, în jurul orei 12, se deplasa cu autoturismul proprietate personală Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe bld. N. B. din Pitești, din direcția Bascov către zona centrală a municipiului, împrejurare în care a oprit la semaforul amplasat pe . apropierea centrului medical Ambra, întrucât semaforul arăta culoarea roșie. După ce semaforul a indicat verde, petentul a intenționat să plece de pe loc, însă imediat conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, ce se afla în fața sa la semafor, a început să claxoneze în mod insistent și să gesticuleze în sensul de a opri mașina. După ce a oprit mașina, șoferul respectiv s-a apropiat de petent, spunându-i că în momentul în care a plecat cu mașina de la semafor l-a lovit, motiv pentru care trebuie să-i înmâneze suma de 500 lei pentru reparații. Petentul a mai arătat că autoturismul său nu prezenta nicio avarie. La data de 29.07.2015 a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. A invocat că agentul constatator nu avea cum să constate prin propriile simțuri o faptă ce a avut loc cu 3 săptămâni înainte de încheierea procesului-verbal de contravenție. De asemenea, acesta nu a efectuat nicio fotografie și nici nu a verificat dacă daunele existente la autoturismul celuilalt conducător auto ar fi putut fi produse de autoturismul petentului, în condițiile în care acesta nu prezenta nicio avarie. A mai arătat că a fost sancționat și pentru că nu s-a prezentat la organul de poliție în termen de 24 h de la producerea accidentului, aspect pe care îl contestă deoarece nu avea această obligație, din moment ce nu a existat un accident.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 31-36 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, a depus la dosar procesul-verbal de contravenție în copie (f. 10), copie a actului de identitate (f. 11), dovada de circulație (f. 12), citație (f. 13).
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 15).
La data de 17.11.2015, intimatul a formulat întâmpinare (f. 21-22) prin care a arătat că procesul-verbal este legal și temeinic, petentul fiind vinovat de faptele reținute în sarcina sa, solicitând respingerea plângerii contravenționale.
Intimatul a anexat întâmpinării raportul agentului constatator (f. 23), declarații de daună (f. 24-25).
La data de 02.12.2015, petentul a depus polița RCA a autoturismului său (f. 38).
La data de 08.12.2015, intimatul a depus o copie lizibilă a procesului-verbal de contravenție (f. 44).
La termenul de judecată din 11.12.2015, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient a celuilalt conducător auto implicat în accident, L. G.. A dispus introducerea în cauză în calitate de asigurători a societăților de asigurare ale petentului și intervenientului. A dispus emiterea unor adrese către asigurători în vederea înaintării dosarelor de daună.
Prin adresa înregistrată la 15.01.2016, asigurătorul intervenientului, respectiv C. I. SA, a comunicat că nu a fost deschis dosar de daună în baza poliței RCA deținută de acesta (f. 50).
La data de 19.01.2016, intimatul a comunicat faptul că intervenientul forțat nu a fost sancționat contravențional (f. 53).
Prin adresa înregistrată la 29.01.2016, asigurătorul petentului, respectiv E. R. Asigurare Reasigurare SA, a comunicat că nu a fost deschis dosar de daună în baza poliței RCA deținută de acesta (f. 54).
La termenul din 12.02.2016, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, a constatat că întâmpinarea depusă de intimat a fost tardivă, a dispus din oficiu administrarea probei cu declarațiile de daună ale persoanelor implicate în accident. De asemenea, din oficiu a dispus și administrat proba cu interogatoriul intervenientului, întrebările și răspunsurile fiind consemnate în încheierea de la acea dată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 29.07.2015 (f. 44), petentul a fost sancționat cu avertisment și sancțiunea complementară constând în 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 07.07.2015, ora 12, a condus auto Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . Pitești și nu a păstrat o distanță corespunzătoare în mers, fapt ce a determinat . auto_, care a oprit în fața acestuia.
Prin același proces-verbal, petentului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că nu s-a prezentat la poliție în termenul de 24 h pentru a anunța respectivul eveniment rutier.
Procesul-verbal a fost semnat de petent de luare la cunoștință, iar la rubrica „Alte mențiuni” agentul constatator a inserat mențiunile acestuia, anume ”Nu sunt de acord cu cele menționate mai sus, respectiv cu vinovăția”.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța reține că petentul nu a invocat alte critici de nelegalitate a procesului-verbal, reținându-se astfel legalitatea acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța va analiza acest aspect în privința ambelor fapte reținute în sarcina petentului.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și de temeinicie, probă ce revine petentului, în condițiile art. 249 C.p.c.
Această situație nu este contrară art. 6 CEDO și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravențională este asimilată unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.
Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligația de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În ceea ce privește prima faptă, respectiv aceea că nu a păstrat o distanța corespunzătoare în mers, fapt ce a determinat . un alt autoturism, faptă prevăzută de art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține următoarele:
Petentul a invocat că, după ce semaforul a indicat verde, a intenționat să plece de pe loc, însă imediat conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, ce se afla în fața sa la semafor, a început să claxoneze în mod insistent și să gesticuleze în sensul de a opri mașina. După ce a oprit, șoferul respectiv s-a apropiat de petent, spunându-i că în momentul în care a plecat cu mașina de la semafor l-a lovit, motiv pentru care trebuie să-i înmâneze suma de 500 lei pentru reparații. Petentul a mai arătat că autoturismul său nu prezenta nicio avarie. La data de 29.07.2015 a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. A invocat că agentul constatator nu avea cum să constate prin propriile simțuri o faptă ce a avut loc cu 3 săptămâni înainte de încheierea procesului-verbal de contravenție. De asemenea, acesta nu a efectuat nicio fotografie și nici nu a verificat dacă daunele existente la autoturismul celuilalt conducător auto ar fi putut fi produse de autoturismul petentului, în condițiile în care acesta nu prezenta nicio avarie.
Sub aspectul condițiilor de fond, instanța are în vedere dispozițiile art. 51 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora „Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii”.
Din conținutul procesului-verbal, reiese că agentul constatator a reținut că, la data de 07.07.2015, ora 12, petentul a condus auto Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . Pitești și nu a păstrat o distanță corespunzătoare în mers, fapt ce a determinat . auto_, care a oprit în fața acestuia.
Instanța apreciază că petentul a reușit să creeze un dubiu în privința acestei fapte, aspect ce îi profită.
Astfel, petentul a invocat că accidentul nu a existat, celălalt conducător auto solicitându-i suma de 500 lei pentru așa-zisa avarie, în condițiile în care autoturismul petentului nu prezenta avarii.
Aceste aspecte au fost menționate de petent și în declarația de daună dată în fața agentului constatator (f. 25).
Instanța reține că pentru accidentul consemnat în procesul-verbal de contravenție nu au fost deschise dosare de daună nici de asigurătorul petentului, respectiv E. R. Asigurare Reasigurare SA (f. 54), nici de asigurătorul intervenientului, respectiv C. I. SA (f. 50).
De asemenea, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit la aproximativ 3 săptămâni de la data producerii evenimentului, respectiv la 29.07.2015, autoturismul petentului neprezentând nicio avarie, așa cum reiese din declarația de daună de la f. 25.
Instanța apreciază că nu existe dovezi certe că petentul se face vinovat de eventualele avarii existente la autoturismul intervenientului, la dosar neexistând probe care să stabilească vinovăția acestuia în afara oricărui dubiu.
Situația de fapt prezentată de petent atât instanței, cât și agentului constatator, este total diferită de cea reținută în procesul-verbal de contravenție.
Procesul-verbal a fost întocmit după o perioadă foarte mare de timp de la data producerii așa-zisului eveniment și ar fi trebuit însoțit de un minim suport probatoriu care să probeze fapta (de ex., planșe foto).
Așa cum simpla contestare a procesului-verbal de către contravenient nu duce de plano la anularea acestuia, nici simpla sa întocmire nu duce la o prezumție absolută de temeinicie, chiar dacă ar fi vorba de o faptă constată prin propriile simțuri, fără a avea o bază probatorie rezonabilă, mai ales în cazul concret al unor fapte similare cu cea dedusă judecății.
Mai mult decât atât, în cauza de față este impropriu de reținut că fapta a fost constată prin propriile simțuri de către agentului constatator. Acesta doar a constatat o avarie la autoturismul intervenientului L. G. la data de 07.07.2015, așa cum reiese din declarația de daună de la f. 24. Aspectele referitoare la data producerii evenimentului, la circumstanțele acestuia și la persoana vinovată au fost reținute doar în baza declarației date de intervenient, nefiind verificate în vreun fel. Intervenientul putea la fel de ușor să declare că vinovăția aparține altui conducător auto, că evenimentul a avut loc în altă zonă a orașului, fiind implicate alte autoturisme, dinamica producerii fiind alta.
Instanța apreciază că agentul constatator nu a avut niciun fel de rol activ în vederea verificării aspectelor invocate de către intervenient.
Culpa acestuia în stabilirea situației de fapt rezidă și din perioada foarte mare de timp după care l-a invitat pe conducătorul auto incriminat de intervenient pentru a da o declarație, respectiv mai mult de 3 săptămâni, situație în care nu au fost identificate avarii la autoturismul petentului. După o asemenea perioadă de timp era dificil de crezut că un autoturism ar prezenta avarii, chiar dacă acestea ar fi existat în urma unui accident, șoferul având timp suficient pentru a efectua reparațiile necesare în vederea înlăturării oricăror urme.
În considerarea celor ce preced, instanța va face aplicarea principiului in dubio pro reo și va aprecia că procesul-verbal este netemeinic în ceea ce privește prima faptă.
În ceea ce privește a doua faptă, respectiv aceea că nu s-a prezenta la poliție în termenul legal de 24 h pentru a anunța accidentul, faptă prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține următoarele:
Petentul a invocat că nu avea această obligație, din moment ce nu a existat un accident.
Instanța apreciază că, din moment ce s-a reținut netemeinicia procesului-verbal în privința faptei referitoare la accident, deci există un dubiu care profită petentului în privința existenței accidentului, petentul nu avea obligația legală de a anunța ceva ce nu a existat.
În aceste condiții, se reține netemeinicia procesului-verbal și în ceea ce privește a doua faptă.
În considerarea celor ce preced, instanța apreciază că procesul-verbal contestat nu este temeinic, motiv pentru care va admite plângerea petentului și va anula procesul-verbal, înlăturând toate sancțiunile aplicate.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul N. N., domiciliat în Moșoaia, sat Smeura, ., jud. Argeș, CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ARGEȘ, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 29.07.2015.
Înlătură toate sancțiunile aplicate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2016.
Președinte, Grefier,
C. I.-DragoșBădoi R. M.
Red. C.I.D./Tehnored. C.I.D.
5 ex./03.03.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1280/2016.... | Pretenţii. Sentința nr. 5600/2015. Judecătoria PITEŞTI → |
|---|
