Plângere contravenţională. Sentința nr. 4342/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4342/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 17-05-2016 în dosarul nr. 4342/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4342/2016
Ședința publică de la 17 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. M.
Grefier L. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul S. V. și pe intimatul I. DE P. AL J. A. - P. R., având ca obiect plângere contravențională PR VB PAGX_/29.12.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul S. V. asistat de avocat D. M. O., lipsă fiind intimatul I. DE P. AL J. A. - P. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul petentului depune la dosarul cauzei, în ședință publică, împuternicire avocațială, precum și chitanța privind dovada onorariului de avocat.
Raportat la disp. art. 131 C.proc.civ, instanța pune în discuție competența instanței.
Apărătorul petentului arată că este competentă să soluționeze cauza, Judecătoria Pitești.
Instanța, potrivit art. 131 Cod procedură civilă raportat la disp. art 32 alin 1 din OG 2/2001, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța pune în discuție estimarea duratei procesului, raportat la dispozițiile art. 238 C.proc.civ.
Apărătorul petentului estimează durata procesului la două termene de judecată.
Instanța, raportat la disp. art. 238 C.proc.civ estimeaza durata procesului, față de obiectul, natura și complexitatea cauzei deduse judecății, la 2 termene.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra probatoriului.
Apărătorul petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și audierea petentului pentru stabilirea situației de fapt.
Instanța, în temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de petent, pe care o consideră admisibilă și utilă soluționării cauzei.
Constată că proba solicitată de apărătorul petentului privind audierea acestuia nu este utilă soluționării cauzei, motiv pentru care instanța o respinge având în vedere modul de constatare al contravenției.
Constată că proba solicitată de intimatul I. DE P. AL J. A. - P. R. prin întâmpinare și anume proba cu înscrisuri, atașate la întâmpinare și înregistrarea video sunt admisibile și utile soluționării cauzei, motiv pentru care în conformitate cu disp. art. 255 și 258 C.proc.civ, instanța le încuviințează.
Instanța procedează la administrarea probei cu înregistrarea video a abaterii, în ședință publică, fiind vizualizat cd-ul.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Apărătorul petentului arată că contestatorul a refuzat semnarea procesului verbal pentru că nu era de acord cu viteza înregistrată. Drumul național era intens circulat la acea oră, iar agentul constatator consemnează că nu a putut fi de față niciun martor care să semneze. Mai arată apărătorul petentului că aparatul radar în mișcare are marjă de eroare, ceea ce duce la sancționarea cu amendă și nu sancționarea cu suspendarea permisului de conducere. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța califică excepția de nulitate absolută a procesului verbal ca nefiind o veritabilă excepție și se va pronunța asupra acesteia odată cu fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față instanța constată următoarele:
Prin plangerea contraventionala formulată la data de 15.01.2016 si inregistrată pe rolul Judecatoriei P. sub nr._, petentul S. V. a solicitat, in principal, anularea procesului-verbal de contraventie ., nr._ incheiat de către intimatul I. de P. al J. Argeș - Serviciul Rutier A. la data de 29.12.2015 exonerarea acestuia de plata amenzii contravenționale în cuantum de 945 lei, anularea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile si, in subsidiar, inlocuirea sanctiunii aplicate cu masura avertismentului.
In motivarea plângerii, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal menționat s-a reținut în sarcina sa că pe DN7, in localitatea Draganu ar fi circulat cu 101 km/h, într-o zonă în care există limitare de viteză la 50 km/h.
A învederat instanței că procesul este lovit de nulitate intrucat a refuzat sa semneze procesul verbal incheiat iar agentul constatator nu s-a conformat dispozitiilor art. 19 din OG 2/2001, mentionand ca a fost in imposibilitate sa identifice un martor asistent; un alt motiv de nulitate este acela ca fapta nu este descrisa corespunzator, nefiind trecute elementele care sa permita in mod clar care este locul in care a fost surprinsa cu viteza mentionata in procesul verbal.
Totodata, arata ca aparatul radar se afla in miscare, astfel ca exista o marja de eroare de 5km/h.
In dovedirea cererii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri si martori.
Anexat cererii, au fost depuse urmatoarele documente: copie proces verbal de constatare a contraventiei ( fila 13), copie C.I. ( fila 14) .
Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 20 de lei taxa judiciara de timbru (fila 24), în conformitate cu art. 19 din OUG 80/2013.
La data de 16.03.2016 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, întrucât procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16,17 și 19 din OG 2/2001, bucurându-se astfel de o prezumție de legalitate.
Intimatul arată că în fapt, în data de 29.12.2015, petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 7 km 132+500 m, pe raza localitatii Draganu cu viteza de 101 km/h, depășind astfel viteza legală admisă pe acel sector de drum cu 51 km/h. Viteza de rulare a fost constatată cu aparatul radar Autovision . 134, montat pe auto Dacia cu numarul de inmatriculare MAI_, așa cum reiese din procesul-verbal contestat, aparat verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică anexat. Intimatul a arătat de asemenea că aparatul radar a fost manevrat de un agent autorizat iar viteza de rulare rezultă din planșele foto anexate, respectiv 101 km/h. În continuare, intimatul a menționat că autotestarea aparatului s-a efectuat la pornirea aparatului radar, în mod automat, iar pe perioada autotestării nu se pot efectua înregistrări video și din moment ce la dosar au fost depuse planșe foto, se subînțelege că funcția a fost efectuată.
Având în vedere aceste aspecte, intimatul apreciează că fapta a fost savârșită de reclamant cu vinovăție, iar sancțiunile contravenționale, principală și complementară au fost corect dispuse.
Intimatul arată de asemenea că procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de adevăr, astfel că petentul trebuie să facă dovada celor afirmate, invocând în acest sens Deciziile Curții Constituționale, nr. 490, 727, 787/2008.
A invocat de asemenea jurisprudența CEDO, potrivit căreia prevedreile art. 6 pct. 2 nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a unui proce-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi imposibil să se sancționeze încălcările în materie de circulație rutieră.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 și urm. C. pr. Civ. și OUG 2/2001.
În dovedirea celor sustinute, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Anexat întâmpinării a depus registrul abateri radar (fila 34), atestat operator radar (fila 35), buletin de verificare metrologică(fila 36), inregistrarea video a abaterii ( fila 33), plansa foto (37-38), istoric sanctiuni (39).
La data de 05.04.2016 petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat motivele plangerii, sustinand ca procesul verbal este lovit de nulitate absoluta, contestand masuratoarea aparatului radar intrucat nu a fost avuta in vedere marja de eroare.
Sub aspectul probatoriului, la termenul din data de 17.05.2016 instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat și proba cu înregistrarea video a abaterii, administrata in sedinta publica de la acel termen.
Analizând plângerea formulată, prin prisma susținerilor părților, raportat la dispozițiile legale incidente și probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._ din data de 29.12.2015 (fila 13) incheiat de agent constatator din cadrul Inspectoratului de P. al J. A. - Serviciul Rutier, petentul S. V. a fost sanctionat cu 9 puncte-amenda in cuantum de 945 lei precum și cu masura retinerii permisului de conducere, in vederea suspendarii dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 90 de zile.
Petentul a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, retinandu-se ca, pe DN 7 Draganu a condus auto cu nr. de înmatriculare_, marca Audi, cu viteza de 101 km/h in localitate. A fost depistat de aparatul radar . 134, montat auto Dacia cu nr. MAI_ aflat in miscare .
Procesul-verbal de contraventie a fost incheiat in prezenta petentului care a refuzat sa-l semneze.
In urma verificarii efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plangerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, si cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Examinându-se procesul-verbal din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, mențiuni a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contravenției, aceasta putând fi constatată și din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta conține mențiunile privind numele si prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii faptei, fiind semnat de agentul constatator.
În raport de prevederile art.16 si art.17 din OG 2/2001, instanța apreciează că fapta contravențională imputată petentului este complet și corect descrisă de agentul constatator, permitand instanței să procedeze la o verificare completă a faptei reținute și sancțiunii aplicate.
Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, împrejurările și detaliile săvârșirii faptei, pe care pretinde că agentul constatator le-ar fi omis, instanța apreciază că nu s-a produs nici o vătămare, aceasta nefiind nicicum probată, motiv pentru care va îndepărta aceste susțineri ale petentului
În legătură cu locul săvârșirii contravenției, este adevărat că în cuprinsul procesului verbal s-a consemnat numai DN 7 - Draganu. Instanța apreciază, însă, că aceste elemente de identificare a locului săvârșirii contravenției sunt suficiente. Pe de-o parte acestea permit stabilirea instanței competente, iar pe de altă parte, pentru că pe raza unei localități, indiferent de locație, viteza maximă admisă pentru deplasarea vehiculelor este de 50 km/h, așa cum rezultă din art. 49 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la lipsa martorului asistent, este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 se impune semnarea procesului verbal de constatare a contravenției de către un martor asistent care să confirme împrejurarea că petentul nu este de față la întocmirea procesului verbal, refuză sau nu poate să-l semneze, iar în cazul lipsei unui asemenea martor, agentul constatator are obligația de a preciza motivele încheierii procesului verbal în împrejurările menționate.
În cauza de față, fiind vorba de o contravenție din domeniul circulației pe drumurile publice, își găsește aplicarea o altă dispoziție legală ce are caracter special față de norma generală prevăzută de art. 19 din O.G. nr. 2/2001. Este vorba de dispozițiile art.109 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002, care stabilesc următoarele: „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar în alin. 3: „În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.”
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul verbal atacat privește depășirea vitezei de deplasare prevăzută de lege și a fost constatată prin mijloace tehnice a căror conformitate cu dispozițiile legale urmează a fi analizată la verificarea temeiniciei procesului verbal, astfel că nu era necesară prezența unor martori care să confirme refuzul petentului de a semna procesul verbal și, prin urmare nu poate fi vorba de o vătămare care să ducă la anularea procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucat nu se poate porni de la prezumția că acestea iși desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. impotriva Romaniei).
Prin urmare, toate constatarile făcute de către agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovătiei, în sesnsul art. 6 din CEDO, realizându-se astfel și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular al persoanei sancționate.
În ceea ce privește fapta imputată petentului, instanța reține că potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din HG nr.1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
În prezenta cauză, deși petentul a propus probe în apărarea sa, instanța apreciază că acestea nu pot face dovada contrară situației de fapt reținute în procesul-verbal contravențional, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie.
Conform procesului-verbal contestat (fila 13), înregistrarea abaterii cu privire la nerespectarea vitezei, a fost facută cu aparatul radar tip radar tip Autovision, având . 134, montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare MAI_, aparat omologat și verificat metrologic, autorizat să funcționeze atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, potrivit buletinului de verificare metrologică nr. BSC- 02.01-1252 din 14.04.2015, (fila 36), aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, fiind indeplinite astfel conditiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie Legală NML 021-05/2005.
Instanța reține că din analiza planșelor fotografice, care reprezintă capturi de imagine din înregistrarea video a faptei contravenționale, depuse la dosar de intimat (filele 37-38), precum și din înregistrarea video a abaterii (fila 33), vizualizată în ședința publică din data de 17.05.2016 rezultă că autovehiculul cu nr. de inmatriculare_ a fost depistat în localitate cu o viteză de 101km/h la data si ora indicate in procesul-verbal de contraventie.
Înregistrarea video îndeplinește toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05/2005 aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul acesteia data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este perfect vizibil, astfel încât există suficiente elemente care să ateste legătura acestora cu procesul-verbal contestat.
Din cuprinsul registrului de abateri radar aflat la fila 34 rezultă că la data de 29.12.2015, ora 10.09, constatarea efectuată pe DN7 km.132+500m, pe raza localitatii Draganu s-a realizat de catre agentul de poliție N. M..
Din analiza atestatului aflat la fila 35 rezultă totodata că agentul constatator menționat deținea la data constatării contravenției atestat de operator .
Față de cele arătate, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției privind depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Privitor la sanctiunile aplicate, instanța notează că, potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni (9-20 puncte-amendă) si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depăsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit dispozitiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contraventionale se stabilesc in cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amenda aplicate, iar potrivit dispozitiilor alin.2 din acelasi act normativ, un punct-amenda reprezinta valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarare a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu 51 Km/h, instanța reține că fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic iar sancțiunea aplicată respectă limitele prevăzute de lege pentru fapta comisă.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținandu-se seama de împrejurările în care a fost săvarșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța consideră că fapta petentului nu poate fi consecinta unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului si denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atat pe cel care conduce un autoturism cat si pe ceilalti participanti la trafic.
Instanța apreciază că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale în condițiile în care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile precum pierderea vietii participantilor la trafic sau vătămarea integritătii lor corporale. Conducerea cu o viteza de deplasare de două ori mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea insăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Instanta observa ca in cauză s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contraventia savarsita (9 puncte-amenda, 945 lei) si apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei si conduitei petentului.
În ceea ce privește măsura complementară, instanta consideră că nu se impune înlăturarea acesteia, intrucat sanctiunile complementare au un rol preventiv si privesc protectia interesului public fata de riscul potential pe care il reprezinta un conducator auto care incalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalti participanti la trafic (Michel Pewinski c. Frantei).
Instanța reține că legiuitorul prezumă faptele de genul celei săvrșite de petent ca având un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă și prin sanctiunea complementară constând in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Avand in vedere cele mentionate, instanta considera ca dispozitiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicarii sanctiunilor contraventionale, acestea fiind proportionale cu gradul de pericol social al faptei savarsite de catre petent.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța apreciează că aspectele reținute în sarcina petentului sunt reale, nefiind combătute prin probe contrarii, astfel încât procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existentă în cauză, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, motiv pentru are va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravenționala formulata de petentul Ș. V., domiciliat în București, ., sector 5 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș - Serviciul Rutier, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ., nr._/29.12.2015, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronuntată in sedinta publica, astazi, 17.05.2016.
Președinte, E. L. M. | ||
Grefier, L. M. |
Red., dact. E.L.M.
4 ex./ 27 mai 2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4681/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4675/2016.... → |
|---|
