Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 684/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 684/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 684/2016
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA, JUDEȚUL V.
Operator de date cu caracter personal nr.4246
SENTINȚA CIVILĂ NR.684
Ședința publică din data de 4 februarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: D. B.
Grefier: M. O.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile privind pe reclamantul C. S. F. în contradictoriu cu pârâta C. E. IPOTECAR IFN SA, având ca obiect constatare nulitate act juridic – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. G. pentru reclamant, av. F. Sabrina pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție excepția de necompetemnță teritorială a Judecătoriei Rm.V. în soluționarea cauzei, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar.
Av. F. Sabrina, având cuvântul pentru pârâtă, solicită admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, având în vedere faptul că reclamantul are domiciliul în București, Sectorul 6. Susține că prezenta cerere de chemare în judecată, având ca obiect contestarea unor clauze abuzive dintr-un contract încheiat cu un profesionist (în temeiul dispozițiilor Legii nr. 193/2000), a fost introdusă la o instanța necompetenta din punct de vedere teritorial. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (1) C.proc.civ. - regula de bază în materia competenței teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărui circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Fiind în situația unei acțiuni întemeiate pe dispoziții legale din materia protecției consumatorilor, codul de procedura reglementează și o competență alternativă, conform art. 113 alin. (1), pct. 8, respectiv la instanța domiciliului consumatorului. La o prima analiză a conținutului cererii de chemare în judecata se poate observa că prin petit reclamantul își declară un domiciliu ales în Municipiul Râmnicu V., împrejurare care, în viziunea sa, ar putea atrage competența alternativă a Judecătoriei din acea localitate. În realitate, reclamantul nu domiciliază în Municipiul Râmnicu V., ci în Municipiul București, ., ., ., existând astfel o coincidență între domiciliul reclamantului și cel a pârâtei (din perspectiva competenței teritoriale a instanței de drept comun). Întrucât alegerea de domiciliu făcută în conformitate cu dispozițiile art. 158 C.proc.civ. nu poate eluda normele imperative în materia competenței de soluționare a cauzelor având ca obiect cererile în materia protecției consumatorilor, iar reclamantul are domiciliul legal în Municipiul București, pe cale de consecință, indiferent că se raportează la art. 107 alin. (1) C.proc.civ. care reprezintă regula generală în materia competenței teritoriale, sau la art. 113 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., care reprezintă regula alternativă în materia consumatorilor, instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cerere este Judecătoria Sectorului 6 București. Nu în ultimul rând, instanța de judecată trebuie să observe că alegerea de competență (în cazul competenței alternative) aparține exclusiv reclamantului și poate fi făcută doar între cele două opțiuni prevăzute de lege, motiv pentru care, în situația în care alegerea s-a făcut în mod eronat, instanța de judecată, în stabilirea competenței legale urmează a se raporta la normele generale în materie, respectiv la competența teritorială de drept comun, atribuită în favoarea pârâtului. Oricum, în raport de domiciliul reclamantului și sediul Băncii, instanța competentă a soluționa prezenta cauza este Judecătoria Sectorului 6 București. Pe cale de consecința, în raport de dispozițiile art. 132 alin. (3) C.proc.civ., se solicită admiterea excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei Ramnicu V. și declinarea prezentei cauze spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 6 București.
Av. C. G., având cuvântul pentru reclamant, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art.107 din C.. Conform art.113 alin.1 pct.8 C., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă „instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor". Astfel cum rezultă din art.116 C., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Prin urmare, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 CPN. Mai mult decât atât, potrivit art.126 alin.2 din C., în litigiile din materia protecției consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin.1, după nașterea dreptului la despăgubire.
Față de excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtă, instanța reține cauza pentru a se pronunța cu privire la aceasta.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr unic de dosar_, reclamantul C. S. F. a chemat în judecată pe pârâta C. E. IPOTECAR IFN SA, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar înserată la art.II pct.2.4. din Contractul de facilitate de credit și de garanție nr._/23.04.2008 și să se dispună eliminarea acesteia; să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF- L. la momentul semnării contractului, pe toată perioada de derulare a contractului; denominarea plăților în moneda națională, în virtutea principiului din regulamentul valutar, conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională; obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzei constatată abuzivă, cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii se arată, în fapt, că între reclamant, în calitate de împrumutat, și C. E. Ipotecar IFN - București, în calitate de împrumutător, s-a încheiat contractul de facilitate de credit și de garanție nr._ creditul fiind ipotecar, prin care a împrumutat suma de 130,796 CHF, destinația creditului fiind achiziție imobil. Durata creditului este de 360 luni, data primei trageri din credit, cu o dobândă anuală de 4,5% pe an.
La momentul încheierii contractului de credit în cauză, raportat la circumstanțele economice de la acel moment, precum și la capacitatea reclamantului de înțelegere a clauzelor contractuale și a implicațiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit în CHF, se prefigura a fi avantajoasă ca alternativă la un credit în lei sau euro, acest aspect fiind motivul determinant în vederea perfectării contractului.
Astfel, reclamantul s-a obligat să returneze creditul contractat la termenele și în cuantumul stipulate în contract, având ca premiză cursul valutar al CHF de la acea dată (1,7-2,2), însă, pe parcursul derulării contractului, acesta s-a dublat, cu consecințe grave asupra capacității reclamantului de a-și îndeplini obligațiile contractuale, determinând astfel o imposibilitate fortuită de executare.
Creșterea accelerată a valorii CHF față de moneda națională, negative directe asupra costurilor împrumutului ce se răsfrâng asupra ratelor, precum și a comisioanelor de schimb valutar, din leu în euro și din 5uro în CHF, au determinat o schimbare a condițiilor contractuale avute în vedere la data contractării creditului și, în consecință, incubă în sarcina reclamantului obligații vădit disproporționale față de cele în considerarea cărora și-a exprimat voința de a se angaja juridic.
Având în vedere pozițiile de inegalitate de pe care acționează părțile și în vederea asigurării unei angajări în deplină cunoștință de cauză a consumatorului în contractele de credit, este instituită în sarcina operatorului economic - banca, care are o poziție dominantă în raport cu consumatorul, obligația informării în mod complet, corect și precis, a celui din urmă cu privire la aspectele esențiale ale produsului/serviciului oferit (art.18 din OG nr.21/1992) și implicit și cu privire la implicațiile îndatoririi și la riscurile reprezentate de volatilitate cursului valutar, astfel cum reiese din OG nr.50/2010.
De asemenea, conform art.57 „ în cazul serviciilor financiare, economici sunt obligați să ofere consumatorilor informații complete, precise asupra drepturilor și obligațiilor ce le revin".
Aceste obligații legale instituite în sarcina operatorilor economici cu precădere a operatorilor economici din domeniul financiar-bancar, sunt menite să protejeze interesele consumatorilor, care sunt expuși riscului ridicat de prejudiciere a drepturilor și intereselor legitime prin contractarea unor servicii/produse în lipsa unei informări reale cu privire la acestea și, pe cale de consecință, astfel de situații.
Reclamantul susține că respectiva clauză de risc valutar este o clauză abuzivă, întrucât, raportat la momentul încheierii contractului și la circumstanțele acestuia, precum și la caracterul său prestabilit și impus consumatorului, fără a-i acorda posibilitatea influențării naturii acesteia, determină un dezechilibru major între drepturile asumate de către părți, riscul valutar fiind suportat exclusiv de către consumator cu toate consecințele negative asupra posibilității de respectare contractuale.
Cu privire la stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF- L. la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, reclamantul apreciază că acest aspect s-ar impune pentru a se asigura o proporționalitate a prestațiilor asumate de părți care să corespundă manifestării de voință în sensul angajării în acest raport juridic.
În ceea ce privește denominarea în moneda națională a plăților conform regulamentului valutar, care prevede obligativitatea efectuării plăților, între rezidenți, ce fac obiectul comerțului cu bunuri și servicii în moneda, conform art.3 alin.1 din Regulamentul nr.4/2005 privind regimul valutar „Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți, ce fac obiectul comerțului cu bunuri și servicii, se realizează numai în moneda națională (leu), cu excepția prevăzută în anexa nr.2.”
În drept, se invocă dispozițiile Legii nr. 193/2000, republicată, OUG nr.50/2010, Legea nr.296/2005 privind Codul Consumului, Norma BNR nr.17/2003, Regulamentul nr.4/2005- privind regimul valutar, Codul Civil.
În dovedire se solicită proba cu înscrisuri, expertiza contabilă.
Pârâta C. E. IPOTECAR IFN S.A. („C.E.I.") formulează întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, întrucât este lipsită de temei juridic.
Se invocă și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ramnicu V. și, pe cale de consecință, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sector 6 București; excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute de art.2.4 și stabilirea cursului de schimb CHF - L. la momentul semnării Contractului; excepția prescripției dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare in judecată ca fiind prescrisă; excepția lipsei de interes și, pe cale de consecință respingerea cererii de chemare in judecată ca fiind lipsită de interes, pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinare.
Pe fond se solicită respingerea acțiunii întrucât pentru a reține caracterul abuziv al clauzelor contractuale din Convenția de credit, instanța trebuie să aibă în vedere dacă sunt întrunite, în mod cumulativ, următoarele cerințe: clauza pretins abuzivă să nu fi fost negociată între comerciant și consumator; clauza să genereze, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante; clauza să aibă o exprimare neclară sau neinteligibilă; clauza să nu facă obiect al excepției reglementată de art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000 raportat la art. 4 alin. 2 din Directiva 93/CE/1993, deci să nu formeze preț al contractului. Întrucât aceste cerințe sunt cumulative, neîndeplinirea uneia dintre ele atrage imposibilitatea caracterizării drept abuzive a unor prevederi contractuale.
În ceea ce privește excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Ramnicu V., pârâta susține că prezenta cerere de chemare in judecata, având ca obiect contestarea unor clauze abuzive dintr-un contract încheiat cu un profesionist (in temeiul dispozițiilor Legii nr. 193/2000), a fost introdusa la o instanța necompetenta din punct de vedere teritorial.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (1) C.proc.civ. - regula de bază în materia competenței teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărui circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Fiind în situația unei acțiuni întemeiate pe dispoziții legale din materia protecției consumatorilor, codul de procedura reglementează și o competenta alternativă, conform art. 113 alin. (1), pct. 8, respectiv la instanța domiciliului consumatorului.
La o prima analiza a conținutului cererii de chemare in judecata se poate observa că prin petit reclamantul își declară un domiciliu ales in Municipiul Ramnicu V., împrejurare care, în viziunea sa, ar putea atrage competenta alternativa a Judecătoriei din acea localitate. În realitate, reclamantul nu domiciliază in Municipiul Râmnicu V., ci în Municipiul București, ., ., ., existând astfel o coincidență între domiciliul reclamantului și cel al pârâtei (din perspectiva competentei teritoriale a instanței de drept comun).
Întrucât alegerea de domiciliu făcuta in conformitate cu dispozițiile art. 158 C.proc.civ. nu poate eluda normele imperative în materia competentei de soluționare a cauzelor având ca obiect cererile în materia protecției consumatorilor, iar reclamantul are domiciliul legal în Municipiul București, pe cale de consecință, indiferent că se raportează la art. 107 alin. (1) C.proc.civ. care reprezintă regula generală în materia competentei teritoriale, sau la art. 113 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., care reprezintă regula alternativă în materia consumatorilor, instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cerere este Judecătoria Sectorului 6 București.
Nu în ultimul rând, instanța de judecata trebuie să observe că alegerea de competenta (in cazul competenței alternative) poate fi făcută doar între cele două opțiuni prevăzute de lege, motiv pentru care, în situația în care alegerea s-a făcut în mod eronat, instanța de judecată, în stabilirea competenței legale urmează a se raporta la normele generale în materie, respectiv la competența teritorială de drept comun, atribuită în favoarea pârâtului. Oricum, în raport de domiciliul reclamantului și sediul Băncii, instanța competentă a soluționa prezenta cauza este Judecătoria Sectorului 6 București.
Pe cale de consecința, în raport de dispozițiile art. 132 alin. (3) C.proc.civ., se solicită admiterea excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei Ramnicu V. și declinarea prezentei cauze spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 6, București.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 131 C.pr.civ., excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Rm. V. invocată de pârâtă, instanța reține următoarele:
Regula generală în materie de competență teritorială este prevăzută de art. 107 (1) cpc., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Alternativ, art. 113 (1) cpc. prevede, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, că mai este competentă: 8. instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;
Alegerea instanței aparține reclamantului conform art. 116 cpc., însă alegerea acestuia trebuie să se facă între mai multe instanțe deopotrivă competente.
În speță, reclamantul a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Rm. V., susținând că pe raza acestuia se află domiciliul său ales. Reclamantul și-a ales domiciliul în conformitate cu dispozițiile art. 155 cpc. și urm. și vizează locul unde se va face comunicarea actelor de procedură.
Domiciliul real al reclamantului este în București, sectorul 6.
Chiar dacă legea oferă reclamantului dreptul de a alege între mai multe instanțe, această alegere este totuși limitată de dispozițiile legale citate mai sus. Este evident că domiciliul de care vorbesc dispozițiile art. 113 (1) pct. 8 cpc. este cel înregistrat al reclamantului și nu cel ales în vederea comunicării actelor de procedură, altfel, reclamantul ar alege, contrar dispozițiilor legale, între instanțe ce nu sunt competente din punct de vedere teritorial.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată de pârâtă, și va declina competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6, București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată de pârâtă.
Declină competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C. S.-F., cu domiciliul ales la C..av.G. C. în Rm.V., .. 12, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. E. IPOTECAR IFN SA, cu sediul procesual ales la S.C.P. D. & Asociații în București, Șoseaua P. Kiseleff, nr. 50, Vila nr. 6, Sector 1, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6, București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 4 februarie 2016.
Președinte,
B. D.
Grefier,
O. M.
Red./Tehn.../08.02.2016
Comunicat părților 2 ex.
Astăzi, .
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RM. V.
;
DOSAR NR._
Din 08.02.2016
C Ă T R E,
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
Vă înaintăm, alăturat, dosarul nr._ privind pe reclamantul C. S. F. în contradictoriu cu pârâta C. E. IPOTECAR IFN SA, întrucât prin sentința civilă nr.684/04.02.2016 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea dumneavoastră.
Prezentul dosar conține un număr de … file.
Președinte, Grefier,
B. D. O. M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 76/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7633/2015.... → |
|---|
