Contestaţie la executare. Încheierea nr. 14/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 14/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 650/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 14.01.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea P. A. și pe intimata B. – GSG SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea prin avocat cu delegație la dosar și intimata prin avocat cu delegație la dosar (fila 28).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează atașarea dosarului de executare, după care:
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității contestației, invocată de intimată prin întâmpinare.
Intimata prin avocat solicită admiterea excepției invocate, arătând că actele de executare au fost comunicate în mod legal, la data de 04.09.2015, respectiv la 17.09.2015, contestatoarea având posibilitatea ca în termen 15 zile să formuleze contestația la executare. În ceea ce privește susținerile contestatoarei, referitor la vicierea procedurii de comunicare, intimata prin avocat susține că aplicarea disp. art.155 pct.13 C.p.c. presupune îndeplinirea unor condiții, apreciind că existența unui permis de ședere pe teritoriul Elveției nu relevă faptul că aceasta și locuiește efectiv pe teritoriul acelui stat, nefăcându-se mențiunea unui domiciliu de fapt în Elveția. Legat de aceste susțineri, apărătorul intimatei arată că, între părți, au existat două litigii anterioare în care s-a arătat că debitoarea-contestatoare are domiciliul ales la societatea de avocatură care i-a reprezentat interesele, indicându-și în declarația de acceptare a moștenirii domiciliului în ., sector 1. În continuare, dă citire dispozițiilor art.163 al.5 și 8 C.p.c. privind procedura de comunicare a actelor și precizează că prezenta contestație a fost introdusă pe rolul instanței cu depășirea termenului legal.
Contestatoarea prin avocat arată că au fost încălcate disp. art.163 C.p.c. sens în care se impune constatarea nulității procedurii de comunicare a actelor de executare, apreciind că actele de procedură se realizează conform disp. art.161 rap.la art.159 C.p.c. care prevăd că actele de procedură se primesc de către destinatar, mai ales că pe dovada de comunicare este menționat faptul că acesta, în speță contestatoarea, desfășoară activități lucrative în Elveția.
Instanța pune în discuție cererea de repunere în termenul de depunere a contestației la executare formulată de către contestatoare.
Contestatoarea, prin apărător, solicită admiterea acestei cereri de repunere în termen, apreciind că există motive temeinice și că vătămarea sa este evidentă, în sensul că nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de actele de executare, fiind dovedită împrejurarea că aceasta își desfășoară activitatea în Elveția.
Intimata prin avocat solicită respingerea cererii de repunere în termen, apreciind că nu au fost indicate motive temeinice și depune la dosar concluzii scrise.
Contestatoarea prin avocat depune la dosar un set de înscrisuri, comunicând și intimatei un exemplar al acestora.
Instanța respinge excepția tardivității contestației la executare, invocată de intimată prin întâmpinare, apreciind că comunicarea somației imobiliare și a încheierii de încuviințare a executării silite către contestatoare nu s-a efectuat legal la domiciliulș din ., sector 1, având în vedere că permisul de ședere depus la dosar (fila 12) a cărui traducere se regăsește la fila 91 dosar, este de natură să instituie o prezumție relativă în sensul că reclamanta nu are domiciliul de fapt în România, prezumție care în speță nu a fost răsturnată, fiind incidente disp. art.155 pct.13 C.p.c. Faptul că în declarația de acceptare a succesiunii, contestatoarea a indicat domiciliul din ., sector 1 nu poate să determine concluzia că actele de executare contestate au fost legal comunicate acesteia, câtă vreme din dovezile existente la filele 121-126 dosar reiese că acestea s-au comunicat prin afișare. Prin urmare, apreciază instanța că nu se poate stabili în mod cert că datele de 04.09.2015, respectiv 17.09.2015, reprezintă momentul la care contestatoarea a primit somația imobiliară și încheierea de încuviințare a executării astfel cum impun disp. art.715 pct.1,3 C.p.c. Având în vedere soluția pronunțată cu privire la excepția tardivității, instanța constată că cererea de repunere în termen a rămas fără obiect.
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Contestatoarea prin avocat solicită proba cu înscrisuri. Totodată, învederează că nu insistă în cererea de suspendare a executării silite.
Intimata prin apărător solicită administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul art.255 rap.la art.258 C.p.c., încuviințează pentru ambele prăți proba cu înscrisuri, apreciind-o admisibilă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra fondului.
Contestatoarea prin avocat dă citire dispozițiilor art.687 C.p.c. în raport de care arată că cererea de executare silită a fost formulată ulterior decesului tatălui său, iar încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată la data de 18.08.2015, cu o zi înaintea împlinirii termenului de opțiune succesorală, conform art.176 pct.6 C.p.c., aprediind că prin executarea silită au fost eludate disp. art.1114 C.civil, invocând totodată dispozițiile Legii Notarilor Publici, în ceea ce privește lichidarea pasivului succesoral care se realizează în cadrul dosarului succesoral. Față de aceste susțineri, solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Intimata prin apărător precizează că moștenirea a fost acceptată ulterior și de ceilalți moștenitori la data de 11.08.2015 și că executarea silită a fost demarată la data de 18.08.2015, ulterior acceptării moștenirii, nefiind necesară numirea unui curator special astfel cum impun cerințele art.687 C.p.c. Cu privire la învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin, apărătorul intimatei arată că aceasta este o procedură necontencioasă, în cadrul căreia titlul executoriu este verificat în mod formal. Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Contestatoarea prin avocat precizează că, în procedura privind învestirea cu formulă executorie, se aplică regulile privind procedura contencioasă, competența fiind determinată de domiciliul debitorului, arătând că la data de 11.08.2015, nu toți moștenitorii și-au exprimat dreptul de opțiune succesorală, fiind obligația executorului judecătoresc să verifice dacă termenul de opțiune succesorală s-a împlinit și dacă pe rolul birourilor notariale exista un dosar succesoral. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
În replică, intimata prin avocat susține că executarea silită poate fi demarată chiar și în cazul existenței pe rol a dosarului notarial.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, în temeiul art.396 din NCPC,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 21.01.2016.
Pronunțată în ședința publică de la 14.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 650
Ședința publică de la 21.01.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea P. A. și pe intimata B. – GSG SA, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile în fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.01.2016, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.01.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.10.2015 sub nr._, contestatoarea A. P. a chemat în judecată pe intimata B. G. GENERALE SA solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării silite înseși, precum și a tuturor actelor de executare, anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, suspendarea executării silite conform art.718 C.p.c., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de actele de executare efectuate în dosarul nr.421/2015, având în vedere că are domiciliul în străinătate, respectiv în Elveția, însă executorul judecătoresc a înțeles să comunite actele la adresa din București, ., sector 1.
Față de această împrejurare, contestatoarea susține că executorul judecătoresc nu a procedat la comunicarea actelor prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și cu confirmare de primire, fiind astfel vătămată prin demararea unei executări silite nelegale, fiind încălcate disp .art.155 pct.13 C.p.c. În continuare, s-a arătat faptul că avea un mandatar cunoscut în România, respectiv Societatea de Avocați D. și Asocații, unde aceasta și-a ales domiciliul în cadrul mai multor dosare aflate pe rolul instanței în contradictoriu cu banca B. respectiv nr._/299/2015 având ca obiect ”ordonanță președințială”, precum și nr._, având ca obiect ”partaj”.
În subsidiar, contestatoarea a solicitat repunerea în termenul de formulare a contestației la executare, având în vedere faptul că a fost împiedicată să ia cunoștință în mod efectiv de actele de executare, întrucât are domiciliul în străinătate și că a formulat contestație în termenul de 15 zile de la momentul împiedicării efectuării actului de procedură, respectiv de la momentul comunicării actelor de executare la sediul mandatarului său.
În ceea ce privește temeinicia contestației la executare, s-a susținut că executarea silită a fost începută cu încălcarea disp. art.687 C.p.c. care prevăd că dacă decesul debitorului a intervenit după momentul la care titlul executoriu a dobândit caracter executoriu dar înainte de sesizarea executorului judecătoresc, pornirea executării silite este interzisă. Î_ speță, decesul pretinsului debitor a intervenit la data de 19.08.2014, aterior sesizării executorului judecătoresc raportat și la data pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.
Un alt aspect învederat de către contestatoare privește nerespectarea disp. art.688 al.1 și 2 C.p.c., deoarece anterior începerii executării, nici creditorul și nici executorul judecătoresc nu au solicitat instanțeilor judecătorești numirea unui curator care să aibă calitate procesuală pasivă într-un dosar execuțional, cu mențiunea că nici după expirarea teremnului de opțiune succesorală, 19.08.2015, executarea silită nu a fost pornită împotriva tuturor moștenitorilor, ci doar împitriva contestatoarei din cauza de față în calitate de moștenitor al defunctului D. C. P..
Asupra cererii de suspendare a executării silite, contestatoarea a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.718 al.1 C.p.c.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.711 și următoarele, art.718 C.p.c.
În dovedirea acțiunii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 18.11.2015, prin care a invocat excepția tardivității contestației, arătând că actele de executare au fost în mod legal comunicate, având în vedere că în declarația de acceptare a moștenirii s-a menționat că aceasta are adresa de domiciliul în București, ., sector 1, nefăcându-se dovada că intimata avea cunoștință de existența unui mandat dat societății D. și Asociații cu caracter general în relație cu orice demersuri efectuate de bancă. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precum și respingerea cererii de suspendare a executării ca rămasă fără obiect și ca neîntemeiată.
De asemenea, intimata a precizat că încheierea de încuviințare a executării silite a fost comunicată contestatoarei la data de 04.09.2015, iar somația imobiliară la data de 17.09.2015, iar contestația la executare a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 28.10.2015, cu încălcarea termenului de 15 zile prev.de art.715 C.p.c.
Referitor la solicitarea contestatoarei de repunere a acesteia în termenul de formulare a acțiunii, intimata a solicitat respingerea acestei cereri, având în vedere că neefectuarea demersurilor de verificare a corespundenței de la adresa de domiciliu implică în mod evident culpa părții, nefiind dovedita nici susținerea contestatoarei cu privire la pretindele motive care au justificat nerespectarea termenului legal.
În continuare, intimata a menționat faptul că executarea silită a fost începută împotriva tuturor moștenitorilor debitorului, moștenirea fiind acceptată de către contestatoare la data de 08.06.2015, anterior demarării executării silite, iar ceilalți moștenitori și-au manifestat intenția de a accepta moștenirea anterior pornirii executării silite, împrejurare în care nu s-a impus numirea unui curator.
Intimata a precizat că învestirea titlului executoriu a fost efectuată în mod legal, în cadrul unei proceduri necontencioase, la solicitarea creditorului, fiind verificate în mod formal, condițiile titlului executoriu și nu a fost pronunțată încheierea în contradictoriu cu debitorul, ci doar cu privire la biletul la ordin emis de acesta.
La solicitarea instanței, s-a depus dosarul de executare nr.421/2015 al B. M. ȘI PARTENERII.
La termenul de judecată din 14.01.2016, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității contestației la executare, invocată prin întâmpinare, constatând că cererea de repunere în termenul de formulare a contestației a rămas fără obiect.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin . nr._ emis la data de 19.12.2013 (f.132), învestit cu formulă executorie prin încheierea din 18.03.2015 a Judecătoriei Sector 1 (dosar nr._/299/2015-f.131), intimata-creditoare B.-GSG SA a formulat la data de 18.08.2015 cerere de executare silită împotriva tuturor moștenitorilor debitorului P. D. C., decedat la 19.08.2014, avalist al B.O. menționat, formându-se dosarul de executare nr. 421/2015 pe rolul B. M. și PARTENERII.
Prin încheierea din 18.08.2015, B. a încuviințat executarea silită la solicitarea creditoarei B.-GSG SA, împotriva moștenitorilor debitorului P. D. C., decedat la data de 19.08.2014, pentru recuperarea creanței de 30.098,77 lei și a sumei de 4.232,23 lei stabilită cu titlu de cheltuieli de executare prin aceeași încheiere (f.129).
Conform adresei nr.7834/28.08.2015, înregistrată sub nr.1501E/31.08.2015, s-a solicitat Camerei Notarilor Publici să facă mențiune în registrul special prevăzut de lege despre începerea executării silite și să elibereze un certificat din care să rezulte dacă moștenirea debitorului a fost sau nu dezbătută, iar în caz afirmativ care sunt persoanele care au calitatea de moștenitori de pe urma defunctului P. D., respectiv să se menționeze dacă a fost numit un curator al succesiunii (f.128).
La data de 04.09.2015, a fost emisă înștiințarea prin care s-a adus la cunoștină contestatoarei P. A. faptul că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa, în calitate de moștenitor al defunctului P. D. C., decedat la 19.08.2014, pentru recuperarea sumei totale de 34.331 lei compusă din debit și cheltuieli de executare (f.127). Ulterior s-a emis somația imobiliară nr.8096/10.09.2015 cu privire la imobilele teren in suprafață de 2760 mp situat în Gruiu, jud. Ilfov, teren în suprafață de 571 mp și construcție situat în București, ., sector 1 și apartament în suprafață de 158,75 mp situat în București, ., ., sector 1 (f.122).
În ceea ce privește primul motiv de contestație invocat, legat de nerespectarea prevederilor art.687 NCPC, instanța reține că, potrivit acestui text de lege, interdicția de a porni executarea silită în ipoteza în care debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, este limitată de legiuitor doar până la momentul la care există o persoană care să reprezinte interesele moștenirii – fiind posibile 2 variante, respectiv: fie până la momentul acceptării moștenirii de către cel puțin un succesibil cu vocație concretă la moștenire (iar nu până la dezbaterea succesiunii, cum s-a susținut, întrucât în caz contrar moștentorii ar avea posibilitatea să anihileze demersul creditorilor de a-și satisface creanțele prin nefinalizarea procedurii succesorale), fie până la momentul desemnării unui curator al succesiunii.
În speță, cererea de executare silită a fost formulată de intimată la data de 18.08.2015, așadar ulterior acceptării succesiunii de pe urma tatălui său de către contestatoarea P. A. (08.06.2015-f.115), precum și de celelalte moștenitoare ale defunctului, P. D. R., P. S. și P. M., care au acceptat moștenirea la data de 04.08.2015, respectiv 11.08.2015 (f.112).
Împrejurarea că la data demarării executării silite nu expirase termenul de opțiune succesorală este lipsită de relevanță, întrucât textul art.687 alin.1 din NCPC nu impune nicio condiție în acest sens.
Prin urmare, instanța constată că dispozițiile legale invocate de reclamantă au fost respectate în speță, nefiind în prezența unei nulități necondiționate a actelor de executare, cum s-a susținut.
Nu pot fi primite nici argumentele reclamantei cu privire la încălcarea disp. art.688 NCPC pe motiv că nici creditorul, nici organul de executare nu au solicitat numirea unui curator anterior începerii executării, câtă vreme din interpretarea art.688 alin.1 NCPC reiese că o asemenea măsură trebuie adoptată doar în situația îndeplinirii cumulative a celor 2 condiții constând în decesul debitorului anterior demarării executării și inexistența vreunui moștenitor acceptant, or, în speță, după cum s-a arătat, atât contestatoarea cât și celelalte moștenitoare acceptaseră deja succesiunea la data formulării cererii de executare.
Este de asemenea nefondată și susținerea contestatoarei în sensul că situația de fapt nu se circumscrie art.688 alin.2 NCPC întrucât executorul a pornit executarea anterior expirării termenului de opțiune succesorală, întrucât norma legală nu impune o astfel de condiție, făcându-se referire doar la acceptarea moștenirii de către moștenitori majori, cerință îndeplinită în cauza de față.
Pe de altă parte, afirmația contestatoarei în sensul că executarea silită nu a fost pornită împotriva tuturor moștenitorilor conform art.688 alin.2 din NCPC, ci doar împotriva sa, este lipsită de suport, din analiza actelor de executare reieșind că cererea de executare silită a fost formulată de intimata B.-GSG SA împotriva tuturor moștenitorilor debitorului P. D. C., iar B. M. ȘI PARTENERII a încuviințat executarea silită la solicitarea creditoarei, împotriva tuturor moștenitorilor debitorului P. D. C., decedat la data de 19.08.2014, prin încheierea din 18.08.2015 (f.129).
De altfel, după ce executorul judecătoresc a cunoscut numele celorlalți moștenitori în afară de contestatoarea P. A., în urma relațiilor comunicate de Camera Notarilor Publici la solicitarea B., au fost emise înștiințări de executare și pe numele celorlalte moștenitoare, după cum reiese din dovezile aflate la filele 106-110 din dosar.
Nu se poate susține că lichidarea pasivului succesoral se poate face doar în cadrul procedurii succesorale notariale, cum pretinde contestatoarea, întrucât din interpretarea disp. art.119 din Legea nr.36/1995 reiese că o asemenea posibilitate este recunoscută de lege și notarului public, în ipoteza în care succesiunea se dezbate la notar, însă nu în mod exclusiv acestuia, având în vedere formularea textului: „notarul public va putea proceda la lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moștenitorilor”.
Din interpretarea disp. art.121 alin.1 din Legea nr.36/1995, conform cărora „lichidarea se face de către notarul public învestit cu dezbaterea procedurii succesorale ori decâte ori în masa succesorală este dovedit un pasiv exigibil” nu se desprinde concluzia că legiuitorul a instituit în sarcina notarului public o competență exclusivă în ceea ce privește lichidarea pasivului succesoral, cum pretinde contestatoarea, știut fiind faptul că dezbaterea succesiunii, inclusiv plata datoriilor defunctului, poate fi realizată și pe cale judiciară, iar nu doar prin intermediul notarului public.
De altfel, dacă s-ar accepta teza reclamantei, nu și-ar mai găsi justificare sau aplicare dispozițiile art.687 și urm. NCPC, ce reglementează executarea silită împotriva moștenitorilor, procedură care în mod evident implică satisfacerea creanței creditorului prin suportarea pasivului succesoral de către moștenitorii acceptanți în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, prevederile art.1114 alin.2 NCC, invocate de contestatoare, stabilesc regula acceptării moștenirii sub beneficiu de inventar, însă prin acestea nu se înțelege faptul că fiecare moștenitor poate fi urmărit proporțional cu cota sa din moștenire, regulile de achitare a pasivului succesoral fiind prevăzute de art.1155 NCC, care dispun: “moștenitorii universali și cu titlu universal contribuie la plata datoriilor și sarcinilor moștenirii proporțional cu cota succesorală ce îi revine fiecăruia. (2) Înainte de partajul succesoral, creditorii ale căror creanțe provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moștenirii ori s-au născut înainte de deschiderea moștenirii pot cere să fie plătiți din bunurile aflate în indiviziune. De asemenea, ei pot solicita executarea silită asupra acestor bunuri”.
Prin urmare, deși obligațiile se transmit moștenitorilor divizat, dreptul de gaj general al creditorilor rămâne indivizibil cât timp durează indiviziunea între moștenitori, iar creditorii moștenirii vor putea urmări bunurile succesorale pentru întreaga datorie și ca atare nu suportă riscul insolvabilității unora dintre moștenitori. Creditorii pot, înainte de efectuarea partajului, să urmărească bunurile indiviziunii succesorale fără a se preocupa de diviziunea de drept a pasivului și de faptul că datoriile și sarcinile se suportă proporțional cu cota de moștenire la care au vocație succesibilii.
Ca atare, având în vedere că, potrivit art.1155 NCC, creditorii pot urmări bunurile aflate în indiviziune și pot solicita executarea silită asupra acestora, reiese în mod cert faptul că satisfacerea drepturilor creditorilor NU se poate face doar în cadrul procedurii succesorale notariale, în faza lichidării pasivului succesoral, cum s-a susținut.
În plus, nu se poate pretinde că debitoarea-contestatoare ar fi suferit vreo vătămare ca urmare a actelor de executare întreprinse de B. M. ȘI PARTENERII în dosarul nr.421/2015, întrucât bunurile a căror urmărire se solicită sunt proprietatea defunctului P. D., deci fac parte din activul succesoral, nicidecum din patrimoniul fiicei sale P. A., pentru a fi încălcate prevederile art.1114 NCC.
Împrejurarea că nu a fost realizat până în prezent inventarul bunurilor succesorale nu este de natură să atragă nulitatea actelor de executare, câtă vreme art.687 alin.3 NCPC prevede necesitatea întocmirii acestuia în cazul în care se constată că moștenirea nu a fost dezbătută sau, după caz, acceptată, ipoteză care nu se regăsește în speță, succesiunea defunctului P. D. fiind acceptată înainte de formularea cererii de executare silită, după cum s-a reținut anterior.
Cu privire la faptul că executorul judecătoresc a procedat la începerea executării silite asupra contestatoarei înainte de a-i fi comunicat de către C.N.P. certificatul din care să rezulte dacă moștenirea debitorului a fost sau nu dezbătută și persoanele care au calitatea de moștenitori, instanța reține că B. a solicitat Camerei Notarilor Publici emiterea certificatului menționat anterior emiterii înștiințării de executare către reclamantă (f.127,128), revenind ulterior la adresă față de lipsa unui răspuns din partea C.N.P. (f.124).
Mai mult, nu se poate preține că au fost încălcate disp. art.688 NCPC, întrucât acestea nu conțin nicio interdicție de genul celei invocate de reclamantă, în sensul că nu s-ar putea demara executarea silită mai înainte de obținerea certificatului la care face referire art.687 alin.2 NCPC, cu atât mai mult cu cât contestatoarea acceptase deja succesiunea de pe urma tatălui său la data emiterii înștiințării de executare (04.09.2015), iar ulterior s-au emis acte de executare și pe numele celorlalte moștenitoare ale debitorului defunct.
În ceea ce privește lipsa citării moștenitorilor printr-o înștiințare colectivă făcută la locul deschiderii moștenirii pe numele acesteia, instanța consideră că sunt aplicabile în speță dispozițiile de excepție inserate la art.688 alin.2 teza finală din NCPC, având în vedere că reclamanta a precizat în declarația de acceptare a succesiunii un domiciliu la care i s-au comunicat actele de executare (ca de altfel și celorlalte moștenitoare), aspect față de care nu se mai impunea emiterea unei înștiințări colective, făcută la locul deschiderii moștenirii, pe numele acesteia. Aceasta deoarece rațiunea legiuitorului este să se asigure, în mod formal, procedura de citare a moștenitorilor, până la momentul la care se cunoaște numele și domiciliul acestora.
În sfârșit, nu pot fi primite nici susținerile contestatoarei privind nulitatea încheierii de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin . nr._ emis la data de 19.12.2013 pe motiv că a fost formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, debitorul fiind decedat la data pronunțării acesteia.
Analizând conținutul încheierii pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București la data de 18.03.2015 în dosarul nr._/299/2015 (f.131), instanța constată că aceasta nu a fost pronunțată în contradictoriu cu debitorul P. D. C., decedat la 19.08.2014, ci s-a admis cererea formulată de creditoarea intimată ., dispunându-se învestirea cu formulă executorie a B.O. menționat.
O asemenea soluție este perfect legală, ținând cont de specificul cererii de învestire cu formulă executorie, care se judecă după regulile procedurii necontencioase, fiind vorba așadar de o cerere prin care nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.
În cadrul soluționării unui astfel de dosar, sunt verificate doar condițiile formale ale titlului executoriu, iar nu toate condițiile de exercițiu ale acțiunii civile (în speță capacitatea procesuală de folosință), cum s-a susținut.
Prin urmare, câtă vreme încheierea de învestirea cu formulă executorie nu a fost pronunțată în contradictoriu cu debitorul P. D. C., ci doar referitor la un bilet la ordin avalizat de acesta, nu este necesar ca debitorul să fi avut capacitate procesuală de folosință la data pronunțării încheierii contestate de reclamantă.
De altfel, dacă s-ar accepta afirmațiile acesteia, ar însemna că, pentru acest motiv, nu s-ar mai putea demara executarea silită împotriva moștenitorilor defunctului debitor, ceea ce nu poate fi admis, câtă vreme legea prevede în mod expres o asemenea posibilitate.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază că executatea silită a fost demarată în mod legal în cauza de față, cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă, motiv pentru care va respinge contestația la executare formulată de P. A. ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art.719 alin.1 din NCPC, conform cărora aceasta se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționata pe fond, instanța o va respinge ca rămasă fără obiect.
În temeiul art.453 din NCPC instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare privind pe contestatoarea A. P., cu domiciliul ales la SCPA D. și Asociații din București, ., nr.55, vila 6, sector 1 și pe intimata B. G. SOCIETE GENERALE S.A., cu sediul în București, ..1-7, sector 1, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_, reprezentată convențional de SCA R. D. și Asociații din București, ..49, sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. M.L.E.
4 ex/23.02.2016
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1222/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2482/2016. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
