Acţiune în constatare. Sentința nr. 413/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 413/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 413/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 413
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. B.
GREFIER: A. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta T. A. S.R.L. și pe pârâta U. L. Corporation IFN S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns reclamanta, prin administrator Teracoasa I., care depune delegație la dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
La solicitarea instanței, reprezentantul legal al reclamantei se legitimează cu CNP_.
Reclamanta, prin reprezentant, solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a avea posibilitatea să studieze înscrisurile depuse la dosar și răspunsul la interogatoriu, depunând dovada achitării taxei judiciare de timbru și note de ședință.
Instanța, având în vedere că proba cu interogatoriul pârâtei nu a fost încă încuviințată, respinge cererea de amânare și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns pârâta, prin avocat A. B., cu împuternicire la dosar – fila 89, lipsind reclamanta.
Instanța dispune rectificarea în sistemul informatic ECRIS cu privire la sediul ales al pârâtei, urmând a fi înregistrat sediul ales prin întâmpinarea de la fila 90.
Instanța aduce la cunoștința pârâtei, prin avocat, că în cadrul listei de amânări fără discuții, s-a prezentat reclamanta, prin reprezentant legal, care a depus la dosar, în original, dovada completării taxei judiciare de timbru.
Pârâta, prin avocat, învederează că nu mai insistă în invocarea excepției insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată.
Instanța ia act că pârâta nu mai susține excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată.
Instanța, conform art.131 C.pr.civ., pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Pârâta, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă de a soluționa prezenta cauză.
Instanța constată că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 94 pct.1 lit. h și lit. k și art. 107 C.pr.civ.
Instanța, în baza art. 238 C.pr.civ., pune în discuție estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Pârâta, prin avocat, apreciază durata necesară soluționării cauzei la 3 luni.
Instanța, raportat la actele și lucrările din prezentul dosar, estimează durata cercetării procesului la 1 an.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de soluționat, instanța declară deschisă cercetarea judecătorească și acorda cuvântul asupra propunerii de probe.
Pârâta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitate de reclamantă, însă apreciază că proba cu interogatoriul este neutilă și neconcludentă soluționării cauzei, având în vedere că poziția sa procesuală a fost exprimată deja.
Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, considerând-o admisibilă și de natură să ducă la soluționarea cauzei.
Instanța respinge, pentru reclamantă, proba cu interogatoriul pârâtei, ca neutilă soluționării cauzei, în raport de poziția procesuală exprimată în întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța dispune închiderea cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată, întrucât nu există un titlu referitor la transferarea dreptului de proprietate, la dosar fiind depus un contract încheiat între societatea sa și o altă societate comercială. Astfel, arată că nu există un acord de voință cu societatea reclamantă, iar transferul dreptului de proprietate nu a operat niciodată, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Menționează că reprezentanții legali nu și-au exprimat consimțământul, care trebuie să fie neechivoc, fiind ilogic ca utilizatorul să înstrăineze dreptul de a dobândi dreptul de proprietate asupra bunului.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.09.2015, sub nr._, reclamanta T. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U. L. Corporation IFN S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Mitsubishi Pajero cu număr de înmatriculare_, ca urmare a plății reziduale, așa cum a fost solicitată de pârâtă prin factura proforma nr._/29.04.2014, în valoare de 3.599,74 lei, respectiv să se dispună obligarea pârâtei la efectuarea tuturor demersurilor și la predarea către societatea sa a tuturor documentelor necesare și obligatorii conform legii pentru înmatricularea în circulație a autoturismului anterior menționat și pentru înregistrarea la autoritățile competente a transferului de proprietate, documente aflate la dispoziția pârâtei în calitate de fost proprietar și locator al acesteia (factura de valoare reziduală, cartea mașinii, certificat fiscal, fișă înmatriculare, talon, polița RCA, fișă fiscală etc.), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâta, în calitate de proprietar-locator, a încheiat la data de 29.01.2010, contractul de leasing nr._/EUROGR-1-002 cu S.C. Eurogroup Management Holding S.R.L., având ca obiect autoturismul marca Mitsubishi, model Pajero SWB 3.2 Instyle A/T, număr de înmatriculare_, .. La data de 24.01.2014, între pârâtă, în calitate de locator, Eurogroup Management Holding S.R.L., în calitate de locatar, si societatea sa, în calitate de cesionar, a intervenit o convenție în temeiul căreia reclamanta a preluat drepturile și obligațiile locatarului din contractul de leasing nr._/EUROGR-1-002. Astfel, ca urmare a acestui acord, reclamanta a achitat, în nume propriu sau în numele Eurogroup Management Holding S.R.L. (acolo unde era cazul) toate sumele necesare preluării contractului de leasing și a închiderii contractului prin cumpărarea bunului.
De asemenea, reclamanta a achitat în numele și pentru cedentul Eurogroup Management Holding S.R.L. impozitul la zi (15.359 lei) și în același timp a achitat ratele de leasing în perioada 01.09.2013 – 29.04.2014, precum și valoarea reziduală, în baza facturii proforma emise de pârâtă la data de 29.04.2014 și pentru care aceasta din urmă era obligată să emită factura fiscală și apoi să facă demersurile pentru înmatriculare mașinii proprietatea sa.
Conform legii și contractului, odată cu plata valorii reziduale în temeiul facturii proforma emise de către pârâtă, având în vedere și acordul părților de cesiune a contractului de leasing, dreptul de proprietate s-a transferat de drept către societatea sa, refuzul de finalizare a demersurilor necesare, de emitere a facturii fiscale și de predare a documentelor ca fiind abuziv și nelegal.
În drept, au fost invocate prevederile art. 2 alin. 1 lit. c și art. 9 lit. d din O.G. nr. 51/1997, art. 11-18 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 35 C.pr.civ., art. 1270, art. 1528 și art. 1523 alin. 2 lit. c C.civ.
La data de 18.09.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: certificat ONRC (filele 15-16, 17-19), sentința civilă nr. 8759/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._/3/2011 (filele 20-23), factura proforma nr._/24.04.2014 (fila 24), detalii tranzacție (filele 25-26), adresa nr._/24.01.2014 (fila 27), adresa nr._/24.01.2014 (fila 28), certificat de înmatriculare (fila 29), carte de identitate a vehiculului (filele 30-31), chitanțe (filele 32-33), contract de leasing nr._/EUROGR-1-002 (filele 34-47), convenție cu privire la biletele la ordin nr._/EUROGR-1-002/29.01.2010 (filele 48-50), Condiții generale (filele 51-69), scadențar provizoriu (filele 70-71), adresă (filele 72-73), memorandum de înțelegere (fila 74), Condiții generale privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt (filele 75-84).
Cererea a fost legal timbrată, conform chitanțelor depuse la dosar (filele 8-9 și 154).
La data de 21.10.2015, prin serviciul registratură, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția insuficientei timbrări în raport de dispozițiile art. 3 alin. 2 pct. b din O.U.G. nr. 80/2013 și valoarea de achiziție a autovehiculului Mitsubishi Pajero (176.082 lei), iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a învederat că, la data de 29.01.2010, între societatea sa, în calitate de finanțator, și Eurogroup Management Holding S.R.L., în calitate de utilizator, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr._/EUROGR-1-002, prin care părțile au convenit ca finanțatorul să transmită utilizatorului dreptul de folosință asupra autovehiculului marca Mitsubishi Pajero, pentru o perioadă de leasing de 48 de luni. Pârâta a menționat că utilizatorul a înregistrat restanțe mai mari de 30 de zile la plata ratelor de leasing și a celorlalte sume izvorâte din contract, în cuantum de 3.504,06 lei, ceea ce a determinat rezilierea contractului din culpa exclusivă a Eurogroup Management Holding S.R.L., la data de 09.11.2013, prin notificarea de reziliere nr. N766/28.10.2013, utilizatorului fiindu-i pus în vedere să predea autovehiculul deținut până cel mai târziu la data de 11.11.2013.
Ulterior, au existat mai multe încercări ale Eurogroup Management Holding S.R.L. de a remedia situația creată, inclusiv prin propunerea ca un terț, T. A., societatea din același grup ca utilizatorul, să achite în locul să debitul restant la data rezilierii. Astfel, la data de 24.01.2014, T. A. a formulat în scris o cerere prin care a solicitat preluarea contractului de leasing nr._/EUROGR-1-002.
Pârâta a precizat că la data de 15.04.2014, în cadrul dosarului nr._/3/2013, Tribunalul București a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva Eurogroup Management Holding S.R.L. De asemenea, la data de 24.04.2014, în baza discuțiilor purtate cu reprezentanții Eurogroup Management Holding S.R.L. și T. A., pârâta a emis, cu titlu informativ, factura proforma e cuprindea sumele necesare preluării contractului de leasing și închiderii contractului prin cumpărarea bunului și transferul dreptului de proprietate către T. A.. Concomitent cu emiterea acestei facturi, pârâta a comunicat utilizatorului Eurogroup actele necesare pentru completarea dosarului și perfectarea actului adițional privind cesionarea contractului de leasing către T. A..
Astfel, la data de 29.04.2014, reclamanta a achitat suma de 3.599,74 lei reprezentând debite datorate către U. L., și 754,84 lei reprezentând datorii către U. Insurance Broker. Pârâta a menționat că a notificat cele două societăți pentru a obține acordul lichidatorului judiciar al Eurogroup referitor la preluarea contractului de leasing de către T. A. și transferarea dreptului de proprietate asupra auto Mitsubishi Pajero către acesta, însă cele două societăți nu au dat curs solicitărilor U. L. în vederea realizării convenției tripartite.
Pârâta a mai menționat că utilizatorul Eurogroup Management Holding înregistrează în continuare sume restante la plată, cuantumul total al debitului datorat fiind de 18.441,54 lei, autoturismul aflându-se în posesia neîntreruptă a Eurogroup Management Holding. La data de 17.02.2015, Tribunalul București a pronunțat sentința civilă nr. 1584/17.02.2015, prin care a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva debitorului Eurogroup Management Holding și radierea acestuia de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului București.
În continuare, pârâta a precizat că plata efectuată de către reclamantă nu a condus la transferarea dreptului de proprietate în patrimoniul acesteia, deoarece ar fi fost necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții, prevăzute în cadrul facturii proforma emisă de U., condiții care nu au fost îndeplinite. Astfel, pentru acordarea transferului de proprietate trebuie îndeplinite simultan următoarele condiții: actul adițional este semnat, ștampilat și returnat către U. L., scrisoarea de asigurare este completată, semnată, ștampilată și returnată către U. L., sumele specificate au fost achitate în conturile menționate.
Prima dintre cele trei condiții menționate face referire tocmai la contractul de cesiune ce urma a fi încheiat între U. L., în calitate de finanțator, Eurogroup Management Holding, în calitate de vechi utilizator (cedent) și T. A., în calitate de noul utilizator (cesionar). Având în vedere că, la data de 15.04.2014, Tribunalul București a dispus ridicarea dreptului de administrare a societății de către administratorul statutar al acesteia, astfel încât contractul de cesiune urma a fi semnat și aprobat de lichidatorul judiciar desemnat, VF Insolventa SPRL.
Pârâta a susținut că, în mod eronat, reclamanta a susținut că cesionarea contractului de leasing ar fi avut loc la data de 24.01.2014, întrucât la acea dată T. A. a depus doar o cerere prin care își manifestă intenția de a prelua contractul de leasing, cerere pe care U. urma să o analizeze și să îi comunice ulterior toate actele necesare pentru completarea dosarului și semnarea contractului de cesiune.
Pârâta a arătat că, deși i-a transmis în repetate rânduri reclamantei că este nevoie de acordul lichidatorului judiciar al Eurogroup Management Holding pentru perfectarea contractului de cesiune – dovadă în acest sens fiind adresele nr. 855/22.07.2014 și nr. 938/21.08.2014, atât T. A., cât și Eurogroup Management Holding au refuzat să dea curs solicitărilor societății sale.
În ceea ce privește sumele invocate de către reclamantă ca fiind achitate în numele și pentru utilizatorul Eurogroup Management Holding, pârâta a arătat că acestea au fost plătite benevol de către aceasta, pentru stingerea datoriilor utilizatorului și în vederea emiterii facturii proforma de închidere a contractului, însă aceste plăți nu îi conferă reclamantei un drept de proprietate, ci un eventual drept de creanță împotriva utilizatorului. Astfel, refuzul reclamantei de a transmite acordul lichidatorului judiciar în privința convenției de cesiune tripartite ce urma a fi încheiată cu privire la preluarea contractului de leasing de către societatea acesteia și transferarea dreptului de proprietate asupra auto Mitsubishi Pajero către aceasta a condus la nesemnarea actului adițional privind cesiunea contractului de leasing și, pe cale de consecință, la imposibilitatea transferării dreptului de proprietate asupra autoturismului.
Reclamanta a invocat prevederile art. 4 din contract și art. 1315 C.civ., arătând că până la semnarea convenției de cesiune toate drepturile și obligațiile ce decurd din contractul de leasing, inclusiv dreptul de opțiune cu privire la cumpărarea bunului ce face obiectul leasingului rămând în patrimoniul utilizatorului Eurogroup Management Holding.
În condițiile în care reclamanta a refuzat să prezinte acordul lichidatorului Eurogroup Management Holding cu privire la realizarea convenției de cesiune și transferarea bunului către aceasta, convenția de cesiune nu s-a putut perfecta, iar dreptul de opțiune privind cumpărarea contractului a rămas în patrimoniul utilizatorului, astfel încât nu se poate vorbi despre dobândirea unui drept de proprietate de către terțul T. A.. De asemenea, pârâta a învederat că Eurogroup înregistrează în continuare sume restante la plată, astfel încât nici din perspectiva utilizatorului nu s-ar fi putut pune problema transferării dreptului de proprietate, întrucât transferul s-ar putea realiza numai după achitarea oricăror sume restante către finanțator, neexistând nicio obligație în patrimoniul pârâtei de efectuarea a unor demersuri de înmatriculare sau predare a unor documente către reclamantă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1270, art. 1272, art. 1315, art. 1472, art. 1474 C.civ., art. 205 C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării, pârâta depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contract de leasing nr._/EUROGR-1-002 cu anexe (filele 96-127), fișă de cont (filele 128-131), notificare de plată și notificare de reziliere nr. N766/28.10.2013 (filele 132-134).
La data de 16.11.2015, respectiv 17.11.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între pârâta U. L. Corporation IFN S.A., în calitate de finanțator, și Eurogroup Management Holding S.R.L., în calitate de utilizator, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr._/EUROGR-1-002/29.01.2010 (filele 34-37), având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra autoturismului marca Mitsubishi Pajero SWB 3.2 Instyle A/T, pentru o perioadă de 48 de luni (art. 4 din Condiții Specifice).
Potrivit art. 969 C.civ. (în vigoare la data încheierii contractului de leasing), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Așa cum rezultă din prevederile contractuale, utilizatorul s-a obligat să achite 48 de rate de leasing lunare, fiecare rată fiind scadentă în avans în data de întâi a lunii pentru care este datorată, conform scadențarului provizoriu evidențiat în anexa B la contract (filele 45-46).
Conform art. 6 din Condițiile generale (fila 121), după îndeplinirea tuturor obligațiilor sale din cadrul contractului de leasing financiar și plata tuturor ratelor de leasing, incluzând atât capitalul cât și dobânda, a valorii reziduale și a tuturor costurilor, taxelor, obligațiilor și cheltuielilor datorate de către utilizator, utilizatorul va putea dobândi proprietatea asupra bunurilor ce formează obiectul contractului la valoarea reziduală, la expirarea perioadei de leasing stabilite în contract sau, în cazul plății anticipate, în condițiile stabilite la art. 7 din Condiții Specifice.
Întrucât utilizatorul figura în evidențele contabile ale pârâtei cu un debit restant (fișă de cont – filele 128-131), aceasta din urmă a procedat la emiterea notificării de plată și a notificării de reziliere nr. N766/28.10.2013 (filele 132-134) prin care a comunicat către Eurogroup Management Holding S.R.L. că, începând cu 09.11.2013, contractul de leasing este declarat reziliat, conform prevederilor secțiunii 4 din Condițiile generale (filele 106-124).
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că, la data de 24.01.2014, atât reclamanta T. A., cât și utilizatorul Eurogroup Management Holding S.R.L. au adus la cunoștința pârâtei faptul că doresc să preia, respectiv să cedeze contractul de leasing nr._ (adresa nr._/24.01.2014 - fila 27, adresa nr._/24.01.2014 - fila 28).
În acest sens, instanța reține că pârâta a emis factura proforma nr._/24.04.2014 (fila 24) pentru suma de 3.599,74 lei reprezentând vânzare bun, taxă cesiune și facturi emise către vechiul utilizator și neachitate, respectiv 754,84 lei reprezentând deconturi emise și neachitate, factură ce a fost achitată integral de către reclamantă (filele 25-26).
Potrivit art. 1315 C.civ. (în vigoare la data de 24.01.2014), o parte poate să își substituie un terț în raporturile născute dintr-un contract numai dacă prestațiile nu au fost încă integral executate, iar cealaltă parte consimte la aceasta. De asemenea, art. 1316 C.civ. prevede că cesiunea contractului și acceptarea acesteia de către contractantul cedat trebuie încheiate în forma cerută de lege pentru validitatea contractului cedat. Așa cum rezultă din prevederile art. 7 din O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, contractul de leasing se încheie în scris.
Astfel, coroborând toate aceste dispoziții legale, instanța reține că, pentru a fi valabile, atât cesiunea unui contract de leasing, cât și acceptarea acesteia trebuie să fie încheiate în scris.
Analizând înscrisurile depuse, instanța constată că la dosar nu există contractul de cesiune încheiat între Eurogroup Management Holding S.R.L. și reclamantă și nici acordul pârâtei cu privire la aceasta.
În ceea ce privește adresele din 24.01.2014, instanța reține că acestea nu fac dovada încheierii unui contract de cesiune, ci atestă intenția pe care au avut-o reclamanta și utilizatorul de a încheia în viitor un astfel de contract.
De asemenea, deși pârâta a emis factura proforma nr._/24.04.2014, iar reclamanta a procedat la achitarea acesteia, instanța constată că în cuprinsul facturii se arată faptul că pentru acordarea transferului de proprietate trebuie să fie îndeplinite simultan următoarele condiții: actul adițional să fie semnat, ștampilat și returnat către U. L., scrisoarea de asigurare să fie completată, semnată, ștampilată și returnată către U. L., iar sumele specificate să fi fost achitate în conturile menționate.
Astfel, instanța apreciază că achitarea facturii proforma nu a fost suficientă pentru transmiterea calității de utilizator către reclamantă, în lipsa încheierii unui act adițional în acest sens, cum de altfel a fost menționat și în cuprinsul facturii.
Prin urmare, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui contract de cesiune, deși, potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei îi revine, instanța constată că aceasta nu se poate prevala de dispozițiile art. 6 din Condițiile generale, chiar dacă a achitat toate ratele restante și valoarea reziduală, deoarece societatea sa nu are calitatea de utilizator în contractul de leasing financiar nr._/EUROGR-1-002/29.01.2010, această calitate aparținând în continuare Eurogroup Management Holding S.R.L.
Astfel, instanța apreciază că doar Eurogroup Management Holding S.R.L., în calitate de utilizator, ar fi putut să solicite să se constate că dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Mitsubishi Pajero cu număr de înmatriculare_ îi aparține în condițiile art. 6 din contract.
De asemenea, având în vedere că cel de-al doilea capăt de cerere presupune constatarea dreptului de proprietate al autoturismului anterior menționat în patrimoniul reclamantei, instanța reține că, întrucât aceasta nu are calitatea de proprietar, nu se poate dispune obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor și la predarea către reclamantă a tuturor documentelor necesare și obligatorii conform legii pentru înmatricularea și pentru înregistrarea la autoritățile competente a transferului de proprietate.
Pe cale de consecință, reținând toate aceste considerente, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Așa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorarii avocați sau experți, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Având în vedere că, potrivit art. 249 C.pr.civ., partea trebuie să-și probeze susținerile, iar pârâta nu a făcut dovada achitării cheltuielilor de judecată, la dosar neexistând înscrisuri din care să rezulte plata vreunei sume cu acest titlu, instanța va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta T. A. S.R.L., cu sediul în București, .. 16, .. 47, J40/_/2013, CUI_, în contradictoriu cu pârâta U. L. Corporation IFN S.A., cu sediul în București, .-25, parter, .. 4, sector 1 și cu sediul ales la SCA B., C. și Asociații din București, .. 51, ., sector 5, J_, CUI RO_, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
S. B. A. T.
Red./Thred.: SB
4ex/02.02.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1890/2016. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 694/2016. Judecătoria... → |
|---|
