Pretenţii. Sentința nr. 2602/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2602/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 13-05-2016 în dosarul nr. 2602/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDRMV:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU V.
CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 4246
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2602/2016
Ședința publică din 13 Mai 2016
Instanța constituită din:
Președinte: C. M.
Grefier: P. N.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul S. C., domiciliat în Rm. V., ., ., . și pe pârâta P. V., domiciliată în Rm. V., ., .. A, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părtile .
Fără citare
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06 mai 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre .
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul S. C. a chemat în judecată pe pârâta P. V., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, constând în prejudiciul de imagine cauzat prin afirmațiile nefondate făcute de către pârâtă la adresa reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că din luna decembrie 2009 îndeplinește funcția de administrator al Asociației de proprietari Independenți Panduri nr. 9, timp în care acesta s-a bucurat de o bună reputație, aceasta fiind distrusă de afirmațiile pârâtei, care s-a exprimat în numeroase ocazii în prezența altor persoane că reclamantul își însușește diverse sume de bani sau că a dat anumitor fonduri altă destinație decât cea legală.
De asemenea, reclamantul a arătat că afirmațiile denigratoare repetate de către pârâtă în public au adus atingere onoarei și reputației reclamantului, astfel că se impune ca instanța să sancționeze acest comportament al pârâtei.
În drept au fost invocate disp. art. 72, art. 73 și art. 252 cod civil și disp. art. 30 din Constituția României.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu interogatoriu, înscrisuri și testimonială.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamant ca nefondată, întrucât aceasta, prin mai multe cereri, a solicitat în mai multe rânduri accesul la verificarea listelor de plată lunare, acest comportament al său conducând astfel la crearea unei animozități din partea reclamantului, care a dus la un tratament discriminatoriu în sensul unei încercări de marginalizare a persoanei pârâtei.
De asemenea, pârâta a mai arătat că nu este singura care a solicitat informații cu privire la modul de întrebuințare a sumelor de bani rezultate din achitarea cheltuielilor de întreținere, astfel cum rezultă și din înscrisurile pe care le depune la dosar, pârâta precizând că nu a făcut decât să-și exercite dreptul de a lua cunoștință despre modul cum au fost cheltuiți banii aparținând asociației.
În drept sunt incidente disp. art. 205 Cod pr. civ.
În dovedire, pârâta a solicitat administrarea probelor înscrisuri, interogatoriu și testimonială.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, reclamantul a arătat că pârâta nu a solicitat accesul la listele de plată lunare și explicații cu privire la încasarea chiriei la nivel de asociație, însă a preferat să procedeze la denigrarea acestuia, precizând de asemenea că nu a supus-o pe pârâtă unei marginalizări sau discriminări, pârâta fiind cea care a creat acestuia un prejudiciu de imagine, având în vedere buna reputație de care se bucură reclamantul în perioada îndeplinirii funcției de administrator al asociației de proprietari.
Analizând probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri, testimonială și interogatorii, instanța reține următoarele:
La interogatoriul luat pârâtei, aceasta a arătat că a solicitat explicații reclamantului în calitate de administrator cu privire la sumele încasate în urmă cu aproximativ 2-3 ani, iar în ceea ce privește plângerea menționată de către reclamant, aceasta reprezintă de fapt o cerere prin care aceasta și alți locatari au solicitat efectuarea unei expertize, nefiind reală susținerea reclamantului în sensul că pârâta a făcut afirmația că reclamantul este „hoț”.
La interogatoriul luat reclamantului acesta a arătat că are cunoștință despre conținutul adresei din data de 28.11.2013 însă nu consideră ca fiind reale constatările menționate, doar pârâta fiind cea care a solicitat explicații privind modul de administrare a unor sume de bani aparținând asociației, reclamantul considerând că nerespectarea unei hotărâri a adunării generale este un abuz, însă acesta a respectat această hotărâre.
Din declarațiile martorilor propuși de către reclamant, se reține că pârâta nu a solicitat vreun act referitor la activitatea asociației, însă a făcut afirmația despre reclamant că este „hoț” în prezența altor persoane, iar în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că activitatea desfășurată de către reclamant corespunde dispozițiilor legale, afirmația făcută de către pârâta conducând la afectarea reputației reclamantului.
Din declarația martorei propusă de către pârâtă, se reține că aceasta și alte persoane sunt nemulțumite de activitatea desfășurată de către conducerea administrației și nu a auzit, în cadrul discuțiilor purtate și la care a asistat și martorul, ca pârâta să facă afirmații denigratoare la adresa reclamantului.
Potrivi disp. art. 1349 Cod civil „ Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.”, dauna fiind consecința oricărei atingeri ilegitime a drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane și cuantificată în prejudiciul cauzat, acesta fiind expresia patrimonială a pierderii efectiv suferite constând în atingerea nejustificată adusă unor drepturi personale ale reclamantului, respectiv onoarei, demnității, prestigiului și reputației acestuia și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În conformitate cu disp. art. 1357 alin. (1) „ Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”
Astfel, din probele administrate a rezultat că pârâta a solicitat, ca și alte persoane, explicații cu privire la activitatea desfășurată de către asociație, în cadrul discuțiilor purtate fiind făcută o afirmație denigratoare de către pârâtă la adresa reclamantului în calitate de administrator al asociației, însă afirmația făcută nu este suficientă a antrena răspunderea civilă delictuală, fiind necesar a se face dovada producerii unui prejudiciu concret cauzat de fapta ilicită.
Reclamantul nu a făcut dovada că fapta pârâtei i-a afectat în mod grav reputația, demnitatea și onoarea, că datorită acestei afirmații acesta a fost supus disprețului public, afirmația pârâtei fiind doar prin natura sa prejudiciabilă.
De asemenea, din probele administrate nu a rezultat împrejurarea că a fost deteriorată în vreun mod buna reputație de care se bucură reclamantul, dimpotrivă acesta se bucură și în prezent de același statut, fiind respectat și apreciat de către persoanele din jur, afirmația făcută de către pârâtă neavând impactul negativ reclamat în cerere.
Pe de altă parte, trebuie observat că nu doar pârâta a fost cea care a formulat o sesizare față de conducerea asociației de proprietari, semnatare ale acestei sesizări fiind și alte persoane care fac parte din cadrul aceleași asociații.
Astfel, având în vedere cele expuse mai sus, instanța apreciază că se impune respingerea cererii formulată de către reclamant ca neîntemeiată.
Față de disp. art. 453 Cod pr. civ., reclamantul urmează a fi obligat la cheltuieli de judecată către pârâtă, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul S. C., domiciliat în Rm. V., ., ., ., județul V. și pe pârâta P. V., domiciliată în Rm. V., ., .. A, ..
Obligă pe reclamant la plata sumei de 500 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul V., ce se va depune la Judecătoria Rm. V..
Pronunțată în ședință publică astăzi 13 mai 2016.
Președinte, M. C. | ||
Grefier, N. P. |
C.M./ 06 Iunie 2016
..2016
Grefier
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2809/2016.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2685/2016. Judecătoria... → |
|---|
