Plângere contravenţională. Sentința nr. 922/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 922/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 922/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 922/2016
Ședința publică de la 01 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier F. G. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. L. și pe intimatul I. J. DE POLITIE ARGES SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 01.02.2016.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei de fata instanta constata urmatoarele:
Prin plangerea contraventionala inregistrată pe rolul Judecatoriei Sector 3 București, la data de 07.10.2015 sub nr._/280/2015, petentul a solicitat anularea procesului-verbal de contraventie ., nr._, incheiat de către intimatul, I. De Politie al Judetului Argeș- Serviciul Poliției Rutiere, la data de 20.12.2014, exonerarea acestuia de plata amenzii contravenționale în cuantum de 945 lei și anularea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.
In motivarea plângerii, contestatorul a arătat că prin procesul verbal s-a reținut că „în ziua de 20.12.2014, ora 11.51, a condus auto marca Dacia L., cu nr._, în localitate cu viteza de 102 km/h, înregistrată cu aparatul radar_ montat pe auto_ . Numărul față este murdar.” A învederat instanței că starea de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde realității. A arătat de asemenea că situația de fapt nu este descrisă în mod corect și complet, nefiind indicate datele de identificare ale aparatului radar.
A mai precizat că înregistrarea video a faptei contravenționale, trebuie să îndeplinească cerințele impuse de art. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală 021-05, respectiv să cuprindă data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență nr. de înmatriculare al acestuia.
A invocat de asemenea faptul că cinemometrele înregistrează viteza de rulare a autovehiculelor cu o anumită eroare, respectiv +/- 3/4 km/h, iar dacă o asemenea marjă de eroare ar fi aplicată, sancțiunea ar fi trebuit să fie alta.
A mai arătat că potrivit. Art. 4.2 din NML, măsurătorile și înregistrările trebuie efectuate de operatori radar calificați, iar în cauza de față există dubii cu privire la calificarea operatorului radar.
În continuare a învederat instanței că nu a săvârșit fapta contravențională prevăzută în procesul-verbal contestat.
În drept au fost invocate prevederile art. 109 alin. 9 din OUG 195/2002, art. 31 și urm din OG 2/2001, art. 194 și urm. –C. pr. Civ.
In dovedirea cererii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Anexat cererii, au fost depuse următoarele înscrisuri: copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ (fila 8).
Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 20 de lei taxa judiciara de timbru (fila 15), în conformitate cu art. 19 din OUG 80/2013.
La data de 27.04.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3 București.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii, întrucât procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16,17 și 19 din OG 2/2001, bucurându-se astfel de o prezumție de legalitate.
Intimatul arată că în fapt, în data de 30.09.2015, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe raza localității Drăganu, pe DN 7 km 133, cu viteza de 102 km/h, depășind astfel viteza legală admisă pe acel sector de drum cu 52 km/h. Viteza de rulare a fost constatată cu aparatul radar cu ._, montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare_, așa cum reiese din procesul-verbal contestat, aparat verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică anexat. Intimatul a arătat de asemenea că aparatul radar a fost manevrat de un agent autorizat, iar viteza de rulare rezultă din planșele foto anexate, respectiv 102 km/h. În continuare, intimatul a menționat că autotestarea aparatului s-a efectuat la pornirea aparatului radar, în mod automat, iar pe perioada autotestării nu se pot efectua înregistrări video și din moment ce la dosar au fost depuse planșe foto, se subînțelege că funcția a fost efectuată.
Având în vedere aceste aspecte, intimatul apreciează că fapta a fost savârșită de reclamant cu vinovăție, iar sancțiunile contravenționale, principală și complementară au fost corect dispuse.
Intimatul arată de asemenea că procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de adevăr, astfel că petentul trebuie să facă dovada celor afirmate, invocând în acest sens Deciziile Curții Constituționale, nr. 490, 727, 787/2008.
A invocat de asemenea jurisprudența CEDO, potrivit căreia prevederile art. 6 pct. 2 nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi imposibil să se sancționeze încălcările în materie de circulație rutieră.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 și urm –C. pr. Civ.
În dovedirea celor sustinute, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Anexat întâmpinării a depus planșe foto(fila 26), registru abateri radar (fila 25), atestat operator radar (fila 26), buletin de verificare metrologică(fila 27), istoric sancțiuni(fila 28).
La data de 03.06.2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale. Pe fondul cauzei a solicitat instanței să respingă apărările formulate de intimat, și să aibă în vedere că sarcina probei incubă intimatului.
La termenul din data de 07.09.2015, Judecătoria Sector 3 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Pitești.
La data de 07.10.2015, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești.
Sub aspectul probatoriului, la termenul din data de 07.12.2015, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._, din data de 20.12.2015 (fila 8), incheiat de un agent constatator, din cadrul INSPECTORATULUI DE POLITIE AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, petentul D. L., a fost sanctionat cu 9 puncte-amenda in cuantum de 945 lei, cu avertisment, precum și cu masura retinerii permisului de conducere, in vederea suspendarii dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 90 de zile.
Petentul a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, precum și pentru contravenția prevăzută de art. 147 alin. 3 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 99 alin. 1, pct. 16 din OUG 195/2002, retinandu-se ca, la data de 20.12.2014, ora 11.51, a condus autoturismul marca Dacia L., cu nr. de inmatriculare_, pe DN 7, KM. 133, pe raza localitatii Drăganu, cu viteza de 102 km/h, fiind inregistrat video cu aparatul radar Pyton seria_, montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare_ . Numărul față este murdar.
Procesul-verbal de contraventie a fost incheiat in prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, cu urmatoarele obiectiuni: „Nu recunosc fapta. Doresc dovezi.”
In urma verificarii efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanta constata ca plangerea a fost formulată in termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, si cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Examinându-se procesul-verbal din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, mențiuni a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contravenției, aceasta putând fi constatată și din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta conține mențiunile privind numele si prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, .data comiterii faptei, fiind semnat de agentul constatator.
Contrar celor arătate de petent, instanța apreciează, în raport de prevederile 16 si 17 din OG 2/2001, că fapta contravențională imputată petentului este complet și corect descrisă de agentul constatator, fiind menționate viteza măsurată, . numărul aparatului radar, astfel încât se poate stabili cu exactitate cu ce aparat radar a fost măsurată viteza și dacă acesta era omologat și verificat metrologic.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, intrucat nu se poate porni de la prezumtia ca acestea isi desfasoara activitatea cu incalcarea legii), aceasta prezumtie relativa da posibilitatea instantei sa administreze probe pe baza carora sa stabileasca o situatie de fapt care poate sa confirme, sau, dimpotriva, sa o infirme pe cea retinuta de agentul constatator (cauza A. impotriva Romaniei).
Prin urmare, toate constatarile facute de catre agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricarui mijloc de dovada admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se incadreaza in anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instantelor interne fiind de a asigura o proportionalitate intre acestea si prezumtia de nevinovatie), iar cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta in actul constatator nu corespunde realitatii, trebuie sa dovedeasca aceasta.
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovătiei, în sesnsul art. 6 din CEDO, realizându-se astfel și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor, și interesul particular al persoanei sancționate.
În ceea ce privește fapta imputată petentului, instanța reține că potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maxima de viteza in localitati, pe drumurile nationale este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din HG nr.1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit art. 147 pct. 3 din HG 1391/2006 „ conducătorul de autovehicul este obligat să verifice funcționarea sistemului de lumini și de semnalizare, a instalației de climatizare, să mențină permanent curate parbrizul, luneta și geamurile laterale ale autovehiculului, precum și plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului și remorcii”.
În prezenta cauză, deși petentul a propus probe în apărarea sa, instanța apreciază că acestea nu pot face dovada contrară situației de fapt reținute în procesul-verbal contravențional, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie.
Conform procesului-verbal contestat (fila 8), înregistrarea abaterii cu privire la nerespectarea vitezei, a fost facută cu aparatul radar tip radar Pyton având ._, montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare_ aparat omologat și verificat metrologic, autorizat să funcționeze atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, potrivit buletinului de verificare metrologică nr._, din 18.04.2014 (fila 27), aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, fiind indeplinite astfel conditiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie Legală NML 021-05/2005
Instanța reține că din analiza înregistrării abaterii contravenționale,, depusă la dosar de intimat (fila 17) vizualizată în ședința publică din data de 25.01.2016, rezultă ca autoturismul cu nr. de inmatriculare_, a fost depistat în localitate cu o viteză de 102 km/h, la data si ora indicate in procesul-verbal de contraventie. Din aceeași înregistrare se poate observa că plăcuța cu numărul de înmatriculare din partea față a autoturismului este murdară.
Înregistrarea video îndeplinește toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul acesteia data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare chiar dacă este murdar, este vizibil, astfel încât există suficiente elemente care să ateste legătura acestora cu procesul-verbal contestat.
Din cuprinsul registrului de abateri radar aflat la fila 25, rezultă că la data de 20.12.2014, ora 11.51, constatarea efectuată pe DN7 km. 133, pe raza localitatii Drăganu, s-a realizat de catre agentul de poliție C. M..
Referitor la critica adusă procesului-verbal, respectiv faptul că agentul care a constatat contravenția nu era atestat în conformitate cu art. 4.2 din NML, instanța reține că prin Ordinul nr. 187 din 04.11.2009 de modificare și completare a Normei de Metrologie Legală 021-05 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor, au fost abrogate dispozițiile pct. 4.2 din Ordinul Biroului de Metrologie Legală nr. 301/2005 cu privire la atestatul agentului constatator.
Cu privire la eroare invocată de petent, instanța retine că viteza menționată în procesul-verbal contestat este exactă, fără marjă de eroare întrucât cerințele referitoare la eroarea maximă tolerată pentru cinemometrele care efectuează măsurări în regim de deplasare, despre care se vorbește la pct. 3.1.1.b din NML 021-05, sunt aplicabile numai la încercarea pentru obținerea aprobării de model și la verificarea metrologică a unui aparat, nu la utilizarea lui.
Deci, ca urmare a îndeplinirii de către un cinemometru a cerințelor legale și tehnice aplicabile la momentul verificării metrologice, se emite buletinul de verificare, document care atestă calitatea de mijloc de măsurare legal. Reglementările referitoare la erorile maxime admise nu reprezintă decât cerințe metrologice pe care cinemometrul trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi utilizat și pentru a putea fi atestat pentru legalitate de Biroul Român de Metrologie Legală. Dacă în urma acestor măsurători se constată că erorile cinemometrului se încadrează în normele de metrologie legală, aparatul este certificat. Asupra măsurărilor efectuate cu cinemometrul nu se poate interveni, nu se scade și nu se adaugă nicio eroare, ci valoarea indicată se ia ca atare.
Prin urmare, instanța urmează să constate că în măsura în care intimata a făcut dovada verificării metrologice a aparatului radar, s-a făcut implicit și dovada atestării calități de mijloc de măsurare legală a acestuia. Măsurătorile efectuate de aparatul radar sunt legale, iar asupra lor nu se poate interveni.
Față de acest aspect conform căruia la momentul săvârșirii contravenției aparatul radar era omologat și verificat metrologic, fiind în stare perfectă de funcționare, susținerile petentului cu privire la faptul că se impune aplicarea marjei de eroare pentru înregistrarea efectuată de aparatul radar nu au o bază faptică, motiv pentru care instanța va reține că sunt neîntemeiate .
Față de cele arătate, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției privind depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, precum și a contravenției privind nerespectarea obligației de a păstra curat numărul de înmatriculare sau de înregistrare al autovehicului.
Privitor la sanctiunile aplicate, instanta noteaza ca, potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni (9-20 puncte-amenda) si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depasirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit dispozitiilor art. 98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contraventionale se stabilesc in cuantumul determinat de valoarea numarului punctelor-amenda aplicate, iar potrivit dispozitiilor alin.2 din acelasi act normativ, un punct-amenda reprezinta valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarare a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depasit viteza legala cu 52 Km/h, precum și faptul că a circulat cu autoturismul a cărui plăcuță cu nr. de înmatriculare era murdar, instanta retine ca faptele au fost corect incadrate din punct de vedere juridic, iar sanctiunile aplicate respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Instanta considera ca fapta petentului, nu poate fi consecinta unei neatentii sau culpe usoare, ci este consecinta unei lipse vadite de interes a acestuia fata de siguranta traficului si denota o atitudine de indiferenta fata de dispozitiile legale care sunt menite a proteja atat pe cel care conduce un autoturism, cat si pe ceilalti participanti la trafic.
Instanta apreciaza ca acest gen de fapte necesita o sanctionare adecvata, in vederea realizarii scopului educativ si preventiv al sanctiunii contraventionale, in conditiile in care prezinta un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmari grave si ireparabile, precum pierderea vietii participantilor la trafic sau vatamarea integritatii lor corporale. Conducerea cu o viteza de deplasare de două ori mai mare decat cea admisa de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea insasi un pericol pentru siguranta celorlalti participanti la trafic, prin aceea ca favorizeaza posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Instanta observa ca in cauză s-a aplicat minimul amenzii prevazute de lege pentru contraventia prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, (9 puncte-amenda, 810 lei) si avertisment pentru sancțiunea prevăzută de art. 147 pct. 3 din HG 1391/2006 și apreciaza ca aceste două sancțiuni corespund pericolului social al faptelor si conduitei petentului.
În ceea ce privește măsura complementară, instanta considera ca nu se impune înlăturarea acesteia, intrucat sanctiunile complementare au un rol preventiv si privesc protectia interesului public fata de riscul potential pe care il reprezinta un conducator auto care incalca regulile de circulatie rutiera pentru ceilalti participanti la trafic (Michel Pewinski c. Frantei).
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă și prin sanctiunea complementară constând in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabila ex lege.
Avand in vedere cele mentionate, instanta considera ca dispozitiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicarii sanctiunilor contraventionale, acestea fiind proportionale cu gradul de pericol social al faptelor savarsite de catre petent.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța apreciează că aspectele reținute în sarcina petentului sunt reale, nefiind combătute prin probe contrarii, astfel încât procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existentă în cauză, sancțiunile aplicate fiind corect individualizate, motiv pentru are va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulata de petentul D. L., CNP_, cu domiciliul ales la SCPA „D. și Asociații”, în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș-Serviciul Rutier, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2016.
Președinte, A. O. | ||
Grefier, F. G. B. |
Red, dact., A.O. 01 martie 2016/ 4ex
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1393/2016. Judecătoria PITEŞTI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1436/2016. Judecătoria... → |
|---|
