Pretenţii. Sentința nr. 5600/2015. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5600/2015 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 5600/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 5600/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte M. C. S.
Grefier M.-C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant I. N. și pe pârât M. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2015, când au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Delibeând asupra cauzei de față constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.03.2012 sub nr._ reclamantul I. N. a chemat în judecată pe pârâtul M. C., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 10.484 lei reprezentând contravaloarea TVA –ului rambursat către acesta de către D.G.F.P. Argeș, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul arată că la data de 04.10.2010 între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un mijloc de transport nou, neînmatriculat, marca Dacia, tipul Duster, cu numărul de identificare UU1HSDAC_, . Doo6610, cu număr carte de identitate H668403, achitând prețul solicitat de către pârât inclusiv TVA –ul, urmând ca ulterior pârâtul să facă cerere de restituire a TVA –ului, în vederea restituirii acestuia către reclamant. Arată reclamantul că între părți a intervenit această convenție verbală întrucât la momentul înscrierii autoturismului în Germania, țară al cărei cetățean rezident este reclamantul, acesta a achitat TVA-ul aferent, astfel ajungând la plata de două ori a valorii TVA.
Relevă reclamantul că întrucât vânzarea unui mijloc de transport nou de la o persoană fizică din România către o persoană fizică nerezidentă este o operațiune scutită de TVA, iar persoana fizică din România, respectiv pârâtul, a solicitat și recuperat TVA-ul achitat către furnizorul român, respectiv ., solicită ca pârâtul să-i restituie contravaloarea acestui TVA recuperat, în sumă de 10.484 lei (conform facturii emise de furnizorul român Dacia Automobile SA).
In drept, s-au invocat disp. art. 82, 112, 274 C.pr.civ.
Au fost depuse la dosar, în copie înscrisuri (f.5-10, 22-78).
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar notă de probatoriu prin care a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului. Pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f.81-84).
La termenul de judecată din 01.04.2013 instanța a luat act de renunțarea pârâtului la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 3409/08.04.2013 instanța a respins cererea formulată de către reclamant ca neîntemeiată, aceasta fiind atacată cu recurs de către reclamant.
Prin Decizia civilă nr. 512/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admis recursul reclamantului dispunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului și proba cu martorii I. T., N. C. și S. M. C., declarații atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat si a dispozițiilor legale aplicabile, instanța retine următoarele:
Conform facturii numărul DACGR5647093VI/04.10.2010 (f. 5 din dosarul de primă instanță – primul ciclu procesual_ ) pârâtul a achiziționat, la data de 04.10.2010, un autoturism nou Dacia Duster cu nr. de șasiu UU1HSDAC_ (f. 6 din dosarul de primă instanță –_ ).
Conform facturii, pretul autoturismului a fost de_,48 lei, din care TVA – ul aferent tranzacției a fost de_,42 lei.
La aceeași dată de, 04.10.2010, pârâtul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul, domiciliat în Germania, prin care a transmis acestuia din urmă, pentru suma de 15.362 euro, dreptul de proprietate asupra autoturismului Dacia Duster cu nr. de șasiu UU1HSDAC_ (f. 7 din dosarul de primă instanță –_ ).
Potrivit adresei ANAF nr. 56234A/56247A/24.03.2011 (f. 8-9 din dosarul de primă instanță –_ ) ”vânzarea mijlocului de transport nou de la o persoană fizică din România către o persoană fizică nerezidentă este o operațiune scutita de TVA și persoana fizică din România poate solicita rambursarea TVA-ului achitat către furnizorul român.”
Cu alte cuvinte, pârâtul era îndreptățit să solicite rambursarea TVA –ului aferent tranzacției prin care dobândise autoturismul Dacia Duster, ulterior transmis reclamantului, întrucât, prin vânzarea acestui autoturism reclamantului, pârâtul efectuase o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi.
Totodată, instanța reține că pârâtul, precum afirmă prin concluziile scrise depuse atât în fața Tribunalului Argeș în calea de atac a recursului precum și în fața primei instanțe cu ocazia rejudecării (f. 18 din dosarul_ – etapa recursului, f. 49 din dosarul_ ) a beneficiat de rambursarea TVA-ului.
În ceea ce privește existența unei convenții încheiate între reclamant și pârât cu privire la rambursarea de către acesta din urmă a TVA-ului încasat, instanța reține că începând cu luna noiembrie 2010 (f. 22-78 din dosarul_ – etapa procesuală de primă instanță) între reclamant și pârât s-a purtat o corespondență eletronică continuă cu privire la recuperarea de către pârât a TVA-ului aferent tranzacției de achiziționare a autoturismului Dacia Duster și transferarea taxei pe valoare adăugată restituită reclamantului.
Astfel, conform e-mailului datat 12 noiembrie 2010 (ora 10:30), reclamantul îl informează pe pârât cu privire la faptul că ”Mai avem o problemă cu Dusterul, eu trebuie neapărat să plătesc TVA (MwSt) aici în Germania că așa sunt legile uniunii europene ca acolo unde înscrii mașina (daca masina nu este mai veche de 6 luni sau are mai puțin de 6000 km) trebuie să plătești MwSt, Tu trebuie să faci acolo nu știu unde o cerere să primești TVA-ul înapoi că nu poți plăti de 2 ori. Te rog interesează-te și tine-mă la curent” .
Ulterior, pârâtul la aceeași dată de 12 noiembrie 2010 (ora 10:28) (f. 52 din dosarul nr._ etapa procesuală de primă instanță) răspunde e-mailului primit de la reclamant și îi confirmă că ”Mă interesez și cu TVA vă țin la curent.”, pentru ca ulterior pe data de 16 noiembrie 2010 (ora 09:23) pârâtul să își asume efectiv obligația față de reclamant cât privește recuperarea și transferarea TVA-ului către reclamant confirmându-i: ”M-am interesat și trebuie sa-mi trimiteti copie după toate actele pe care le aveți de la mașină, inclusiv dup cele din germania care să demonstreze că mașina a fost înscrisă, și după aceea vedem cum putem la noi la finanțe să-l recuperăm”.
Documentele, solicitate de către pârât în vedere începerii de către acesta a demersurilor în vedere recuperării TVA-ului achitat în România pentru reclamant, au fost transmise de către acesta din urmă pe data de 16 noiembrie 2010 ora 11:28 (f. 52 din dosarul_ – etapa procesuală de primă instanță).
Mai mult decât atât pe data de 16 noiembrie 2010 (ora 11:20) (f. 50 din dosarul nr._ ) pârâtul relevă atât faptul că TVA-ul achitat în România se dorește a fi recuperat pentru reclamant, cât și faptul că singurul scop al achiziționării autoturismului Dacia Duster pe numele său era ca ulterior să fie transferat reclamantului fără a fi existat intenția de a-l utiliza pentru sine: ”Da, am vorbit cu cineva care aduce mașini din afară și e cam greu să ami recuperăm tva de la statul roman. Cel mai bine era sa o tine-ti inscrisa 6 luni pe numele meu și nu vă mai cerea TVA. Eu ma zbat sa vad ce pot face, dar cum în România este o țară de tot rahatul nu rămâne decât să mă rog la cel de sus să putem face ceva”.
Cu alte cuvinte, din nou pârâtul încearcă să îl asigure pe reclamant că va depune toate eforturile în vederea recuperării pentru acesta a TVA-ului achitat în România, în executarea convenției dintre părți cu privire la acest apect, dar și evidențiază faptul că singurul scop al achiziționării autoturismului Dacia Duster pe numele pârâtului era ca ulterior acesta să fie transferat reclamantului, fiind singura explicație posibilă având în vedere că nu poate fi primită mărturia numitei S. Mariania C. (f. 45 din dosarul_ ) cu privire la acest aspect ”Știu că soțul meu i-a vândut reclamantului un autoturism la aproximativ o lună după achiziționare deoarece am considerat că este o investiție proastă noi neavând nevoie de o mașină nouă”, întrucât pe de o parte atât achiziția autorusimului de către pârât cât și transferul dreptului de proprietate asupra acestuia către reclamant s-au efectuat în aceeași zi, respectiv la data de 04.10.2010, iar pe de altă parte nu poate fi primită explicația martorei că în aceeași zi după achiziționarea unui autoturism nou aceștia, pârâtul și soția, și-au dat seama că o mașină nouă reprezintă o investiție proastă.
Această interpretare este susținută și de e-mailul datat 9 decembrie 2010 (ora 7:46) (f. 44 din dosarul nr._ – etapa procesuală de primă instanță) prin care pârâtul comunică reclamantului:”Și cum v-am mai spus durează ceva dacă e să rezolavam, ultima dată când a vorbit mama mea cu doamna de la finanate ia spus ca am facut o mică greșeală: am cumpărat-o și am vândut-o în aceeași zi și nu trebuia să facem acest lucru. Trebuia să o țineți înscrisă 6 luni pe romania cu acte în regulă adică act de vânzare-cumpărare între noi și procură notarială ca să puteți circula cu ea în germania fără probleme, după care făceam radierea și o treceați pe numele dvs și automat când o înmatriculați pe germania nu mai erați nevoiți sp plătiți TVA acolo și totul era ok. (...) Să nu înțelegeți că nu vreau să vă ajut, fac tot posibilul ca și până acum, dar nu ține de mine”.
În continuare pârâtul a procedat la efectuarea demersurilor în vederea recuperării pentru reclamant a TVA-ului achitat în România, fiind tot mai clară convenția părților cu privire la acest aspect, dovadă în acest sens stând corespondența electronică purtată după cum urmează: (i) pe data de 16 noiembrie 2010, ora 12:51 (f. 48 din dosarul nr._ – etapa procesuală de primă instanță); (ii) pe data de 17 noiembrie 2010 (ora 10:23) (f. 47 din dosarul nr._ – etapa procesuală de primă instanță); (iii) pe data de 19 noiembrie 2010 (ora 10:17) (f. 47 din dosarul nr._ – etapa procesuală de primă instanță); (iv) pe data de 19 noiembrie 2010 (ora 10:23) (f. 46 din dosarul_ – etapa procesuală de primă instanță); (v) e-mailul datat 9 decembrie 2010 (ora 7:46) (f. 44 din dosarul nr._ – etapa procesuală de primă instanță); (vi) e-mailul datat 27 ianuarie 2011(ora 13:44) (f. 38 din dosarul nr._ – etapa procesuală de primă instanță): (vii) e-mailul datat 21 martie 2011 (ora 7:24) (f. 36 din dosarul nr._ etapa procesuală de primă instanță); (viii) e-mailul datat 28 martie 2011 (ora 06:16) (f. 34 din dosarul nr._ etapa procesuală de primă instanță); (ix) e-mailul datat 28 martie 2011 (ora 08:33) (f. 34 din dosarul nr._ etapa procesuală de primă instanță) și conversația avută de pârât cu fiul reclamantului (f. 24 din dosarul nr._ etapa procesuală de primă instanță) prin care acesta îi comunică că îi va remite suma de bani reprezentând TVA recuperat, precum și convorbirea cu reclamantul aflată la aceiași filă prin care se indică faptul că pârâtul a primit și sume de bani de la reclamant în vederea recuperării TVA-ului achitat în România.
Nu în ultimul rând, instanța reține că, în executarea convenției, pârâtul formulează și o cerere adresată ANAF – Direcție Generală a Finanțelor Argeș, înregistrată sub nr._/06.04.2011 prin care acesta solicita restituirea TVA-ului, cerere la care ANAF – DGF Argeș răspunde în data de 29.04.2011 prin răspunsul nr. 6/27/_, prin care comunică acestuia lista cu documentele necesare în vedere rambursării TVA-ului achitat în România (f. 10 din dosarul nr._ etapa procesuală de primă instanță).
Urmare a demersurilor efectuate de către pârât, acestuia i se rambursează în anul 2011, TVA-ul achitat în România, fără însă ca pârâtul să procedeze conform convenției stabilite cu reclamantul și să remită acestuia din urmă TVA-ul încasat. Toate convorbirile analizate de instanță indică faptul că pârâtul a acționat în realizarea convenției încheiate cu reclamantul.
Conform art. 942 din Codul Civil: ”Contractul este acordul între doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic.”
Cu alte cuvinte, contractul reprezintă manifestarea de voință a două sau mai multe persoane prin care aceștia nasc, modifică sau sting un raport juridic. Astfel, în aplicarea principiului libertății de a contracta, părțile având dreptul de a încheia sau nu un act juridic, de a-i stabili conținutul, de a-l modifica sau înceta.
În ceea ce privește forma contractului, instanța reține că este aplicabil în această materie principiul consensualismului potrivit căruia simpla manifestare de voință este nu numai necesară, ci și suficientă pentru ca actul juridic civil să ia naștere în mod valabil nefiind necesară o anumită formă pentru ca manifestarea de voință să producă efecte juridice. Cu alte cuvinte, pentru ca manifestarea de voință să producă efecte juridice, nu este necesară o anumită formă, inclusiv cea scrisă, fiind suficientă întâlnirea voințelor concordante a părților contractante pentru ca actul juridic să ia naștere în mod valabil.
Analizând probatoriul mai sus expus, instanța concluzionează că schimbul de e-mailuri mai sus evidențiat consacră o manifestare de voință concordanță provenind de la reclamant și de la pârât în sensul în care pârâtul își asumă față de reclamant obligația să procedeze la recuperarea pentru reclamant a TVA-ului achitat în România aferent achiziționării autoturismului, fiind singura interpretare posibilă care se poate da acestei corespondențe care consacră înseși voința părților cu privire la încheierea unei convenții cât privește recuperarea TVA-ului din România. Cu alte cuvinte, între reclamant și pârât s-a încheiat o convenție prin care acesta din urmă se obliga să recupereze pentru pârât TVA-ul achitat în România aferent achiziționării autoturismului Dacia Duster, urmând ca ulterior recuperării acestei sume, banii să fie remiși reclamantului.
Totodată, dată fiind relația de prietenie existentă între părțile contractante, aspect confirmat de însuși pârât prin emailul datat 19 noiembrie 2010 (ora 10:23) (f. 46 din dosarul_ – etapa procesuală de primă instanță) prin care comunică reclamantului: ”E mai bine asa stiți bine că nu am dat greși niciodată ce ce v-am promis. Tot sprijinul de la noi. Prieteni sunt prieteni”, instanța reține că sunt aplicabile și dispozițiile art. 1198 pct. 3 din Codul Civil privind imposibilitatea de preconstituire a înscrisurilor conform căruia: ”Acele reguli nu se aplică însă întotdeauna când creditorului nu i-a fost cu putința a-și procura o dovadă scrisă despre obligația ce pretinde, sau a conserva dovada luată, precum: (...) 3. la obligațiile contractate în caz de accidente neprevăzute, când nu era cu putința părților de a face înscrisuri; (...)”, interpretarea jurisprudențială fiind aceea că se aplică în cazurile în care datorită relațiilor dintre părțile contractante nu a fost posibilă încheierea de înscrisuri, respectiv relații de rudenie, afinitate, prietenie etc., ceea ce de altfel s-a întâmplat și în cauza dedusă prezentei judecăți.
În lumina celor indicate chiar de către pârât, instanța nu poate reține mărturia numitei S. M. C. care arată ”Nu am fost niciodată acasă la reclamant și nu eram prieten cu acesta sau cu familia lui”, pe de o parte datorită relației acesteia cu pârâtul și pe de altă parte deoarece nu se coroborează cu niciuna din celelalte probe administrate în cauză.
Nu în ultimul rând, instanța reține că potrivit art. 969 și art 970 din Codul Civil: ”Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.” și ”Convențiile trebuie executate cu buna-credința. Ele obliga nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligației, după natura sa.”, astfel încât în lumina principiului forței obligatorii a contractului și a principiului executării cu bună-credință a convențiilor pârâtul era obligat să remită reclamantului TVA-ul plătit în Romania, aferent tranzacției de achiziționare a autoturismului Dacia Duster, încasat de către pârât în anul 2011, în cuantum de_ lei.
Pe cale de consecință, având în vedere cele mai sus expuse, instanța va admite cererea și va obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de_ lei, reprezentând contravaloare TVA rambursat.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. va obliga pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2740 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (în cuantum de 740 lei) și onorariu de avocat (în cuantum de 2000 lei conform chitanței nr. 46/09.02.2015 – f. 38 din dosarul nr._ ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul I. N., cu domiciliul procesual ales în Gaesti, 13 Decembrie - la cab av D. V., ., . în contradictoriu cu pârâtul M. C., cu domiciliul în P., ., ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de_ lei, reprezentând contravaloare TVA rambursat.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2740 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2015.
Președinte, M. C. S. | ||
Grefier, M.-C. N. |
Red.M.C.S./27 ianuarie 2016
Tehnored.RP/4 ex/14.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1616/2016.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5236/2015. Judecătoria... → |
|---|
