Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8459/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8459/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-05-2016 în dosarul nr. 8459/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8459/2016
Ședința din Camera de consiliu de la 10.05.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. A. N.
GREFIER I. L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant I.I. L. P. și pe pârât M. S., pârât M. M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1, București și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2016 pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul I.I. L. P., prin L. P. în calitate de administrator, a declanșat procedura cu privire la cererile cu valoare redusă în contradictoriu cu pârâții M. STELICA și M. M., prin completarea formularului de cerere și înaintarea sa la Judecătoria Sectorului 1 București, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 1652 lei, reprezentând contravaloare mărfuri vândute conform contractului de vânzare cumpărare nr. 470/14.12.2013, precum si la plata dobânzii contractuale în cuantum de 0,19% pe zi de întârziere ce ar trebui să curgă de la 02.03.2014 până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul e vânzare cumpărare cu plata în rate, și au convenit cu pârâții ca un eventual litigiu să fie soluționat de această instanță. Reclamantul a arătat că din debitul total datorat în baza acestui contract, pârâții au achitat doar suma de 1708 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1385, art. 1270, art. 1164 și art. 1538 C.civ.
În dovedirea acțiunii,s-a depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul un set de înscrisuri.
Cererea a fost timbrată, conform art. 6 alin. 1 din O.U.G. 80/2013, cu taxă judiciară de timbru de 50 lei (chitanță aflată la fila 11 dosar).
Pârâții, deși le-au fost comunicate în mod legal atât formularul de răspuns, cât și cererea de valoare redusă cu înscrisurile anexate acesteia, acesta nu au formulat întâmpinare în cauză, pârâta lipsind la termenul de judecată de astăzi, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La termenul de astăzi, cu procedura legal îndeplinită, instanța procedând la verificarea competentei din oficiu, potrivit disp. prev. de art. 131 alin. 1 C.pr.civ., a invocat din oficiu excepția necompetentei teritoriala a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 din C.pr.civ, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Constatând că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București invocată din oficiu este o excepție de procedură, absolută și dilatorie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 C.pr.civ, instanța este obligată să analizeze mai întâi această excepție. Soluționarea acestei excepții cu prioritate se impune față de dispozițiile imperative ale art. 131 alin. 1 C.pr.civ, potrivit cărora, „la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina (..)”, precum și ale art. 130 alin. 2 C.proc.civ, potrivit cărora „necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”. Nu în ultimul rând, se constată că numai instanța competentă se poate pronunța asupra oricărei alte cereri sau excepții în legătură cu fondul cauzei, precum și asupra cererii deduse judecății, în caz contrar fiind aplicabile dispozițiile art. 175 și art. 176 pct. 3 C.proc.civ, privind nulitatea actelor de procedură.
Instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 121 C.pr. civ., competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată este judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul consumatorul, dispoziție legală ce instituie o competență teritorială exclusivă.
Într-adevăr, potrivit art. 112 C.pr.civ. coroborat cu art. 116 C.pr.civ., în situația în care reclamantul cheamă în judecată mai mulți pârâți (așa cum este și situația din prezenta cauză), acesta are, ca regulă, alegerea între mai multe instanțe competente, și anume instanța competentă pentru oricare dintre pârâți. Totuși, art. 123 alin. 3 C.pr.civ. statuează faptul că în situația în care instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile. Or, așa cum a arătat mai sus, art. 121 C.pr.civ. reprezintă o normă legală prin care se stabilește un caz de competență teritorială exclusivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 2 C.pr.civ, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Instanța reține faptul că reclamantul din prezenta cauză este un profesionist, în sensul prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, cererea de chemare în judecată este îndreptată și împotriva unui consumator, în sensul prev. de art. 2 alin. 1 din același act normativ, iar obiectul cererii este în legătură cu raportul juridic născut din contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate, pârâții având calitatea de cumpărători.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că, potrivit art. 121 C.pr.civ., competentă teritorial să judece prezenta cauză este judecătoria în circumscripția căreia își au domiciliul pârâții. Or, aceștia au domiciliul în ., așa cum rezultă din formularul de cerere de valoare redusă, motiv pentru care instanța reține că Judecătoria G. este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Raportat la excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, instanța nu poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. V din contractul nr. 470/14.12.2013 prin care stabilește competența de soluționare a litigiilor născute în legătură cu acest contract în favoarea Judecătoriei Z. (f. 6 verso), și nici art. 2 din Actul adițional la contract din 30.04.2014 prin care alegerea de competență de soluționare a litigiilor este stabilită în favoarea Judecătoriei 1 București (f. 8), pentru următoarele motive:
Potrivit art. 121 teza finală C.pr.civ, dispozițiile art. 126 alin. 2 C.pr.civ. rămân aplicabile, de unde rezultă faptul că în situația cererilor formulate de către un profesionist împotriva unui consumator, părțile pot conveni, în scris sau prin declarație orală dată în fața instanței, alegerea instanței competente, numai după nașterea dreptului la acțiune. Teza finală a art. 126 alin. 2 statuează faptul că orice convenție contrară este considerată ca fiind nescrisă. Din interpretarea dispozițiilor mai sus menționate, rezultă faptul că, orice clauză contractuală privind stabilirea competenței unei anumite instanțe de judecată în eventualitatea nașterii unui litigiu între un profesionist și un consumator nu va putea da naștere la efecte juridice în sensul indicat. Instanța reține și faptul că dispozițiile art. 126 alin 2 C.pr.civ. sunt norme de procedură, motiv pentru care aplicabilitatea acestora nu se raportează la momentul nașterii raportului juridic ci se raportează la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit art. 3 din Legea 76/2013.
Mai mult decât atât, instanța reține faptul că Actul adițional la contract din 30.04.2014 prin care alegerea de competență de soluționare a litigiilor este stabilită în favoarea Judecătorie i1 București (f. 8) nu este semnat de către pârâți.
Față de toate considerente, arătate mai sus, și ținând cont de prevederile art. 121 și art. 132 C.pr.civ. instanța va admite excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu de către instanța de judecată.
În temeiul art. 121 C.pr.civ. și art. 132 alin. 3 C.pr.civ. declină competența de soluționare a cererii de valoare redusă, având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul I.I. L. P., cu sediul în jud. Teleorman, . cu pârâtul M. S. CNP_ cu domiciliul în jud. G., . M. CNP_, cu domiciliul în jud. G., . Judecătoriei G..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.05.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red/teh/A.G./L.I. 18.05.2016
5ex,3com
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8840/2016.... | Pretenţii. Sentința nr. 9368/2016. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
