Plângere contravenţională. Sentința nr. 4675/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4675/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 24-05-2016 în dosarul nr. 4675/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4675/2016
Ședința publică de la 24 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. T.
Grefier F. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul V. S. și pe intimatul SPECTORATUL DE P. AL J. A. - S. R., având ca obiect plângere contravențională PR. VB. PAGX_/21.12.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța, pune în discuție competența judecării cauzei.
Petentul având cuvântul arată că Judecătoria Pitești este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, raportat la art.32 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție estimarea duratei de soluționare a cauzei.
Petentul arată că lasă la aprecierea instanței durata de soluționare a cauzei.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța constată că este primul termen de judecată, părțile fiind legal citate, și estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3(trei) luni.
Petentul solicită proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martora R. M. – soția sa, nelegitimă, domiciliată în ., județul Argeș, pe teza probatorie a situației de fapt.
În temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează petentului proba cu înscrisurile de la dosar, pe care o consideră concludentă pentru judecarea procesului, urmând a o administra în condițiile legii.
În temeiul art.315 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, instanța, va respinge proba testimonială solicitată de petent.
În temeiul art.255-258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu înregistrarea video, sens în care instanța procedează la vizionarea CD-ului.
Cu ocazia vizionării probei video a fost identificat autoturismul marca Volswagen cu numărul de înmatriculare P – 1336BC, în înregistrarea video fiind indicată viteza de 102 km/h.
Petentul arată că circula pe raza comunei Mărăcineni și în mod eronat s-a reținut în procesul verbal .> La interpelarea instanței, petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri de fond.
Petentul având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal contestat ca nelegal și netemeinic, exonerarea de la plata amenzii aplicate și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, cu motivele expuse pe larg în plângerea formulată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 22.12.2015, petentul V. Ș. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ ARGEȘ, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._, emis la data de 21.12.2015 de către lucrătorii MAI- S. R. din cadrul IPJ Argeș, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivare, a arătat că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1575 lei (15 puncte amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 zile pentru faptul că în data de 21.12.2015, în jurul orelor 09,23 ar fi condus autoturismul înmatriculat sub nr. P133636, pe DN 73, în localitate Micești, pe direcția Pitești-Câmpulung-Muscel, cu o viteză de 102 Km/h în localitate, viteză care încalcă dispozițiile legale.
Menționează petentul că procesul verbal este netemeinic pentru că susținerile agentului de poliție nu sunt reale, petentul circulând cu o viteză mult mai mică, precizează că în acel moment se afla în autoturism și soția cu copilul său, intenționând să se deplaseze la spital din cauza unor probleme medicale ale soției, precum și nelegalitate actului raportat la neprezentarea de către agentul constatator a verificarii metrologice a aparatului radar, indicând totodată faptul că procesul verbal conține unele erori (cum ar fi consemnarea greșită a CNP-ului, suma de plată în 48 de ore), lipsa unor mențiuni (este trecută doar localitatea Micești, fără a indica în concret locul) sau anumite consemnări ce crează confuzie, fiind ilizibile.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 31 din OG 2/2001.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
La data de 19.01.2016, petentul a răspuns solicitării instanței și a precizat mijloacele de probă de care înțelege să se folosească, precizând ca martor pe concubina sa, care se afla în autoturism la data opririi autoturismului de către organele de control.
Petentul a înțeles să propună dovedirea susținerilor printr-un martor și prin înscrisuri anexând plângerii contravenționale în copie certificată: procesul verbal de contravenție (filele 7 și 8), copie CI (fila 9), și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei (fila 4).
La data de 22.02.2016, intimatul a depus la dosar întâmpinare (filele 19-21), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale pentru următoarele motive: a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de OG nr. 2/2001, precum și faptul că procesul verbal este temeinic, prezentând mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în dovedirea celor susținute.
Arată intimatul că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere și prin urmare sancționarea acestuia este temeinică. Totodată intimatul susține că fapta reținută în sarcina petentului prezintă pericol social ridicat, deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă în localitate există și un pericol social concret.
În dovedirea pretențiilor intimatul IPJ Argeș a anexat întâmpinării următoarele înscrisuri: planșe foto (filele 27-28), buletin de verificare metrologică (fila 24), extras registrul abaterilor radar (fila 22), atestatul operatorului radar (fila 23), istoric sancțiuni (fila 25) și CD înregistrare video (fila 26) .
La termenul din data de 17.05.2016, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile, propuse de petent și intimat, proba video propusă de intimat pe care a administrat-o în ședință publică, respingând proba cu martorul solicitat de petent și a rămas în pronunțare pe fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține și constată următoarele:
Prin procesul verbal . PAGX, nr._, emis la data de 21.12.2015 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Argeș- S. R., petentul V. Ș. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 privind circulația pe drumurile publice, republicată și pentru contravenția prevăzută de art. 147, alin.1 din același act normativ cu amendă în cuantum de 1575 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 21.12.2015 ora 0922, pe raza localității Micești, DN 73, jud. Argeș, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare P133636, fiind înregistrat cu aparatul radar tip ROM 375, montat pe auto MAI_, cu viteza de 102 km/h în localitate, neprezentând permisul de conducere la solicitarea organelor de poliție.
Faptele sunt prevăzute de dispozițiile art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic și de dispozițiile art 147 alin.1 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat:1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare;”, fapta sancționată de art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG nr.195/2002, care prevede “Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:…. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”
De asemenea sancțiunea aplicată este legală raportat la textul de lege reținut în cuprinsul procesului verbal contravențional.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, făcând mențiuni la rubrica obiecțiuni “mă grăbeam să ajung la spital”, iar plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, instanța reține că petentul a invocat motive de nelegalitate a procesului verbal contestat, însă verificând legalitatea procesului verbal contestat din oficiu, instanța reține că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Cu privire la invocarea petentului că CNP-ul său a fost greșit menționat în procesul verbal, instanța reține că acesta cod corespunde întocmai, celui din copia cărții de identitate depusă de petent odată cu acțiunea, astfel că această invocare este neîntemeiată. În ceea ce privește invocarea petentului potrivit căreia suma ce trebuie plătită în 48 ore este indicată greșit în actul contestat, instanța reține faptul că aceasta este de 787,5 lei, adică jumătate din minimul amenzii de 1575 lei aplicată, astfel că nici acest argument nu este întemeiat. Cu privire la petitul conform căruia consemnarea reținerii permisului de conducere este trecută și peste atestatul profesional, instanța reține faptul că aspectele corespund adevărului, însă înscrisul pus la dispoziția instanței este doar copia imprimată furnizată petentului de către reprezentantul intimatului, astfel că nu se poate stabili cu certitudine dacă această înscriere este identică și în înscrisul original completat de agentul constatator. De altfel, din vizualizarea acestei copii puse la dispoziție de petent se poate distinge că este bifată căsuța de reținere a permisului de conducere și nu a atestatului profesional (căsuța corespunzătoare fiind situată în partea stângă), susținerile petentului fiind probabil motivare de prelungirea “X-ului” cu care agentul constatator a înțeles să marcheze reținerea permisului de conducere al petentului (care de altfel nici nu a fost prezentat). Confuzia invocată de petent nu poate fi reținută în această situație, întrucât precizarea cu privire la reținerea permisului pentru 90 de zile este făcută și în scris de agentul constatator, chiar dacă parțial aceste mențiuni sunt făcute peste cele privitoare la valoare punctului amendă (probabil datorită imprimării necorespunzătoare a copiei înmânate petentului), iar invocarea valorii punctului amendă (care este ilizibilă) nu produce nici o vatămare petentului, atât timp cât a fost stabilit numărul de puncte amendă aplicate pentru fiecare contravenție săvârșită și suma totală a amenzii aplicate, valoarea putând fi identificată prin efectuare unor operații matematice simple.
Cu privire la constatarea locului în care a fost comisă contravenția, instanța reține că în procesul verbal este specificat DN 73, localitate Micești, nefiind nevoie de o plasare exactă a echipajului poliției rutiere, întrucât pe raza localității limita de viteză maximă este de 50 km/h. Cu privire la susținerile petentului din ședința de judecată potrivit cărora locul comiterii contravențiilor reținute este . . poate reține aceste afirmații nefiind probate.
De altfel nici una dintre precizările petentului nu pot conduce la nulitatea procesului verbal, nici chiar în situația înscrierii eronate a unor date neesențiale (în lipsa cărora instanța ar putea totuși să facă un control de legalitate eficient), pentru care petentul nu probează o vătămare, aceste aspecte putând fi sancționate ipotetic cel mult cu nulitatea relativă (nefiind cazul de înscrieri eronate în actul constatat).
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste aspecte instanța apreciază că a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia petentul a putut utiliza de orice mijloc de probă și a putut invoca orice argument (cu respectarea totodată și a disciplinei procesuale impuse de normele legale) pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Respingerea probei cu martori solicitate de petent a avut drept argumente relațiile dintre petent și martor (concubină, conform celor declarate de petent în ședința de judecată), precum și imposibilitatea dovedirii cu proba testimonială a unei contravenții constatate cu un mijloc tehnic, prin propiile simțuri o persoană putând face cel mult aproximări cu privire la viteza de deplasare.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât nu conducea cu viteza reținută de agentul constatator, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale. Cu privire la constatarea neprezentării permisului de conducere, petentul nu a formulat apărări, instanța reținând temeinicia contravenției sancționate pe baza mențiunilor din procesul verbal.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
De asemenea, din planșele foto radar (filele 27-28), rezultă fără dubiu că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins că circula cu o viteză de 102 km/h în localitate. Această viteză a fost înregistrată cu aparatul radar tip ROM 375, montat pe auto cu nr. de inmatriculare MAI_, având verificarea metrologică la zi, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, fila 24.
Din plansele fotografice depuse la dosar, precum și din administrarea probei video în ședința publică, în fața petentului, se distinge clar numărul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data și ora înregistrării (21.12.2015, ora 09.22), precum și valoarea vitezei măsurate, care a fost constantă în cele 2 cadre reținute în planșa fotografică depusă de intimat.
Totodata, instanța constata că petentul a fost înregistrat din față, iar în preajma sa nu apar alte autovehicule, în concluzie neexistând dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar, care nu putea înregistra viteza unui alt autovehicul decât cel surprins în planșele fotografice. Cu privire la constatările reprezentanților intimatei și respective la locul săvârșirii contravenției, instanța reține faptul că în proba foto depusă de intimată se disting în lateralul căii de rulare imobile cu destinație de locuință, fiind fără dubiu că locul constatării este o localitate.
Săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Instanța constată că operatorul radar era atestat să utilizeze aparatul folosit la constatarea contravenției din speță, potrivit atestatului depus la fila 23, rolul acestuia fiind de a asigura funcționarea corectă a aparatului.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravențiile prevăzută de dispozițiile din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și de regulamentul de aplicare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic, instanța reținând că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Astfel, în raport de faptul că petentul a condus cu o viteză excesivă în localitate (102 km/h), unde riscul producerii unor accidente cu victime crește, chiar și în cazul unui șofer cu experiență, instanța apreciază că atât sancțiunea amenzii cât și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce este corect individualizată și aplicată. Totodată la individualizarea sancțiunii se are în vedere și faptul că depășirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h (52km/h) prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, având în vedere numărul de accidente produse din cauza vitezei excesive ce au ca urmare victime omenești, cu predilecție în localitate, unde pot apărea mult mai ușor obstacole neprevăzute.
Argumentele invocate de petent potrivit cărora se grăbea către un spital, întrucât soției sale îi era rău, nu pot fi reținute de instanță, întrucât petentul avea posibilitatea solicitării serviciilor medicale de intervenție urgentă, în situația dedusă instanța considerând că petentul a făcut aceste afirmații doar pentru a justifica fapta contravențională săvârșită (mențiuni consemnate de altfel și în procesul verbal).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. Ș., cu domiciliul în com. Mărăcineni, ., jud. Argeș, CNP_, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Mai 2016.
Președinte, I. T. | ||
Grefier, F. Ș. |
5 ex./Red. T.I./Tehn. T.I./01.06.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4342/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4315/2016.... → |
|---|
