Plângere contravenţională. Sentința nr. 4371/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4371/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 17-05-2016 în dosarul nr. 4371/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4371/2016
Ședința publică de la 17 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. T.
Grefier F. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. E. A. și pe intimatul I. DE P. AL J. A. - S. R., având ca obiect plângere contravențională PV ., NR._/15.11.2015
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, raportat la art.32 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța constată că este primul termen de judecată, părțile fiind legal citate, și estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța urmează a proceda la soluționarea pricinii.
Față de excepția invocată prin întâmpinare privind tardivitatea introducerii plângerii contravenționale, instanța, apreciază că, în raport de data comunicării procesului verbal și data introducerii plângerii contravenționale respectiv, 19.11.2015, plângerea este formulată în termenul legal prevăzut de lege, urmând a respinge excepția tardivității introducerii plângerii invocată prin întâmpinare.
În temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile de la dosar, pe care o consideră concludentă pentru judecarea procesului, urmând a o administra în condițiile legii.
Instanța, față de proba testimonială solicitată de petent privind audierea martorilor pe teza probatorie invocată, a faptului că viteza de deplasare a autoturismului era mai mică de 100 km/h, apreciază că nu este concludentă soluționării cauzei, urmând a o respinge.
Având în vedere înscrisurile existente la dosar, instanța, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 19.11.2015, petentul M. E. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ ARGEȘ, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._, emis la data de 15.11.2015 de către lucrătorii MAI- S. R. din cadrul IPJ Argeș, ca netemeinic și nelegal.
În motivare, a arătat că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 945 lei (9 puncte amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 zile pentru faptul că în data de 15.11.2015, în jurul orelor 09,30 ar fi condus autoturismul înmatriculat sub nr._, în localitatea Drăganu, jud. Argeș, cu o viteză de 101 Km/h în localitate, viteză care încalcă dispozițiile legale.
Menționează petentul că procesul verbal este netemeinic pentru că susținerile agentului de poliție care l-a întocmit nu au valoare de prezumție de vinovăție, iar conform practicii Curții Europene a Drepturilor Omului se impune necesitatea dovedirii săvârșirii faptei prin probe, solicitând totodată intimatului să depună înregistrările video de la locul săvârșirii pretinsei fapte, verificarea metrologică a aparatului radar, certificatul de omologare, faptul că organul poliției rutiere nu a luat în calcul marja de eroare de 3% pentru aparatul radar, indicând totodată faptul că în momentul în care a fost depistat și înregistrat de aparatul radar rulau cu o viteză mult mai mică, aspecte ce ar putea fi confirmate și de martori, pasageri ai autoturismului condus.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile din OUG 195/2002 și NML 021-05/23.11.2005.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
Petentul a înțeles să propună dovedirea susținerilor prin înscrisuri anexând plângerii contravenționale: procesul verbal de contravenție în copia emisă de intimat (fila 10), copie CI (fila 12), copie dovadă ridicare permis (fila 11), original și copie chitanță achitare amendă (filele 9 și 13) și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei (fila 8).
La data de 18.12.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare (filele 19-21), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale pentru următoarele motive: a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de OG nr. 2/2001, precum și faptul că procesul verbal este temeinic, prezentând mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în dovedirea celor susținute. A invocat intimatul și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Răcari, precum și excepția tardivității introducerii plângerii.
Arată intimatul că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere și prin urmare sancționarea acestuia este temeinică. Totodată intimatul susține că fapta reținută în sarcina petentului prezintă pericol social ridicat, deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă în localitate există și un pericol social concret.
În dovedirea pretențiilor intimatul IPJ Argeș a anexat întâmpinării următoarele înscrisuri: CD video cu înregistrarea contravenției (fila 22), planșe foto (filele 26-28), buletin de verificare metrologică (fila 25), extras registrul abaterilor radar (fila 23), atestatul operatorului radar (fila 24) și istoricul sancțiunilor(fila 29).
Prin sentința civilă nr. 63/ 21.01.2016 pronunțată de Judecătoria Răcari s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Pitești.
La data de 16.03.2016 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești.
La termenul din data de 17.05.2016, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile propuse de petent și intimat și a rămas în pronunțare pe fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține și constată următoarele:
Prin procesul verbal . ., nr._, emis la data de 15.11.2015 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Argeș- S. R., petentul M. E. A. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu amendă în cuantum de 945 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 15.11.2015 ora 0930, pe raza localității Drăganu, jud. Argeș, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ fiind înregistrat cu aparatul radar tip Autovision, . 5134, cu viteza de 101 km/h în localitate.
Fapta este prevăzută de dispozițiile art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic .
De asemenea sancțiunea aplicată este legală raportat la textul de lege reținut în cuprinsul procesului verbal contravențional.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea la rubrica obiecțiuni că "nu sunt de acord ", iar plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, instanța reține că petentul nu a invocat ca motive de nelegalitate a procesului verbal contestat, însă verificând legalitatea procesului verbal contestat din oficiu, instanța reține că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste aspecte instanța apreciază că a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia petentul a putut utiliza de orice mijloc de probă și a putut invoca orice argument (cu respectarea totodată și a disciplinei procesuale impuse de normele legale) pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât nu conducea cu “viteza de deplasare era mult mai mică”, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
De asemenea, din planșele foto radar (fila 26-28), rezultă fără dubiu că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins că circula cu o viteză de 101 km/h în localitate. Această viteză a fost înregistrată cu aparatul radar tip tip Autovision, . 5134, montat pe auto cu nr. de inmatriculare MAI_, având verificarea metrologică la zi, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, fila 25.
Din plansele fotografice depuse la dosar se distinge clar numărul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data și ora înregistrării (15.11.2015 ora 09.30), precum și valoarea vitezei măsurate, care a scăzut pe măsura apropierii de autospeciala MAI.
Totodata, instanța constata că petentul a fost înregistrat din față, iar în preajma sa apare și un autocamion TIR, pe care petentul l-a depășit, una dintre fotografiile depuse la dosar (cea în care se reține viteza de 101 Km/h), fiind făcută chiar la finalizarea manevrei de depășire, când autovehiculul petentului se afla pe contrasens. Nu exista dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar, care nu putea înregistra viteza autocamionului, întrucât viteza cu care se deplsa petentul a scăzut ulterior manevrei de depășire, așa cum rezultă din planșele foto depuse de intimate (filele 27 și 28) la valoarea de 92 Km/h și 80 km/h, în timp ce autocamionul rămâne în spatele autoturismului condus de petent. Pentru aceste considerente instanța consideră că era fără putință ca viteza înregistrată de aparatul radar să fi fost a autocamionului care apare în cadrul foto de la fila 26, iar într-o atare ipoteză, viteza cu care trebuia să fie depășit acest autocamion ar fi fost mult superioară, iar nu mai mică de 101 km/h.
Săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar, din cuprinsul buletinului de verificare metrologică depus la dosarul cauzei de către intimat rezultând că cinemometrul de control rutier indicat în procesul-verbal de contravenție a fost declarat admis în urma verificării metrologice (de la data de 14.04.2015), valabilitatea verificării fiind de un an, precum și faptul că acest cinemometru măsoară viteza, atât în sistem staționator, cât și în regim de deplasare (în procesul verbal, cât și în cererea petentului fiind menționat faptul că autospeciala MAI a fost staționară).
Instanța consideră că, în speța de față, nu există niciun motiv pentru a se putea conchide că aparatul radar s-ar fi aflat în situația susținută de petent, în sensul de a fi afectat de o eroare maximă de 3 %, iar dubiul invocat de petent nu are un caracter rezonabil.
Totodată, se are în vedere că verificarea cerințelor cuprinse în N.M.L. 021-05 se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, astfel încât aceste cerințe nu se aplică la utilizare, în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, și deci, dacă în urma verificării aparatului se constată că acesta funcționează în limite admise, nimeni nu adaugă și nu scade nimic la măsurarea efectivă.
Prin urmare, instanța apreciază că, simpla susținere, în sensul că aparatul radar ar fi afectat de o eroare, nu este de natură a crea un dubiu rezonabil, care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, prezumție întărită și de faptul constatării celor săvârșite cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, petentul invocând o posibilitate pur ipotetică.
Instanța constată că operatorul radar era atestat să utilizeze aparatul folosit la constatarea contravenției din speță, potrivit atestatului depus la fila 24, rolul acestuia fiind de a asigura funcționarea corectă a aparatului.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic, instanța reținând că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Astfel, în raport de faptul că petentul a condus cu o viteză excesivă în localitate (101 km/h), unde riscul producerii unor accidente cu victime crește, precum și în raport de circumstanțele personale, respective istoricul sancțiunilor depus de intimat la fila 22 (5 sancțiuni în perioada 2013-2015), potrivit căruia petentul a fost anterior sancționat în repetate rânduri pentru depășirea vitezei legale, instanța apreciază că atât sancțiunea amenzii cât și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce este corect individualizată și aplicată. Totodată la individualizarea sancțiunii se are în vedere și faptul că depășirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h a fost urmare a manevrei de depășire efectuată de petent, manevră ce pune și mai mult în pericol eventuale obstacole ce pot apărea pe raza unei localități, raportat și la lipsa vizibilității pe partea dreaptă în cazul depășirii unui autocamion tip TIR.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. E. A., cu domiciliul în T., ., jud. Dâmbovița, CNP_, în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Mai 2016.
Președinte, I. T. | ||
Grefier, F. Ș. |
5 ex./Red. T.I./Tehn. T.I./26.05.2016
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4936/2016.... → |
|---|
