Plângere contravenţională. Sentința nr. 760/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 760/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 760/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA P.
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 760
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 26.01.2016
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P.: A. N.
GREFIER: C. A. M.
Pe rol solutionarea plangerii contraventionale formulate de petentul G. G. C., in contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER.
La apelul nominal facut in sedinta publica, au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin.1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art.94 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011 si estimeaza durata procesului la un termen de judecata.
Deliberand asupra exceptiei tardivitatii formularii plangerii contraventionale, invocate de catre intimat prin intampinare, instanta o respinge ca neintemeiata, constatand ca in prezenta cauza comunicarea procesului-verbal contestat s-a realizat chiar la momentul sanctionarii petentului (14.06.2015), care a semnat actul ce i-a fost comunicat personal, plangerea fiind formulata inauntrul termenului legal de 15 zile prevazut de OG nr.2/2001 (22.06.2015).
Apreciind ca probele cu inscrisuri, plansele fotografice si inregistrarea video sunt pertinente, concludente si utile, putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, in temeiul art.255 rap. la art.258 C.proc.civ, le incuviinteaza pentru ambele parti.
Respinge proba privind ordinul de serviciu al agentului constatator, apreciind ca acesta excede cadrului procesual, petentul avand la dispozitie alte cai de atac in privinta acestui gen de abateri – petitii, reclamatii administrative etc.
Respinge ca neutila proba testimonială solicitată de petent prin plângerea introductivă, fata de modul de constatare a faptei – anume prin mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Instanta, considerandu-se lamurita, in temeiul art.394 C.proc.civ, declara incheiate dezbaterile si retine cauza in pronuntare.
I N S T A N T A,
Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin plangereainregistrata pe rolul Judecatoriei P. la data de 22.06.2015, sub nr._, petentul G. G. C. a chemat in judecata pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei . nr._/14.06.2015 si a masurilor dispuse in baza acestuia. In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunilor aplicate, cu sanctiunea avertismentului.
In motivare, petentul a aratat ca nu se face vinovat de savarsirea faptei retinute in sarcina sa prin procesul-verbal contestat, la momentul sanctionarii sale circuland cu viteza de doar 95 km/h.
Petentul a aratat ca pretinsa contraventie nu a fost sesizata de către persoane autorizate aflate in executarea planificării zilnice, in cuprinsul actului contestat nefiind mentionata nicio . aparatului radar ori a filmării in baza careia a fost sanctionat.
Petentul a apreciat ca ar fi trebuit avuta in vedere marja de eroare a cinemometrului, aceasta marja fiind aplicabila aparatelor noi, aflate in stare optima de funcționare, intrucat uzura sau defectele tehnice pot mari considerabil aceasta marja. Marja de eroare este aplicabila numai măsurătorilor in condiții optime de mediu, cat si de deviație de 0 grade a aparatului fata de direcția de deplasare a autovehiculului supravegheat. Având in vedere aceasta marja cat si viteza consemnata, petentul a considerat ca nu se impunea aplicarea sancțiunii de suspendare a dreptului de conducere.
Petentul a sustinut ca aparatul utilizat a fost creat pentru a măsura viteza dintr-o poziție statica si nu se cunoaste imprejurarea daca daca cinemometrul a fost folosit ., ori in mers.
Mai mult decât atat, producătorul, in cadrul instrucțiunilor de utilizare precizează modul de instalare a aparatului pe marginea șoselei, menționând ca acesta poate fi montat pe un suport sau ținut de către agent. Nicăieri in cadrul instrucțiunilor de utilizare producătorul nu oferă informații despre montarea dispozitivului in interiorul unui vehicul, cu atat mai puțin asupra modului de utilizare sau a setărilor necesare pentru utilizarea acestuia in mișcare.
Conform art.29 paragraf 3 din Ordinul Biroului R. de Metrologie Legala nr. 187 din data de 14.07.2009 privind modificarea si completarea Normei de metrologie legala NML 021-05, legalitatea cinemometrului este valabila numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice. Astfel cum se poate deduce, lipsa consemnării in cadrul procesului-verbal a aparatului radar utilizat de către agentul constatator nu permite probarea validității buletinului de verificare. Utilizarea aparatului pe orice alt vehicul este ilegala.
Petentul a aratat ca procesul-verbal de sanctionare nu indeplineste toate condițiile prevăzute de art.16 alin. 1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care prevede o . elemente obligatorii pe care trebuie sa le cuprindă orice proces-verbal de constatare a contravenției. Agentul constatator nu a făcut mențiunea in procesul verbal de constatare a contravenției cu privire la ocupația si locul de munca, agentul constatator nearatand nici imprejurarile care au dus la aprecierea gravitații faptei.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, petentul a considerat ca sunt incidente prevederile art. 21 alin 3 din OG nr.2/2001 care prevăd ca sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinandu-se seama de Împrejurările in care a fost comisa fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal.
OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede la art 7(1) Avertismentul consta in atenționarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, insotita de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.(3) Avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
Petentul a apreciat ca sancțiunea aplicata de către agentul constatator, precum si cele menționate in procesul verbal, nu justifica in niciun fel gradul de pericol social, cu atat mai mult cu cat nu i-a fost suspendat niciodată dreptul de a conduce. Faptul ca legiutorul a stabilit o limita minima speciala, ., nu este susceptibila de excludere, aplicarea sancțiunii avertismentului, aplicarea legii trebuind realizata, nu numai in litera, dar si in spiritul ei.
Petentul a invederat ca sarcina probei revine organului care acuza, respectiv intimatului. Potrivit CEDO cauza "Ozturk vs. Germania" si cauza "A. vs. România 2007" (decizii cu prioritate in aplicare in fata oricărei reglementari interne conform art. 20 (1) si (2) din ConstitutiaRomaniei) precum si a Deciziei Curții Constituționale nr. 251 din 12 iunie 2003 referitoare la excepția de neconstitutionalitate a unor dispoziții din OUG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a statuat ca orice acuzat are dreptul la un proces echitabil, iar noțiunea de "contravenient" in dreptul administrativ folosita de legiuitor nu are semnificația unei infrangeri a prezumției de nevinovăției, fiind asimilata unei proceduri penale.
Ca atare, jurisprudenta constanta a instanțelor de judecata in materie contravenționala a consacrat in practica următoarele: contravenția este subsumata noțiunii de acuzație in materie penala; sarcina probatiunii incumba pârtii care a aplicat sancțiunea contravenționala, contravenientul bucurandu-se de prezumția de nevinovăție, care nu poate fi răsturnata in lipsa unor probe certe de vinovăție; mențiunile agentului constatator inserate in procesul verbal nu constituie singure o proba, ci dimpotrivă, acestuia ii revine sarcina de a dovedi temeinicia si legalitatea procesului verbal.
Pe de alta parte, daca procesul-verbal de contravenție ar proba doar prin el insusi, pe deplin, săvârșirea unei fapte contravenționale, inseamna a goli de conținut accesul la justiție si posibilitatea de atacare in instanța a unui asemenea act - ceea ce evident nu putea fi voința legiuitorului, care a prevăzut calea de atac - la instanța de judecata.
Prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul verbal nu are caracter absolut, putând opera pana la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge in situația ca persoana invinuita de săvârșirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul verbal, desi din probele administrate de acuzare, instanța nu poate fi convinsa de vinovăția acuzatului dincolo de orice indoiala rezonabila.
Petentul a sustinut ca exista o indoiala rezonabila cu privire la săvârșirea de către faptei contravenționale. Prin urmare, in lipsa unor alte mijloace de proba care sa confirme situația de fapt reținuta in procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție in prezenta cauza ar fi contrara garanțiilor prevazure de art. 6 CEDO.
In drept, petentul a invocat dispozitiile OG nr.2/2002 si art.194 si urm. C.proc.civ.
In dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare a contraventiei . nr._/14.06.2015 (fila 13).
Plangerea contraventionala formulata de petenta a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._/22.06.2015 (fila 4), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, invocand exceptia tardivitatii formularii plangerii contraventionale si solicitand, in subsidiar, respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare, fapta de a circula cu viteza peste limita maxima admisa fiind inregistrata cu mijloace tehnice verificate metrologic si omologate.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205 si urm. C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: planse fotografice (filele 24-25), buletin de verificare metrologica a echipamentului utilizat pentru inregistrarea abaterii (fila 23), registru abateri radar (fila 21), atestat operator radar (fila 22), un istoric al abaterilor contraventionale savarsite de petent – cazier auto (fila 26) si inregistrarea video (fila 31 – compact-disk).
In prezenta cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti probele cu inscrisurile de la dosar, cu plansele fotografice si cu inregistrarea video si a respins celelalte probe solicitate de catre petent, pentru considerentele aratate in practicaua prezentei hotarari.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._/14.06.2015 (fila 13) incheiat de agentul constatator B. Mondica din cadrul institutiei intimate I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER - SERVICIUL DE P. RUTIERA, petentul G. G. C. a fost sanctionat cu 9 puncte-amenda in cuantum de 877,5 lei, cu acelasi prilej agentul constatator luand si masura retinerii permisului de conducere, in vederea suspendarii dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 90 de zile.
Petentul a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, retinandu-se ca, la data de 14.06.2015, orele 08.03, a condus autoturismul marca F., cu nr. de inmatriculare_, pe DN73, km.5, fiind inregistrat cu aparatul radar . 134, montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare MAI_, aflat in stationare, in timp ce circula cu viteza de 102 km/h.
Procesul-verbal de contraventie a fost incheiat in prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, fara obiectiuni.
In urma verificarii efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanta constata ca plangerea a fost formulata in termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, pronuntandu-se, de asemenea, si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin acesta.
In ceea ce priveste exceptiile nulitatii procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei invocate de petent, instanta le califica ca fiind aparari de fond, iar nu veritabile exceptie procesuale asupra carora sa fie obligata sa se pronunte in conditiile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Analizand procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sub aspectul legalitatii sale, instanta observa ca acesta a fost intocmit cu respectarea conditiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sanctiunea nulitatii, de catre un agent constatator competent in raport cu dispozitiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzand toate mentiunile obligatorii aratate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanta retine ca prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, . interesul legii, s-a statuat ca nerespectarea la incheierea unui proces-verbal a altor dispozitii legale decat cele prevazute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sanctioneaza cu nulitatea relativa, fiind necesara dovada existentei unei vatamari suferite de petent si care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal.
In aceste conditii, instanta nu poate primi critica petentului in sensul ca in cuprinsul actului contestat nu este mentionata nicio . aparatului radar ori a filmării, din analiza actului de sanctionare rezultand in mod evident ca cinemometrul a fost identificat prin . si numarul de inmatriculare al autospecialei pe care a fost montat, astfel incat se poate lesne corobora cu datele inscrise in certificatul de verificare metrologica corespunzator cinemometrului respectiv.
În ceea ce privește critica petentului referitoare la faptul că în cuprinsul procesului-verbal nu au fost consemnate ocupația și locul său de muncă, astfel cum prevăd dispozițiile art.16 alin.1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că în cuprinsul actului contestat sunt inserate suficiente elemente pentru identificarea persoanei fizice contraveniente, respectiv numele, adresa, codul numeric personal și este de părere că argumentele petentului referitoare la nelegala încheiere a procesului-verbal, pentru neconsemnarea mențiunilor arătate, nu sunt de natură a atrage nulitatea acestui act, cât timp fapta contravențională nu presupune oricum un subiect calificat prin loc de muncă, ocupație, etc. Oricum, petentul nu a făcut dovada existenței unei vătămări determinate de lipsa mențiunilor respective, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Analizand procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sub aspectul temeiniciei sale, instanta apreciaza ca probatoriul administrat in cauza conduce la concluzia ca procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmeaza:
Potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maxima de viteza in localitati, pe drumurile nationale este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din ROUG nr.195/2002, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Astfel, din analiza inregistrarii video depuse la dosar de intimat (fila 31 – compact-disk) si planselor fotografice (filele 24 si 25), rezulta fara putinta de tagada ca autoturismul marca F. cu nr. de inmatriculare_ a fost condus pe sensul de mers opus celui pe care se afla amplasata autospeciala politiei, circuland cu viteza de 102 km/h, in localitate, la data si ora indicate in procesul-verbal de contraventie.
Instanta retine ca inregistrarea video si plansele fotografice indeplinesc toate cerintele prevazute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05/2005, aprobata prin Ordinul 301/2005, asa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidentiindu-se in cuprinsul lor data si ora masuratorii, valoarea vitezei si imaginea autovehiculului al carui numar de inmatriculare este perfect vizibil (moment 08.03.53, frame 8703).
Conform procesului-verbal . nr._/14.06.2015 (fila 13), inregistrarea faptei a fost facuta cu aparatul radar tip “Autovision” . 134, aparat care la acel moment se afla in termenul de valabilitate a verificarii metrologice, conform buletinului nr.BBSC-02.01-1252/14.04.2015 (fila 23), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioada de 1 an, fiind indeplinite astfel si conditiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintita.
Din cuprinsul registrului de abateri radar aflat la fila 21 din dosar rezulta ca la data de 14.06.2015, orele 08.03, constatarea efectuata pe DN73, pe raza localitatii Maracineni, s-a realizat de catre agentul de politie B. Mondica, care a intocmit si procesul-verbal de sanctionare.
Din analiza atestatului aflat la fila 22 din dosar, rezulta totodata ca agentul de politie B. Mondica detinea la data constatarii contraventiei atestat de operator „Autovision”” nr._/24.03.2010, nr. insigna – user ID_.
Mai mult, instanta constata ca petentul a semnat procesul-verbal de contraventie fara obiectiuni (semnatura pe care nu a inteles sa o conteste), imprejurare care indreptateste instanta sa retina o prezumtie simpla ca cele consemnate in cuprinsul actului constatator al contraventiei corespund adevarului. In caz contrar, in ipoteza in care agentul de politie ar fi consemnat imprejurari nereale sau ar fi omis consemnarea unor imprejurari, nu se explica de ce petentul a acceptat sa semneze procesul-verbal de contaventie fara obiectiuni, deși ar fi putut să refuze semnarea. Semnarea procesului-verbal, fără rezerve, presupune însușirea conținutului acestuia, astfel că atitudinea diametral opusă, manifestată de petent în cadrul prezentei acțiuni, trebuie să fie întemeiată cel puțin pe indicii temeinice dacă nu pe probe, pentru a forma convingerea instanței că într-adevăr, procesul-verbal a fost intocmit în condițiile precizate de petent.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre petent, inregistrarea video si plansele fotografice de la dosar reprezentand probe certe si complete de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala constituie un act administrativ si ca orice act administrativ este investit cu prezumtia de legalitate, ce presupune ca actul este emis cu respectarea dispozitiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumtia de autenticitate, ce presupune ca emana de la autoritatea mentionata in cuprinsul sau si prezumtia de veridicitate, in temeiul careia se considera ca aspectele mentionate in cuprinsul sau corespund realitatii constatate de agentul instrumentator.
Desi OG nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art.34 rezulta ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei face dovada situatiei de fapt si a incadrarii juridice pana la proba contrara.
Desi prezumtia de adevar de care se bucura un astfel de proces-verbal, in virtutea calitatii sale de act administrativ, este una relativa si nu una absoluta (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil si prezumtiei de nevinovatie), acesta are o anumita forta probanta data de faptul constatarii faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, intrucat nu se poate porni de la prezumtia ca acestea isi desfasoara activitatea cu incalcarea legii), aceasta prezumtie relativa da posibilitatea instantei sa administreze probe pe baza carora sa stabileasca o situatie de fapt care poate sa confirme, sau, dimpotriva, sa o infirme pe cea retinuta de agentul constatator (cauza A. impotriva Romaniei).
Prin urmare, toate constatarile facute de catre agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricarui mijloc de dovada admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se incadreaza in anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instantelor interne fiind de a asigura o proportionalitate intre acestea si prezumtia de nevinovatie), iar cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta in actul constatator nu corespunde realitatii, trebuie sa dovedeasca aceasta.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limitele rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v.Franța, hotararea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotararea din 23 iulie 2002).
Forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotararea din 7 septembrie 2002).
Instanta nu poate primi apararea petentului privind erorile maxime tolerate pentru aparatele de masurat viteza (Normele de Metrologie Legala – 021-05 pct.3, subpct.3.1.1), erori de care agentul constatator nu a tinut seama la momentul intocmirii procesului-verbal contestat, pentru urmatoarele considerente:
Instanta constata insa ca, in urma verificarii cinemometrului, dupa analiza rezultatelor obtinute conform procedurii de verificare metrologica, se elibereaza un buletin de verificare cu mentiunea „admis". Aceasta inseamna ca eroarea de masurare a respectivului cinemometru s-a incadrat in limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 si functioneaza corect. Prin urmare, masuratorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale si nu se mai poate interveni asupra lor in sensul in care agentul constatator va scadea sau adauga valoarea de 4 km/h, acesta neavand decat obligatia de a constata valoarea indicata de cinemometru.
De altfel, Biroul R. de Metrologie Legala – Institutul N. de Metrologie a avut a se pronunta in spete similare cu privire la acest aspect aratand ca, norma citata prevede si cerintele de utilizare ale cinemometrelor, cerinte ce nu cuprind si eventuale modalitati de corectie ale rezultatelor acestora prin citirea lor diferentiata de catre agentii constatatori. Aceasta institutie abilitata arata ca atat timp cat aceste masuratori sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic si admis, nu se poate deduce din valoarea inregistrata de acesta o valoare de 4 km/h. Verificarea cerintelor cuprinse in NML 021 – 05 (printre care se numara si erorile tolerate ), se efectueaza numai cu ocazia evaluarilor in vederea acordarii aprobarilor de model si cu ocazia verificarilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, masuratorile efectuate cu respectivul cinemometru, dupa verificarea metrologica, fiind legale, asupra lor neputandu-se interveni.
In aceste imprejurari instanta retine ca stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat in conditiile legii, respectiv cu un mijloc certificat si verificat metrologic (cinemometru), astfel ca forta probanta a procesului-verbal de contraventie nu rezulta doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumtia de legalitate a actului intocmit de un agent al statului, ci si din dovezile in baza carora s-a intocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologica a cinemometrului despre care se sustine ca a inregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatarii contraventiei si de fotografia aparatului, din care rezulta ca autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteza de 102 km/h.
Instanta nu poate primi nici apararea petentului in sensul ca cinemometrul utilizat a fost conceput pentru a realiza masuratorile de viteza in regim stationar, din mentiunile inscrise in cuprinsul buletinului de verificare metrologica rezultand fara echivoc ca acest aparat masoara atat in regim stationar, cat si in regim de deplasare. Din inregistrarea video atasata la dosar, rezulta ca la momentul sanctionarii petentului, acesta functiona in regim stationar, autospeciala politiei fiind amplasata in afara partii carosabile.
Instanta nu poate primi nici critica petentului privind modul de amplasare al cinemometrului, din mentiunile inscrise in cuprinsul buletinului de verificare metrologica rezultand ca acesta se afla montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare MAI_, buletinul metrologic certificand practic inclusiv legalitatea amplasarii aparatului.
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat in mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare in combaterea celor retinute de agentul constatator si de a-si prezenta argumentele in aparare in cadrul unei proceduri contradictorii, in cauza apararile formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt insotite de nicio dovada si nici de vreun indiciu care sa faca rezonabila indoiala cu privire la faptele retinute de agentul constatator (cauza N. G. c. Romaniei).
Asadar, instanta constata ca ramane in fiinta prezumtia de veridicitate a situatiei de fapt retinuta in cuprinsul actului, apreciind ca in mod intemeiat a retinut agentul constatator savarsirea faptei contraventionale constand in depasirea de catre petent cu 52 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede ca instanta competenta sa solutioneze plangerea hotaraste si asupra sanctiunii aplicate.
Privitor la sanctiunile aplicate, instanta noteaza ca, potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni (9-20 puncte-amenda) si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depasirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit dispozitiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contraventionale se stabilesc in cuantumul determinat de valoarea numarului punctelor-amenda aplicate, iar potrivit dispozitiilor alin.2 din acelasi act normativ, un punct-amenda reprezinta valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarare a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depasit viteza legala cu 52 Km/h, instanta retine ca fapta a fost corect incadrata din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Instanta observa ca in speta s-a aplicat minimul amenzii prevazute de lege pentru contraventia savarsita (9 puncte-amenda, 877,5 lei) si apreciaza ca nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei si conduitei petentului.
Instanta considera ca fapta petentului, nu poate fi consecinta unei neatentii sau culpe usoare, ci este consecinta unei lipse vadite de interes a acestuia fata de siguranta traficului si denota o atitudine de indiferenta fata de dispozitiile legale care sunt menite a proteja atat pe cel care conduce un autoturism, cat si pe ceilalti participanti la trafic.
Instanta apreciaza ca acest gen de fapte necesita o sanctionare adecvata, in vederea realizarii scopului educativ si preventiv al sanctiunii contraventionale, in conditiile in care prezinta un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmari grave si ireparabile, precum pierderea vietii participantilor la trafic sau vatamarea integritatii lor corporale. Conducerea cu o viteza de deplasare mai mare decat cea admisa de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea insasi un pericol pentru siguranta celorlalti participanti la trafic, prin aceea ca favorizeaza posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Analizand pericolul social al faptei, avand in vedere si atitudinea nesincera a petentului in cadrul acestei actiuni, el declarand ca nu se face vinovat de savarsirea faptei retinute in sarcina sa, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic, astfel ca sanctiunile aplicate acestuia corespund intocmai pericolului social pe care il prezinta fapta savarsita.
F. de cele ce preceda, instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata corespunde pe deplin pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să permită instanței să considere că o reindividualizare a sanctiunii ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate.
Atat timp cat sanctiunea este aplicată cu respectarea limitelor prevazute de actul normativ sancționator și atat timp cat petentul nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea astfel aplicata este excesiva, instanța nu poate dispune o eventuala inlocuire a sanctiunii amenzii cu avertisment, căci astfel s-ar substitui fara temei in dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor agentului constatator.
Intrucat sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, intervine de drept odata cu savarsirea faptei de catre petenta, instanta apreciaza ca orice discutie referitoare la oportunitatea luarii sale este exclusa.
Instanta considera ca masura complementara nu poate fi inlaturata, intrucat sanctiunile complementare au un rol preventiv si privesc protectia interesului public fata de riscul potential pe care il reprezinta un conducator auto care incalca regulile de circulatie rutiera pentru ceilalti participanti la trafic (Michel Pewinski c. Frantei).
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petentul ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflecta nu atat prin amenda prevazuta ca si sanctiune principala, cat prin sanctiunea complementara constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabila ex lege.
Avand in vedere cele mentionate, instanta considera ca dispozitiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicarii sanctiunilor contraventionale, acestea fiind proportionale cu gradul de pericol social al faptei savarsite de catre petent.
Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge plangerea formulata de petent, ca fiind neintemeiata si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/14.06.2015, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
H O T A R A S T E:
Respinge plangerea contraventionala formulata de petentul G. G. C., cu domiciliul in Mioveni, ., județul Argeș, in contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER - SERVICIUL DE P. RUTIERA, cu sediul in P., ., jud. Arges, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/14.06.2015, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, la Judecatoria P..
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 26.01.2016.
P., GREFIER,
A. N. C. A. M.
Red. A.N.
4 ex. /02.03.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1626/2016.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 837/2016. Judecătoria... → |
|---|
