Contestaţie la executare. Sentința nr. 569/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 569/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 569/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDRMV:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
CIVILA
Operator de date cu caracter personal:4246
SENTINȚA CIVILA NR. 569/2016
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. D.
Grefier A.-H. R. U.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea P. M., domiciliată în Rm. V., ..2, ., ., pe intimata A. C., domiciliată în Rm. V., .. 1, ., ., și intervenientul P. T., domiciliat în Rm. V., .. 4, ., ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la termenul de judecată din 15.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a se depune de către contestatoare dovada achitării sumei de 60 lei executorului judecătoresc B. D. T. în temeiul art. 717 al. 2 C.pr.civ, a fost amânată pronunțarea pentru data de 22.01.2015, când, în vederea deliberării a fost amânată pronunțarea pentru azi, 29 ianuarie 2016.
INSTANȚA
Asupra cauzei, constată:
Prin contestația la executare formulată de contestatoarea P. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. C., anularea somației din data de 12.05.2015 emisă în dosarul nr. 269/2015 cât și a întregii executări silite.
Până la soluționarea contestației a solicitat a se dispune suspendarea executării silite.
Expunând în fapt motivele contestației a arătat că, prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 5112 din 27.10.2014 s-a admis cererea creditoarei de subrogare în drepturile debitorului P. T. pentru a fi îndreptățită să urmărească sulta, în situația în care, cu ocazia executării, nu va fi pusă la dispoziția creditoarei în contul și în limita creanței.
A considerat contestatoarea că executarea este nelegală pentru următoarele considerente:
- debitorul P. T., fiul său, achită lunar, încă din timpul procesului de partaj, prin poprire, sume considerabile din debit;
- suma cerută prin somație depășește cu mult debitul pe care P. T. îl are către creditoare, având în vedere faptul că o parte care depășește ½ a fost deja achitată prin poprire;
- în timpul judecății în fond a partajului a achitat întreaga sultă stabilită prin expertiza tehnică, fiului său, debitorul P. T., ce a dat o declarație autentică, opozabilă erga omnes, în acest sens;
- debitorul P. T. mai deține în proprietate un autoturism a cărui valoare depășește debitul;
- cuantumul cheltuielilor de executare depășește limitele stabilite de lege.
În drept a invocat disp. art. 712 și urm., art. 719 c.pr.civ.
În probațiune a solicitat înscrisuri și expertiză de specialitate.
Taxa de timbru aferentă contestației a fost achitată.
Intimata A. C. a formulat întâmpinare – f. 38, prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea ca legală și temeinică a executării însăși precum și a tuturor formelor de executare.
În temeiul disp. art. 223 c.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul disp. art. 453 c.pr.civ. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt a arătat că între ., în calitate de debitor reprezentat de P. T. și Raiffeisen Bank SA, în calitate de creditor s-au încheiat două contracte de creditare, ce au fost garantate de aceasta în calitate de garant fidejusor.
Pentru a nu risca executarea silită asupra apartamentului a fost nevoită să achite debitul restant, de 40.549,18 lei pentru cele două credite acordate.
Prin sentința civilă nr._ din 04.11.2011 s-a admis cererea formulată, fiind obligat pârâtul P. T. să-i plătească următoarele sume: 40.789,18 lei cu titlu de debit; 4.548 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată fond; 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată recurs.
A procedat la executarea silită, în cadrul dosarului nr.150/2012 al B. B. D. T. și pentru că moștenitorii def. P. I., respectiv contestatoarea P. M. și fiul ei P. T. nu dezbătuseră succesiunea și nu aveau stabilite cotele din bunul succesoral reprezentat de apartamentul nr. 14, a promovat cererea înregistrată sub nr. 10._, prin care a solicitat partajul forțat al imobilului apartament.
Prin sentința civilă nr. 5112 din 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Rm.V. s-a dispus ieșirea din indiviziune, în sensul că imobilul apartament a fost atribuit în lotul contestatoarei P. M., cu obligarea acesteia la plata unei sulte către P. T. în sumă de 42.375 lei, dispunându-se, totodată, subrogarea în drepturile debitorului pentru încasarea sultei.
Privitor la criticile contestatoarei a arătat că sunt nefondate întrucât:
- cu autoritate de lucru judecat, în hotărârile pronunțate în litigiul 2 s-a respins susținerea în sensul că debitorul achită încă din timpul procesului de partaj sume considerabile din debit;
- cu autoritate de lucru judecat s-a analizat și s-a respins critica în sensul că debitorul P. T. deține în proprietate un autoturism a cărui valoare depășește debitul;
- cu autoritate de lucru judecat s-a analizat și s-a respins, în hotărârile pronunțate în litigiul 2, susținerea în sensul că a achitat întreaga sultă cu privire la care a dat o declarație autentică;
A mai învederat intimata că, în primul rând, deține un nou titlu, anume sentința civilă nr. 5112 din 27.02.2014 chiar împotriva contestatoarei și care menționează suma pentru care s-a emis somația. În al doilea rând, a susținut că suma de 42.375 lei este mai mică decât suma pentru care a fost somat fiul contestatoarei în dosarul de executare nr. 150/2012.
În drept a invocat disp. art. 205 c.pr.civ.
În probațiune a solicitat înscrisuri, interogatoriu contestatoarei, atașarea dosarelor nr._/288/2012 și nr._/288/2011.
La data de 11.09.2015 s-a depus cerere de intervenție accesorie în interesul contestatoarei, formulată de P. T. – f. 54, prin care a solicitat a fi admisă contestația la executare și obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt a arătat că executarea silită împotriva mamei sale este nelegală având în vedere că reprezintă o soluție subsidiară la care executorul ar fi putut apela doar dacă acesta, în calitate de debitor, nu ar fi achitat creanța.
A mai susținut că, la acest moment și încă cu mai bine de 12 luni înainte, achită către creditoare, prin intermediul executorului judecătoresc debitul constatat prin titlu executoriu, lucru dovedit cu ordinele de plată anexate.
În perioada iulie 2014-septembrie 2015 a achitat către creditoare prin intermediul executorului judecătoresc, câte 1200 lei lunar, plăți ce nu se regăsesc în somațiile emise de executor.
În drept a invocat art. 61 alin 1 și 3, art. 63 și urm. c.pr.civ.
În probațiune a solicitat înscrisuri, interogatoriul creditoarei și expertiză de specialitate.
Prin încheierea din data de 26 iunie 2015 a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatoare.
În ședința publică din 30 octombrie 2015 a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de P. T..
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, atașarea dos. nr._/288/ 2012 și nr._/288/2011. De asemenea, s-au înaintat în copie certificată pentru conformitate cu originalul dosarele de executare nr. 269/2015, nr. 184/2012, nr. 432/2015 și 150/2012 constituite la B. B. D. T.. La solicitarea instanței, executorul judecătoresc B. D. a înaintat relații cu adresa din 14 ianuarie 2015.
Contestatoarea și intervenientul accesoriu au solicitat proba cu expertiză contabilă, ce a fost respinsă pentru motivele consemnate în încheierea de ședință din 15 ianuarie 2016.
Deliberând, instanța constată în fapt și în drept cele ce urmează:
La data de 12.05.2015 s-a înregistrat sub nr. 269, cererea formulată de creditoarea A. C., prin care a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 5112 din 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Rm.V. în dos. nr. 10._ în vederea recuperării creanței în sumă de 42.375 lei.
Prin încheierea din data de 12.05.2015 executorul judecătoresc B. D. T. a stabilit suma de 5477 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită în dos nr. 269/2015.
La aceeași dată a emis somație, prin care a pus în vedere contestatoarei P. M. să achite suma de 42.375 lei, cu titlu de debit și suma de 5477 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Prin sentința ce s-a solicitat a fi pusă în executare, nr. 5112 din 27 octombrie 2014, s-a admis în parte cererea formulata de reclamanta A. C. în contradictoriu cu pârâții P. M. și P. T., dispunându-se ieșirea din indiviziune prin atribuirea în lotul pârâtei P. M. a cotei de ½ din apartamentul situat în Rm.V. . și în lotul pârâtului P. T. a sultei în sumă de 42.375 lei. De asemenea, s-a dispus subrogarea reclamantei în drepturile pârâtului P. T..
La data de 04.04.2012 intimata A. C. a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 150, executorului judecătoresc B. D. T., punerea în executare a sentinței civile nr._ din 04.11.2011, în sensul recuperării creanței în sumă de 45.337,18 lei.
Promovarea cererii de ieșire din indiviziune înregistrată sub nr. 10.889/288/ 2012 a fost motivată de intimata A. T. prin aceea că, în cadrul dosarului de executare nr. 150/2012 nu a fost posibilă executarea altor bunuri.
Creanța intimatei A. C. este cea stabilită prin sentința civilă nr._ din 04 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rm.V. în dos. nr._/288/2011, prin care a fost au fost obligați în solidar pârâții P. T. și . la plata sumei de 40.789,18 lei și sumei de 4548 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5112/27 octombrie 2014 ce formează obiectul dosarului de executare nr. 269/2015, intimata nu a obținut un nou titlu, ci dreptul de a urmări sulta atribuită debitorului său P. T. de la lotul I - P. M., prin subrogarea în dreptul acestuia. De asemenea, sulta atribuită lotului nr. 2, primit de P. T. nu reprezintă creanța deținută de intimată față de acesta și, astfel cum s-a statuat în considerentele sentinței menționate, subrogarea nu operează decât în limita creanței. Prin urmare, dacă este mai mică decât sulta, creditoarea, prin subrogare primește doar creanța, diferența revenind debitorului său, iar în caz contrar, dacă este mai mare decât sulta, creditoarea poate urmări creanța până la limita sultei și pentru diferență poate continua executarea în alte modalități contra debitorului său.
Prima critică privitoare la achitarea de către debitorul P. T. a debitului încă din timpul dosarului de partaj, pe de o parte, a fost analizată în cadrul dosarului nr. 10._, prin decizia nr. 232 din 28.04.2015 reținându-se că s-a achitat o sumă totală de 9600 lei, ce nu acoperă decât în mică măsura creanța, iar pe de altă parte nu atrage anularea executării câtă vreme, la data formulării cererii nu era stins prin plată întregul debit.
Critica privind achitarea sultei conform declarației autentificate depuse este neîntemeiată, întrucât a fost expusă și în cadrul dosarului nr._/288/2012, instanța statuând că este lipsită de relevanță juridică, pe de o parte, pentru că nu are valoarea unei vânzări de drepturi succesorale de natură să lichideze starea de indiviziune asupra apartamentului, iar pe de altă parte, nu este opozabilă creditoarei.
De asemenea, este neîntemeiată critica privind deținerea în proprietate de către debitorul P. T. a unui autoturism ce poate forma obiectul executării, întrucât, astfel cum a subliniat intimata, în cadrul dosarului de partaj a fost analizată această apărare, reținându-se că, în cadrul dosarului de executare nr. 150/2012, în urma demersurilor efectuate de executorul judecătoresc, s-a stabilit că pârâtul deține în proprietate un autoturism marca Volvo, an de fabricație 2002, cu nr. de înmatriculare_ care, însă, nu a putut fi identificat de către executor, conform procesului verbal din data de 05 septembrie 2012.
Cu privire la motivul circumscris creanței datorate la data formulării cererii de executare silită, se rețin următoarele:
Necontestat, astfel cum au pretins contestatoarea și intervenientul accesoriu suma datorata creditoarei nu este reprezentată de sultă, ci suma stabilită prin sentința nr._ din 04 noiembrie 2011, plus cheltuielile de judecată – total 45.337, 18 lei, pentru care s-a solicitat executarea în cadrul dosarului nr. 150/202, la care se adaugă cheltuielile de executare.
Însă, pentru urmărirea apartamentului atribuit în lot contestatoarei, ca modalitate de subrogare în drepturile debitorului P. T., creditoarea trebuia să solicite punerea în executare a sentinței civile nr. 5112 din 27 octombrie 2014, așa încât în mod întemeiat a fost constituit dosarul nr. 269/2015.
Până la data depunerii cererii de executare înregistrată sub nr. 269/2015, respectiv 12 mai 2015, debitorul efectuase plăți prin poprire, ce au diminuat debitul total de 45.337,18 lei, plus cheltuielile de executare de 5570 lei, astfel: potrivit relațiilor înaintate de executor, în cadrul dosarului nr. 150/2012 s-a recuperat prin poprire suma de 15.380 lei și suma de 30.000 lei, achitată la data de 17.11.2015; această ultimă plată a fost efectuată în cursul soluționării contestației, ulterior constituirii dosarului nr. 269/2015, așa încât nu este avută în vedere la determinarea creanței la momentul formulării cererii de executare – 12 mai 2015; suma de 15.380 lei achitată prin poprire, potrivit acelorași relații cât și ordinelor de plată depuse de intervenient, la f. 56-68, se compune din plăți lunare de câte 1200 lei; în parte, acestea sunt ulterioare cererii de executare și datei emiterii somației, respectiv cele din 15 mai 2015 – 9 septembrie 2015 – f. 56-59; doar cele din perioada martie 2015 – iulie 2014 – f. 61 – 68, sunt anterioare emiterii somației și din aceste plăți în cuantum total de 1200 X 8 = 9600 lei ( sumă reținută și în considerentele deciziei nr. 232 din 28.04.2015 pronunțată de Tribunalul V.), se scad cheltuielile de executare din cadrul dosarului nr. 150/2012, de 5570 lei, imputația făcându-se mai întâi asupra lor; prin urmare, la data cererii de executare - 12.05.2015, debitul de recuperat nu era mai mic decât cel solicitat a fi executat; în plus, ulterior, executorul a compensat debitul în sumă de 42.375 lei cu cel din dosarul de executare nr. 150/2012, rămânând spre executare doar cheltuielile de judecată în sumă de 1799 lei și cele de executare, în sumă de 650 lei.
Cu privire la cheltuielile de executare contestatoarea a pretins că depășesc limitele stabilite de lege, critică în legătură cu care, se reține: prin încheierea din 12.05.2015 executorul a stabilit suma de 5477 lei, cu titlu de cheltuieli de executare compusă din onorariu recuperare debit - 5253,88 lei inclusiv TVA, cheltuieli comunicare acte procedură - 124 lei, inclusiv TVA și taxe întocmire dosar executare, timbre judiciare, timbre poștale, etc. - 100 lei. Sumele solicitate respectă limitele înscrise în Ordinul nr. 2550/C/2006 și sunt prevăzute de art. 670 alin 3 c.pr.civ.
Pentru aceste motive, va fi respinsă contestația la executare și, pe cale de consecință, va fi respinsă cererea de intervenție accesorie în interesul contestatoarei formulată de P. T..
Făcând aplicarea disp. art. 451 - 453 c.pr.civ. va fi obligată contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată către intimată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat – f. 46.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare privind pe contestatoarea P. M., domiciliată în Rm. V., ..2, ., ., pe intimata A. C., domiciliată în Rm. V., .. 1, ., . și intervenientul P. T., domiciliat în Rm. V., .. 4, ., ..
Respinge cererea de intervenție accesorie în interesul contestatoarei, formulată de P. T..
Obligă contestatoarea P. M. la plata cheltuielilor de judecată către intimata A. C., în sumă de 1000 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Rm.V..
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2016.
Președinte, M. D. | ||
Grefier, A.-H. R. U. |
Red./Tehnored.M.D./URA/19.02.2016/5ex./
| ← Curatelă. Sentința nr. 34/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 366/2016.... → |
|---|
