Acţiune în constatare. Sentința nr. 2026/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2026/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 2026/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2026/2016
Ședința publică de la 09.02.2016
Instanta constituita din:
P. A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamantul M. C. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. R. B. S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au raspuns reclamantul, prin avocat, pârâta, prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, dupa care
Instanța acordă cuvântul părților asupra excepției necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu la data de 12.01.2016.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea excepției.
Pârâta, prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
Instanța reține cauza spre soluționarea excepției necompetenței materiale.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 17.04.2014 sub nr._, reclamanții A. R. C. ș.a au chemat în judecată pârâta ., solicitând constatarea nulității absolute a clauzelor indicate în Anexa 1 coloana J din contractele de credit indicate în Anexa 1 coloana F, respectiv din Condițiile generale, obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent fiecărui contract de credit, care să prevadă restituirea creditului în lei, prin raportare la valoarea CHF de la momentul contractării, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare (f.195 Vol.XIV) prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și materiale a instanței de soluționare a litigiului, disjungerea cauzelor, excepția nulității pentru neplata taxei judiciare de timbru, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes în formularea cererii, excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, pârâta a formulat cerere reconvențională (f.299 Vol.XIV) solicitând obligarea reclamanților la restituirea creditului în lei, prin raportare la cursul CHF – RON de la data contractării, cu luarea în considerare a condițiilor de cost/rambursare a creditului în lei, existente în oferta băncii la data acordării fiecărui credit.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare (f.207 Vol.XXVIII) și întâmpinare la cererea reconvențională (f.310 Vol.XXVIII).
Pârâta a formulat răspuns la întâmpinare (f.314 Vol.XXVIII).
La data de 15.01.2015 reclamanții au depus cerere precizatoare cu privire la valoarea obiectului cererii și temeiul juridic al acesteia, precum și cerere completatoare, solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei de 45.000.000 lei, cu titlul de daune morale pentru suferințele de ordin psihic pe care reclamanții le-au îndurat ca urmare a practicilor abuzive ale băncii.(f.328 Vol. XXVIII)
Prin sentința civilă nr.157/12.02.2015 Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială și teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția a VI-a Civilă, pe rolul căruia litigiul a fost înregistrat la data de 10.04.2015, sub nr._/3/2015.
Prin decizia civilă nr. 3206/09.06.2015 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței privind pe reclamanții A. R. C., A. M. F., B. E. V., B. Ș. (contractul nr.RFI_/10.09.2008), B. C., B. A. R. (contractul nr.RFIS_/14.05.2008), B. A., B. I., C. D. N., C. C. C. (contractul nr.RFI_/04.09.2008), C. M., C. B. D. M., C. L., C. M., C. I., D. M. L., D. R. (contract nr.RFI_/30.06.2008), D. G. E., F. G. M., F. L., F. C., G. C. C., G. C. G., G. E., G. C. I., I. E., I. C. F., I. S. M., J. A. Nuți, J. F., L. R. G., M. V., M. C., M. E. M., M. G., M. D., M. D. (contractul nr.RM_/25.01.2008), M. C. E., M. N., N. I., N. L., N. M. D., Nere C., Nicolăiescu I. G., N. G., Orădeanu P., P. I., P. M. L., P. C. A., P. D., P. A. Genuț, P. G. Julien, P. Titinel, S. Christian (contractul nr.RFI_/04.04.2008), Ș. G., Ș. D. A., S. I. A., S. P. I., S. M., S. C., Ș. V., S. Ladislau C., T. Iulică, Tarău M., T. D., Ț. C., T. C. G.,T. A., Turnea E. A., V. M. P., V. C., V. C., toți cu domiciliul procesual ales la SCA „P. și Asociații” din București, Splaiul Unirii, nr. 223, ., în favoarea Judecătoriei sectorului 1. Cu privire la restul reclamanților, instanța a dispus disjungerea și formarea de dosare separate.
Urmare a soluției de declinare, a fost înregistrat pe rolul acestei instanței dosarul nr. _/299/2015.
Prin încheierea de ședință din data de 27.10.2015, pronunțată în dosarul_/299/2015 instanța a disjuns judecarea cererilor privind pe fiecare reclamant în parte și formarea de dosare separate, fiind astfel înregistrat prezentul dosar, sub nr. _ .
La solicitarea instanței, data de 22.12.2015, reclamantul a anexat la dosar cererea de chemare în judecată, în cuprinsul căreia a arătat că solicită constatarea nulității absolute a clauzelor privind riscul valutar, valoarea obiectului cererii fiind de 203.079,11 lei.
La termenul de judecată din data de 12.01.2016 instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale însă, având în vedere că reclamantul nu a îndeplinit obligația de a indica instanței caracterul și valoarea cererii având ca obiect daune morale, pentru fiecare reclamant în parte, a acordat termen la data de 09.02.2016, dată la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale pusă în discuție din oficiu.
Potrivit criteriului impus de dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de instanță din oficiu, având în vedere caracterul acesteia de excepție de procedură, dilatorie și absolută.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță.
Așadar ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamantul a sesizat instanța de judecată cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind riscul valutar. Valoarea acestui capăt de cerere, privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind riscul valutar, este de 203.079,11 lei, conform precizării reclamantului, anexată la fila 9, reprezentând diferența dintre valoarea creditului la data introducerii acțiunii și valoarea creditului la data contractării este de 203.079,11 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 98 al. 1 C.p.c., competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
Conform art.95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit. a-j. Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 98 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde un singur capăt principal de cerere de competența tribunalului.
De altfel, același raționament a fost folosit și de către Tribunalul București în sentința civilă nr. 3206/2015 – fila trei a sentinței de declinare.
Dând eficiență considerentelor expuse, în conformitate cu art. 95 pct. 1 C.proc.civ., raportat la art. 98 alin.1, art.129 alin.2 pct. 2 și art.130 alin.2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și în baza art.132 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
În temeiul art. 135 pct. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că Tribunalul București a declinat la rândul său competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța constată ivit conflictul negativ de competență și va înainta dosarul Curții de Apel București, în vederea soluționării conflictului ivit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu.
Declina competența de soluționare a prezentei cauze formulată de reclamantul M. C. E. cu domiciliul ales în sector 3, București, SPLAIUL UNIRII, nr. 223, . cu pârâta S.C. R. B. S.A. cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, SKY TOWER, nr. 246 C, . favoarea Tribunalului București.
În temeiul art. 135 al. 1 Cod procedură civilă constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează dosarul Curții de Apel București, în vederea soluționării conflictului de competență.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2016.
PREȘEDINTEGREFIER
Red/Dact A.A.P/E.A.S
4 ex 12.02.2016
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2039/2016. Judecătoria SECTORUL... | Întoarcere executare. Sentința nr. 1852/2016. Judecătoria... → |
|---|
