Plângere contravenţională. Sentința nr. 4734/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4734/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 25-05-2016 în dosarul nr. 4734/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 4734/2016
Ședința publică din 25 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. I.-D.
Grefier: B. R. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. M. C. și pe intimatul I. DE P. AL J. A.- B. R. P., având ca obiect plângere contravențională PR. VB. PAGX_/03.12.2015.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.05.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 14.12.2015 sub nr._, petentul M. M. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș – B. R. Pitești, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 03.12.2015, întrucât este nelegal și netemeinic.
În motivare, petentul a arătat că în momentul pătrunderii autoturismului său pe marcajul pietonal nu se aflau pietoni angajați în traversare, fapt consemnat și în procesul-verbal la rubrica privitoare la obiecțiuni.
În drept, petentul a invocat art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În dovedire, a depus procesul-verbal de contravenție în original (f. 5) și copie C.I. (f. 6).
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 7).
La data de 05.04.2016, intimatul a formulat întâmpinare (f. 16-17), prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție, apreciind că acesta a fost legal și temeinic întocmit. A arătat că fapta a fost înregistrată video.
A anexat întâmpinării raportul agentului constatator (f. 18) și înregistrarea video (f. 19).
La termenul de judecată din 20.05.2016, prin încheierea de ședință, instanța a încuviințat pentru petent și intimat proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat și proba cu înregistrarea video. De asemenea, a amânat pronunțarea pe fondul cauzei la data de 25.05.2016.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 03.12.2015 (f. 5), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002, reținându-se că, la data de 03.12.2015, conducând autoturismul VW Caddy cu nr. de înmatriculare_, pe .. Pitești, dinspre ., în dreptul Gării Sud, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor ce traversau regulamentar pe marcajul pietonal, fapta fiind înregistrată video.
Totodată, pentru aceeași faptă, petentului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Procesul-verbal a fost semnat de petentă de luare la cunoștință, iar la rubrica „Alte mențiuni” agentul constatator a inserat mențiunile acesteia, anume ”Nu sunt de acord cu cele consemnate mai sus. Nu am avut pietoni pe trecere pe banda mea de mers”.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța constată că petentul nu a formulat alte critici de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține următoarele:
Petentul a invocat că în momentul pătrunderii autoturismului său pe marcajul pietonal nu se aflau pietoni angajați în traversare.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și de temeinicie, probă ce revine petentului, în condițiile art. 249 C.p.c.
Această situație nu este contrară art. 6 CEDO și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravențională este asimilată unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.
Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligația de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Sub aspectul condițiilor de fond, instanța reține că, potrivit art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”, iar potrivit art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.
Din vizionarea înregistrării video depusă de intimat (f. 19), instanța constată, dincolo de orice dubiu, că agentul constatator a reținut în mod corect situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal. De asemenea, instanța observă că, atunci când autoturismul condus de petent se afla în dreptul trecerii de pietoni, semnalizată în mod corespunzător, exista un pieton angajat în traversare, din partea stângă a petentului. Sectorul de drum respectiv are trei benzi de circulație, fiind sens unic. La momentul 14.49.42 (cadrul 0426), pietonul începe să traverseze, din partea stângă a sensului de mers. La momentul 14.49.44 (cadrul 0508), apare pe înregistrare autoturismul petentului, pe banda din partea dreaptă, moment în care pietonul traversase deja prima bandă din partea stângă. Având în vedere că pietonul se afla pe sensul de mers al petentului, circulația desfășurându-se pe acel sector de drum în sens unic, nu are nicio importanță pe ce bandă față de autoturismul petentului se afla pietonul care traversa, acesta având obligația legală de a-i acorda prioritate de trecere.
Pentru fapta reținută în sarcina petentului nu sunt incidente dispozițiile NML 021-05/2005, care se aplică, potrivit art. 1, doar cinemometrelor utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, astfel că nu sunt relevante în cauză alte înscrisuri privitoare la aparatul cu care s-a efectuat înregistrarea.
Se reține astfel că proba video face dovada în afara oricărui dubiu că petentul a săvârșit fapta ce face obiectul prezentului dosar.
În considerarea celor ce preced, instanța apreciază că procesul-verbal a fost temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța are în vedere că fapta petentului, constând în neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, astfel că măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării este legală.
În raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată, respectiv 420 lei (minimul prevăzut de lege), este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumția de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului. Prin urmare, această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, având în vedere că agentul constatator a aplicat amenda în cuantumul minim prevăzut de lege. De asemenea, fapta petentului prezintă un grad de pericol ridicat, fiind pusă în pericol integritatea corporală a pietonului.
În considerarea celor ce preced, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, motiv pentru care urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. M. C., CNP_, cu domiciliul în Pitești, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ – B. R. Pitești, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._ din data de 03.12.2015, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.05.2016.
Președinte, Grefier,
C. I.-DragoșBădoi R. M.
Red. C.I.D./Tehnored. C.I.D.
4 ex./31.05.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4197/2016.... | Reexaminare anulare cerere. Sentința nr. 4600/2016.... → |
|---|
