Pretenţii. Sentința nr. 2482/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2482/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 2482/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA Nr. 2482/2016
Ședința publică de la data de 12 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. – G.
GREFIER: L. S. - M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII și pe pârâtul D. T., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.02.2016 când, deliberând, a hotărât următoarele.
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.08.2015 sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII a chemat în judecată pe pârâta D. T., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea obligarea pârâtului la restituirea către F. de Protecție a Victimelor Străzii a sumei de 5.265,36 lei cu titlul de despăgubiri achitate în mod nejustificat pârâtului D. T., actualizată cu rata dobânzii de referință a BNR de la data introducerii prezentei acțiuni și până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 01.06.2012 a avut loc un eveniment rutier în localitatea Otopeni în care au fost implicate autovehiculele conduse de D. T. (_ ) și de D. Fatmira (_ ).
Potrivit formularului tip Anexa 2 eliberat de Poliția Orașului Otopeni la data de 28.06.2012, responsabilitatea în producerea accidentului a revenit numitei D. Fatmira, care „a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și nu a păstrat o distanță de siguranță în mers, motiv pentru carea lovit în spate autoturismul_ condus de D. T..
Concluziile au fost în sensul că „vinovat de producerea accidentului se face D. Fatmira, împotriva căreia s-a întocmit dosar de cercetare penală nr._/01.06.2012 pentru săvîrșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului".
Avînd în vedere faptul că la data producerii accidentului numita D. Fatmira nu avea încheiată o poliță RCA pentru autovehiculul pe care îl conducea, pîrîtul D. T. s-a adresat Fondului de Protecție a Victimelor Străzii (în baza art.7 alin.l din Ordinul 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind Normele pentru constituirea, administrarea și utilizarea FPVS) cu o cerere de despăgubire.
Urmare a cererii pîrîtului D. T., F. a deschis dosarele de daună FPVS 458/2012 (pentru prejudiciul reprezentat de avarierea autoturismului proprietate a acestuia) și FPVS 459/12 (pentru compensarea prejudiciului de natură morală suferit de acesta), iar la data de 01.06.2012 a achitat suma de 2504,13 lei, cu titlul de despăgubiri pentru avariile suferite de autoturismul proprietate personală, respectiv suma de 3607,35 lei pentru prejudiciul corporal suferit.
În baza art.13 din Ordinul 1/2008 mai sus menționat care conferă FPVS un drept de regres împotriva persoanei responsabile de crearea prejudiciului, F. a inițiat o acțiune de regres împotriva numitei D. Fatmira în vederea recuperării sumelor achitate părții prejudiciate D. T., a cheltuielilor de instrumentare, precum și a dobînzii legale aferente despăgubirii.
In dosarul civil nr._/300/2013 de pe rolul Judecătoriei Sector 2, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de specialitate, avînd drept obiective stabilirea avariilor suferite de autovehiculul pîritului D. T., stabilirea soluției optime pentru aducerea Ia starea inițială a acestuia, stabilirea valorii reparațiilor, posibilitatea ca pîrîtul să sufere sau nu vătămări în urma accidentului
Instanța a reținut concluziile expertului tehnic judiciar și, prin sentința civilă nr.9720/22.09.2014 a admis în parte acțiunea FPVS față de D. Fatmira, apreciind ca justificată pentru despăgubirea avariilor autoturismului proprietate a pîritului din prezenta cauză doar suma de 846,12 lei, apreciind ca nejustificate despăgubirile acordate pentru prejudiciul corporal și admițînd cheltuielile de instrumentare, în total obligînd pe D. Fatmira la rambursarea către FPVS a sumei totale de 1299,87 lei.
Recursul declarat de FPVS împotriva hotărîrii instanței de fond a fost respins la data de 17.04.2015.
De aceea, avînd în vedere hotărîrea instanței care a apreciat că pîritului din prezenta acțiune D. T. i se cuvenea doar suma de 846,12 lei pentru prejudiciul material reprezentat de avariile suferite de autovehiculul său, se impune obligarea acestuia la rambursarea către FPVS a sumelor pe care instanța le-a apreciat ca fiind achitate iară drept, în sumă totală de 5265,36 lei.
Față de acestea, s-a apreciat că sunt întrunite condițiile constitutive ale plății lucrului nedatorat astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 1341 NCC și, pe cale de consecință, să admită acțiunea așa cum a fost aceasta formulată și să oblige pe pîrîtul D. T. la restituirea către F. de Protecție a Victimelor Străzii a sumei de 5265,36 Iei cu titlul de despăgubiri achitate în mod nejustificat, actualizată cu rata dobînzii de referință a BNR de la data introducerii prezentei acțiuni și pînă la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată în prevederile art. 1.341 C.civ. .
În dovedirea pretențiilor, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 369 lei, conform art. 3 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
B. Apărări - întâmpinare
Pârâta, legal citată, a depus la dosarul cauzei (f. 59) la data de 18.01.2016 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În fapt, s-a arătat că ulterior producerii evenimentului rutier care a avut ca urmări, avarierea autoturismului subsemnatului, precum si vatamarea corporala a acestuia, conducătorul autovehiculului marca Dacia L. a părăsit locul accidentului de circulație fara incuviintarea politiei, fiind identificata ulterior de către organele competente.
Din Anexa nr. 2 din data de 28.06.2012 eliberata de Politia Orașului Otopeni a rezultat ca persoana vinovata de producerea accidentului a fost conducătorul autovehiculului marca Dacia L..
D. fiind faptul ca accidentul cauzator de prejudicii a fost provocat de către un autovehicul neasigurat RCA, subsemnatul a întreprins demersurile legale in vederea recuperării prejudiciilor in fata reclamantei F. de Protectie a Victimelor Străzii, concretizate prin cererea de despăgubire pentru persoane fizice, înregistrata sub nr. 8552 din data de 29.06.2012.
In consecința, reclamanta F.P.V.S a deschis doua dosare de dauna, FPVS 458/2012 si FPVS 459/2012, cel dintâi fiind pentru prejudiciul reprezentat de avarierea autoturismului marca OPEL VECTRA, iar următorul pentru recuperarea despăgubirilor morale suferite de către subsemnat.
Prin adresa nr._ din data de 08.08.2012 emisa de F.P.V.S., s-a comunicat pârâtului faptul ca primul dosar de dauna a fost finalizat, urmând sa acorde suma de 2504,13 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daunele materiale suferite, ca urmare a evenimentului rutier produs din culpa dnei D. Fatmira.
In ceea ce piveste modul de stabilire a despăgubirii, s-a precizat că reclamanta a adus la cunoștința pârâtului faptul ca valoarea acesteia a fost stabilita in conformitate cu prevederile art. 6 din Ordinul CSA nr. 1/2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind F. de Proiecție a victimelor străzii si ale art. 50 si urm. din Ordinul CSA nr. 14/2011 pentru punerea in aplicare a Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule.
La data de 24.08.2012, F.P.V.S. a transmis pârâtului in cauza informații cu privire la soluționarea favorabila a dosarului de dauna nr. 459/2012, in sensul, ca urmeaza sa fie reparat si prejudiciul moral, ca urmare a vătămărilor corporale suferite in urma accidentului din data de 01.06.2012, oferind suma totala de 3.607,35 lei.
In baza tranzacției privind repararea prejudiciului nr._ incheiata intre pârât si reclamanta F.P.V.S. la data de 29.08.2012 s-a achitat suma de 3.607,35 lei, cu titlu de daune morale pentru leziunile suferite in urma accidentului.
Ca urmare a acestei situatii, F.P.V.S. s-a îndreptat împotriva persoanei vinovate, iar Instanta de judecata a dispus in cadrul dosarului civil nr._/300/2013, ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, prin Sentința civila nr. 9720/22.09.2014, ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr. 1005, pronuntata de Tribunalul București Secția a IV-a civila la data de 17.04.2015, „,admiterea in parte a cererii formulata de reclamanta F.P. V.S., obligând parata D. Fatmira la plata următoarelor sume: 846,12 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate in dosarul de dauna nr. FPVS 458/2012; 274,16 lei, reprezentând contravaloareaprestatiei E-claims; 179,59 lei, reprezentând contravaloarea prestatiei Asig Tehnic; Dobanda legala calculata la suma de 846,12 lei incepand cu data plații despăgubirii si pana la data acțiunii. Respinge ca neîntemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata diferenței de despăgubiri materiale, a despăgubirii pentru vatamarea corporala si a dobândi legale aferente acestor sume. Obliga parata la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum total de 74,70 lei, constând in taxa judiciara de timbru calculata la valoarea pretențiilor admise (73,65 lei), timbrujudiciar (1,5lei)"
In sensul art. 1341 alin. 1 C. civ., „Cel care plătește fara a datora are dreptul la restituire", in consecința, lipsa temeiului plații ar avea ca urmare recalificarea operațiunii ca plata nedatorata.
In virtutea prevederilor art. 13 din Ordinul CSA nr. 1 /2008, „Dupaplata despăgubirilor, F. se subroga in drepturile persoanei prejudiciala Emoana sau persoanele responasabile pentru repararea prejudiciului au obligația sa ramburseze Fondului despăgubirea achitata persoanei păgubite, cheltuielile legfite de instrumentarea si lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum si dobanda legala aferenta sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii".
Ulterior emiterii adresei Politiei Orașului Otopeni către Societatea de asigurare Carpatica din data de 28.06.012, prin care s-au stabilit cu certitudine imprejurarile evenimentului rutier, subsemnatul D. T. a formulat in condițiile art. 7 din Ordinul CSA nr. 1 /2008, cererea de despăgubire la data de 29.06.2012, pe care a depus-o direct la FPVS.
Având in vedere ca in cauza, reclamanta este cea care a adus la cunoștința subsemnatului modul de stabilire al prejudiciilor, aspect ce reiese din cuprinsul adreselor emise de FPVS, pârâta a apreciat că raspunzatoare de paguba creata este numai reclamanta împreuna cu reprezentanții insarcinati cu soluționarea cererilor de despăgubire.
S-a mai arătat că evaluarea despăgubirilor a fost efectuata exclusiv de către angajații FPVS pe baza examinații împrejurărilor in care a fost savarsita fapta ilicita, raportandu-se la normele care reglementează repararea prejudiciului suferit, pârâtul neavand nicio contributie cu privire la determinarea cuantumului daunelor materiale sau morale.
In conformitate cu dispoz. art. 1341-1344 C. civil, plata nedatorata este definita ca fiind faptul juridic licit si voluntar care consta in executarea de către o persoana, din eroare, a unei prestatii la care nu era obligata si fara intentia de a plați datoria altuia.
Or trebuie indeplinita si condiția erorii scuzabile, ceea ce inseamna ca presupune lipsa culpei din partea reclamantei care a făcut plata.
De altfel, reiese cu evidenta faptul ca, reclamanta este cea care si-a îndeplinit neconform obligațiile, motiv pentru care pârâtul a apreciat ca este aplicabil principiul nemo auditurpropriam turpitudinem allegans, potrivit caruia, nimănui nu-i este îngăduit sa se prevaleze in fata justiției de propria culpa pentru a-si valorifica un drept.
Or, potrivit principiului pacta sunt servanda, atat timp cat exista o convenție perfectata, aceasta se impune pârtilor intocmai ca legea. In alte cuvinte, executarea contractului este obligatorie pentru parti, iar nu facultativa.
Clauzele tranzactiei conțin prevederi referitoare la obligația Fondului de a rambursa suma de 3607,35 lei cu titlu de despăgubiri aferente prejudiciilor suferite ca urmare a producerii accidentului de circulație, precum si interdictia subsemnatului de a mai avea pretentii bănești atat de la reclamanta, cat si de la alte persoane responsabile pentru prjudiciul suferit.
Potrivit dispoz. art. 435 ind2 C. proc. civ., Sentința civila nr. 9720 pronuntata la data de 22.09.2014 de către Judecatoria Sectorului 2 București in cadrul dosarului nr._/300/2013, este obligatorie si produce efecte numai fata de dna. D. Fatmira, intrucat raportul juridic obligational născut exista numai intre părțile litigante.
Din interpretarea textului de lege, rezulta ca hotararea judecătoreasca produce drepturi si obligații numai intre reclamanta si persoana vinovata de fapta prejudiciabila, respectiv dna. D. Fatmira, urmând ca acestea sa se supună efectelor lucrului judecat si sa isi conformeze conduita in mod corespunzător.
Cat despre opozabilitatea sentinței civile amintita anterior, pârâtul a mai arătat ca nu presupune extinderea efectelor sale obligatorii asupra subsemnatului, efectele acestei hotarari judecătoreștii nefiind erga omnes. Astfel, pârâtul nu este obligat la vreo prestatie prin aceasta hotarare, singura sa obligație fiind aceea de a a respecta dispozițiile instantei fata de persoane in cauza.
Pe cale de consecință, s-a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
C. Probe
În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat reclamantei administrarea probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
II. ÎN FAPT
La data de 01.06.2012 a avut loc un eveniment rutier în localitatea Otopeni în care au fost implicate autovehiculele conduse de D. T. (_ ) și de D. Fatmira (_ ).
La data producerii accidentului numita D. Fatmira nu avea încheiată o poliță RCA pentru autovehiculul pe care îl conducea, pîrîtul D. T. s-a adresat Fondului de Protecție a Victimelor Străzii (în baza art.7 alin.l din Ordinul 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind Normele pentru constituirea, administrarea și utilizarea FPVS) cu o cerere de despăgubire.
Urmare a cererii pîrîtului D. T., F. a deschis dosarele de daună FPVS 458/2012 (pentru prejudiciul reprezentat de avarierea autoturismului proprietate a acestuia) și FPVS 459/12 (pentru compensarea prejudiciului de natură morală suferit de acesta), iar la data de 01.06.2012 a achitat suma de 2504,13 lei, cu titlul de despăgubiri pentru avariile suferite de autoturismul proprietate personală, respectiv suma de 3607,35 lei pentru prejudiciul corporal suferit.
In dosarul civil nr._/300/2013 de pe rolul Judecătoriei Sector 2, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de specialitate, avînd drept obiective stabilirea avariilor suferite de autovehiculul pîritului D. T., stabilirea soluției optime pentru aducerea Ia starea inițială a acestuia, stabilirea valorii reparațiilor, posibilitatea ca pîrîtul să sufere sau nu vătămări în urma accidentului
Instanța a reținut concluziile expertului tehnic judiciar și, prin sentința civilă nr.9720/22.09.2014 a admis în parte acțiunea FPVS față de D. Fatmira, apreciind ca justificată pentru despăgubirea avariilor autoturismului proprietate a pîritului din prezenta cauză doar suma de 846,12 lei, apreciind ca nejustificate despăgubirile acordate pentru prejudiciul corporal și admițînd cheltuielile de instrumentare, în total obligînd pe D. Fatmira la rambursarea către FPVS a sumei totale de 1299,87 lei.
Recursul declarat de FPVS împotriva hotărîrii instanței de fond a fost respins la data de 17.04.2015.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 13.08.2015 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
Instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea în dispozițiile art. 1.341 C.civ. din 2011, respectiv plata nedatorată, iar respectiva plată nedatorată a fost executată în mod pretins în 2012.
Ținând cont că respectiva plată nedatorată a fost executată după . Codului civil 2009, instanța reține că aplicabil în cauza de față va fi Codul civil 2009.
B. Soluția instanței
Instanța reține că reclamanta și-a întemeiat acțiunea în prevederile art. 1.341 C.civ., conform cărora ”Cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire.”
Astfel, în cazul în care se efectuează o plată nedatorată, în baza art. 1.341 C.civ, cel ce a făcut plata are dreptul să ceară restituirea sumei plătite.
Pentru a se naște raportul juridic în baza căruia accipiensul (cel ce a primit plata nedatorată) va fi obligat la restituirea către solvens (cel ce a efectuat plata nedatorată) a ceea ce a primit, este necesară întrunirea următoarelor condiții: prestația pe care solvensul a executat-o să fi avut semnificația operațiunii juridice a unei plăți, să fi fost făcută cu titlu de plată, datoria în vederea căreia s-a făcut plata sa nu existe din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens, neinteresând dacă datoria nu a existat niciodată sau a existat, dar a fost stinsă prin plata sau alt mod de stingere a obligațiilor, plata să fi fost facută din eroare, adică solvensul a avut credință ca este debitor.
Or, în cauza de față între reclamantă și pârât există încheiat un contract de tranzacție, prin care în urma demersurilor efectuate de pârât – cerere de despăgubire – și a propriilor calculații și estimări ale reclamantei, aceasta din urma i-a achitat pârâtului suma nominalizată în cererea de chemare în judecată și evidențiată în înscrisurile depuse la dosarul cauzei. (f. 7 și urm, 20).
Contractul de tranzacție obligă părțile să îi respecte prevederile, așa cum în mod judicios a învederat pârâtul, părțile fiind ținute la prestațiile nominalizate în cuprinsul acestuia.
Astfel devine evident că o condiție a plății nedatorate nu este întrunită în cauza de față, datoria în vederea căreia s-a făcut plata existând și fiind exigibilă la momentul plății fiind asumată în virtutea unui contract încheiat – contractul de tranzacție (f. 20).
Mai mult decât atât și în acord cu cele învederate de pârât, Sentința civila nr. 9720 pronunțată la data de 22.09.2014 de către Judecătoria Sectorului 2 București în cadrul dosarului nr._/300/2013, proces purtat între reclamantă și doamna D. Fatmira, nu îi este relativă pârâtului.
Hotărârea judecătorească în materie civilă este opozabilă tuturor subiectelor de drept, în sensul că situațiile juridice și dezlegările date în cuprinsul său trebuie să fie respectate de toate persoanele, însă obligativitatea dispozițiilor sale este limitată la părțile între care s-a purtat litigiul.
Cu alte cuvinte, trebuie evidențiată distincția între opozabilitatea hotărârii judecătorești – obligația persoanelor de a nu pune piedici în executarea sa și de a respecta în mod abstract situația juridică creată – și relativitatea hotărârii judecătorești în materie civilă – doar părțile între care s-a purtat litigiul pot fi obligate în urma dispozițiilor sale, iar situațiile juridice reținute cu autoritate de lucru judecat pot aduce atingere doar intereselor părților litigiului și avânzilor săi cauza.
Or, pârâtul D. T. nu a fost parte la litigiul purtat în fața Judecătoriei Sectorului 2 București și astfel situația juridică creată – obligarea doamnei D. Fatmira la suportarea numai în parte a prejudiciului stabilit prin contractul de tranzacții – nu îl poate obliga pe pârât în sensul reducerii prestațiilor asuma prin contractul de tranzacție încheiat cu reclamanta.
În acest mod, deși s-a stabilit în mod definitiv și cu autoritate de lucru judecat între reclamantă și doamna D. Fatmira aspectul că doar unele din pretențiile persoanei păgubite – pârâtul D. T. – sunt întemeiate, aceste considerente nu îi sunt relative pârâtului, F. de protecție neputându-se îndrepta împotriva sa prin acțiunea de față.
În atare condiții, instanța reține că acțiunea reclamantei apare drept neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile plății nedatorate, iar Sentința civilă nr. 9720 pronunțată la data de 22.09.2014 de către Judecătoria Sectorului 2 București în cadrul dosarului nr._/300/2013 nu îi este relativă pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea privind pe reclamanta ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII cu sediul în sector 2, București, .. 40-40BIS în contradictoriu cu pârâtul D. T. cu domiciliul în sector 1, București, . ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2016.
PREȘEDINTE, D. A. – G. | GREFIER, L. S. - M. |
Redactor: D. A.-G.
4ex/18.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 14/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2479/2016. Judecătoria... → |
|---|
