Contestaţie la executare. Sentința nr. 8774/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8774/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 16-05-2016 în dosarul nr. 8774/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8774
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.05.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. B.
GREFIER: A. T.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. R. de T. și pe intimatul S. S., având ca obiect contestație la executare – întoarcere executare.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 09.05.2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea contestatoarei de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16.05.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.02.2016, sub nr._, contestatoarea S. R. de T. a formulat, în contradictoriu cu intimatul S. S., contestație la executare în dosarul de executare nr. 1341/2015 al B. M. A. în care s-a dispus executarea silită a societății sale în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 3154/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2014, confirmată prin hotărârea Curții de Apel București nr. 462/29.01.2016, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, respingerea cererii de încuviințare a executării silite cu consecința anulării tuturor actelor de procedură efectuate în dosarul nr. 1341/2015 și întoarcerea executării. În subsidiar, contestatoarea a solicitat anularea în parte a actelor și formelor de executare pentru suma de 5.877 lei reprezentând diferența dintre suma reală cuvenită creditorului și suma executată silit, la care se adaugă diferența dintre suma achitată cu titlu de cheltuieli de executare, prin raportare la suma reală cuvenită creditorului, astfel cum a fost calculată de către departamentul de specialitate din cadrul SRTV, anularea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare silită și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare cu suma actualizată la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a invocat nelegalitatea încuviințării executării silite, precum și a actelor de executare efectuate în cauza care formează obiectul dosarului de executare nr. 1341/2015, în raport de faptul că executorul judecătoresc nu a ținut cont de Decizia Curții Constituționale nr. 895/17.12.2015, conform căreia a fost constatat faptul că dispozițiile art. 666 C.pr.civ. sunt neconstituționale în sensul că executorul judecătoresc nu își poate încuviința singur executarea silită. Astfel, s-a stabilit că prevederile art. 666 C.pr.civ. încalcă dispozițiile art. 1 alin. 4, art. 21 alin. 3, art. 124, art. 126 alin. 1 și art. 147 alin. 4 din Constituție. Contestatoarea a mai arătat că, în raport de dispozițiile art. 147 alin. 1 din Constituție, începând cu data de 17.12.2015, dispozițiile art. 666 C.pr.civ. sunt suspendate și nu pot produce efecte juridice opozabile. În acest sens, având în vedere că executarea silită a fost încuviințată după data de 17.12.2015, respectiv în data de 07.10.2015, aceasta este nulă de drept, motiv pentru care se impune anularea tuturor actelor de executare și întoarcerea executării silite în sensul restabilirii situației anterioare, respectiv obligarea intimatului la restituirea sumei totale în cuantum de 33.934,48 lei compusă din debit în cuantum de 29.806 lei și cheltuieli de executare silită în cuantum de 4.128,48 lei.
În subsidiar, contestatoarea a precizat că, prin sentința civilă nr. 3154/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2014, societatea sa a fost obligată la majorarea salariilor de bază ale reclamanților începând cu data de 07.04.2012, cu indicii prețurilor de consum comunicați de INS aferenți anilor 2008-2011 și primul trimestru al anului 2012, conform art. 102 alin. 1 lit. d din C.C.M. încheiat la nivel SRTV pe anii 2010-2012 și la plata diferențelor salariale rezultate în urma majorării salariilor de bază. Astfel, în data de 10.02.2016, SRTV a fost înștiințată că s-a declanșat urmărirea silită în dosarul de executare silită nr. 1341/2015 al B. M. A., în care s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor sale până la încasarea sumei totale de 33.934,48 lei.
Contestatoarea a învederat că nu contestă dreptul creditorului de a pretinde punerea în executare a sentinței civile nr. 3154/31.03.2015 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2014, ci nu este de acord cu cuantumul sumei calculate prin expertiză (33.934,48 lei), în condițiile în care, potrivit calculelor efectuate de către departamentul de specialitate din cadrul SRTV – Departament Economic, creditorului îi revine suma de 23.929 lei.
Astfel, cu ușurință se poate observa că expertul desemnat de B. a calculat eronat drepturile prin indexarea drepturilor salariale brute începând cu aprilie 2012 cu indicele de inflație în cuantum de 126,74%, rezultat prin cumularea indicilor de inflație comunicați de INS în perioada 2008-2011 și primul trimestru al anului 2012. De asemenea, aceasta a mai arătat că nu i-au fost solicitate documente privind raporturile de muncă ale creditorului.
Contestatoarea a precizat că ceea ce se înțelege din dispozitivul hotărârii este că pentru majorarea salariilor începând cu 07.04.2012 se cuantifică indicii de inflație din perioada 2008 – martie 2012 (în raport de salariul din acea perioadă) și se plătește majorarea rezultată aplicată la salariul de bază al fiecărui salariat exclusiv din data de 07.04.2012 până la zi/la data modificării prin acord, după caz, până la data rămânerii definitive a hotărârii.
De asemenea, contestatoarea a învederat că înțelege să conteste cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc în dosarul nr. 1341/2015, suma pretinsă fiind mai mult decât exagerată și nereală.
Contestatoarea a invocat prevederile art. 39 din Legea nr. 188/2000 și Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/14.11.2006, menționând că onorariul executorului judecătoresc nu poate depăși procentul de 10% din suma care face obiectul executării silite, respectiv din suma netă de 23.929 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 704, art. 174, art. 666, art. 451 alin. 2 și alin. 3, art. 670 C.pr.civ., art. 1 alin. 4, art. 21 alin. 3, art. 124, art. 126 alin. 1 și art. 147 alin. 4 din Constituție, art. 39 din Legea nr. 188/2000, Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/14.11.2006.
În susținerea cer.erii, contestatoarea a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: decizia nr. J14/18.02.2016 (fila 5), Hotărâre nr. 43/23.09.2015 (fila 6), calcul diferențe salariale inflație (fila 7), înștiințare privind măsura popririi (fila 8), adresă înființare poprire (filele 9-12), dovadă comunicare (fila 13), înștiințare (fila 14), somație mobiliară (fila 15), încheiere din 07.10.2015 (fila 16), încheiere nr. 1/08.02.2016 (fila 17), încheiere nr. 2/08.02.2016 (fila 18), raport de expertiză contabilă (filele 19-23), sentința civilă nr. 3154/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2014 (filele 24-30).
Cererea a legal timbrată conform chitanțelor depuse la dosar (filele 1-2).
La data de 04.04.2016, prin serviciul registratură, intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția insuficientei timbrări și excepția lipsei calității de reprezentant. Pe fond, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, respingerea cererii de anulare a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare silită și respingerea ca neîntemeiată a cererii de întoarcere a executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției insuficientei timbrări, intimatul a invocat prevederile art. 10 alin. 2-4 din O.U.G. nr. 80/2013, arătând că o copie conform cu originalul a dovezii achitării acestor taxe nu este admisibilă, ordinul de plată trebuind să fie vizat de bancă.
În motivarea excepției lipsei calității de reprezentant, intimatul a invocat prevederile art. 82 alin. 1 C.pr.civ., arătând că înțelege să invoce această excepție în condițiile înc are contestația la executare este semnată de numitul M. D., coordonator cu atribuții de Director – Departamentul juridic.
Pe fondul cauzei, intimatul a învederat că Decizia Curții Constituționale nr. 895/17.12.2015 nu era publicată în Monitorul Oficial la data întocmirii actelor de executare și nu își produce efectele în prezenta cauză, sens în care a invocat prevederile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu art. 147 alin. 1 și alin. 4 din Constituția României. Astfel, Decizia Curții Constituționale nr. 895/17.12.2015 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 04.02.2016, dată la care a fost adoptată și O.U.G. nr. 1/2016 prin care se puneau de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, dispozițiile neconstituționale nefiind suspendate, astfel încât este total neîntemeiată susținerea contestatoarei cu privire la anularea executării. De asemenea, a precizat faptul că executarea silită a fost începută înainte publicării acestei decizii (în speță 07.10.2015).
În continuare, intimatul a precizat că suma stabilită prin raportul de expertiză este corectă, întrucât salariul său nu a fost modificat sub nici un aspect, susținerile contestatoarei fiind total neîntemeiate. De asemenea, a arătat că modificările de salariu minim au la bază hotărâri de guvern sau eventuale negocieri individuale, fără a cuprinde indicii de inflație.
Intimatul a precizat că drepturile câștigate și executate au incontestabil semnificația unor drepturi salariale, fiind datorate în executarea unui raport de muncă și în considerarea calității de salariat, întemeindu-se pe prevederile legale și nu pe o negociere individuală, așa cum în mod eronat a susținut contestatoarea.
De asemenea, contestatoarea și-a asumat obligația prevăzută la art. 102 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SRTV pe anii 2010-2012 necondiționat de posibilitățile financiare și nici de negocieri individuale cu salariații.
Intimatul a menționat că raportul de expertiză contabilă extrajudiciară a fost întocmit de dl. expert B. F. raportându-se la dispozitivul sentinței civile nr. 3154/03.03.2015 a Tribunalului București.
Intimatul a mai arătat că instanța de fond a constatat că pentru drepturile salariale pe anul 2008, care au început să curgă de la data de 01.05.2009, nu s-a putut împlini termenul general de prescripție având în vedere că există o recunoaștere a debitorului angajator față de creditor de a fi compensat salariul de bază cu indicele de creștere a prețului de consum, comunicat de INS.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că „expertul a calculat drepturi salariale anterioare datei de 07.04.2012, deși ar fi trebuit să calculeze astfel de drepturi doar pentru perioada de după 07.04.2012”, intimata a precizat că aceasta nu poate fi reținută, întrucât reprezintă motive pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac, sens în care a invocat prevederile art. 713 alin. 1 C.pr.civ.
Astfel, pentru a determina cuantumul total al creanței, expertul a procedat în mod corect la calcularea diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a majorării salariale prin raportare la perioada 01.05.2009 (prima scadență conform CCM 2008-2009) – 07.04.2012 (ultima scadență conform CCM 2010-2012).
În continuare, intimata a precizat că expertul a procedat la trimiterea de adrese către debitoare prin care a solicitat documentele necesare întocmirii raportului de expertiză extrajudiciară, iar contestatoarea s-a prezentat la sediul acestuia și i-a transmis documentele necesare, astfel încât susținerile acesteia cu privire la lipsa convocării sunt neîntemeiate. De altfel, intimata a învederat că dispozițiile art. 330 și următoarele C.pr.civ. nu sunt aplicabile în prezenta cauză, incidente fiind dispozițiile speciale ale executării silite.
Intimata a menționat că toate cheltuielile de executare au fost calculate cu respectarea prevederilor Ordinului MJ nr. 2550/2006. Astfel, onorariul executorului a fost calculat în mod corect prin aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 (cu TVA-ul aferent), iar celelalte cheltuieli de executare sunt detaliate în fișa de cheltuieli depusă la dosar. Cu privire la onorariul avocatului, a arătat că procedura de executare silită încă nu s-a finalizat.
De asemenea, în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., intimata a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea apelului în dosarul de fond, cu termen de judecată la data de 22.03.2016.
În drept, au fost invocate prevederile art. 201 alin. 1, art. 205, art. 330, art. 713 alin. 1, art. 413 alin. 1 pct. 1, art. 82 alin. 1 C.pr.civ., art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, art. 147 alin. 1 și alin. 4 din Constituția României, 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000.
La solicitarea instanței, la data de 05.05.2016, prin serviciul registratură, B. M. A. a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 1341/2015 (filele 58-141).
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3154/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2014 (filele 62-82), definitivă prin decizia civilă nr. 462/29.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, contestatoarea S. R. de T. a fost obligată la majorarea salariului de bază al reclamanților, printre care și intimata din prezenta cauză, începând cu data de 07.04.2012 cu indicii prețurilor de consum comunicați de INS aferenți anilor 2008-2011 și primul trimestru al anului 2012, conform art. 102 alin. 1 lit. d din C.C.M. încheiat la nivel de SRTV pe anii 2010-2012, respectiv plata diferențelor salariale rezultate în urma majorării.
Instanța reține că, potrivit art. 622 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Deoarece debitoarea nu s-a conformat dispozițiilor din titlul executoriu, urmare a cererii de executare silită din 07.10.2015 (fila 61), a fost deschis dosarul execuțional nr. 1341/2015 al B. M. A.. Astfel, prin încheierea din 07.10.2015 (fila 84), executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită a debitoarei S. R. de T. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3154/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2014, în vederea recuperării creanței constând în diferențele salariale rezultate în urma majorării salariilor de bază cu indicii prețurilor de consum comunicați de INS aferenți anilor 2008-2011 și primul trimestru al anului 2012, conform art. 102 alin. 1 lit. d din C.C.M. încheiat la nivel de SRTV pe anii 2010-2012 până la rămânerea definitivă a hotărârii și a cheltuielilor de executare, în oricare din modalitățile prevăzute de lege.
În acest sens, prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară (filele 107-108), în urma calculării și actualizării sumelor stabilite de Tribunalul București prin sentința civilă anterior menționată, s-a stabilit că drepturile nete datorate de debitoare către fostul salariat sunt în cuantum de 29.806 lei.
De asemenea, la data de 08.02.2016, executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitoarea S. R. de T. le are deschise la unitățile bancare menționate în adresele de înființare a popririi (filele 117-120), până la încasarea sumei totale de 33.934,48 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare silită în cuantum de 4.128,48 lei, stabilite conform încheierii nr. 2/08.02.2016 (fila 18).
Analizând contestația la executare, prin prisma susținerilor contestatoarei, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație la executare în termen de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Așa cum prevede art. 666 alin. 2 C.pr.civ. (forma în vigoare la momentul formulării cererii de executare silită – 07.10.2015), executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților.
Instanța constată că, prin decizia Curții Constituționale nr. 895/17.12.2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 84/04.02.2016, dispozițiile art. 666 C.pr.civ. au fost declarate neconstituționale. Conform art. 24 C.pr.civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., în timp ce art. 25 alin. 1 C.pr.civ. stabilește că procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. De asemenea, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor din momentul publicării în Monitorul Oficial.
Cu toate acestea, în considerentele deciziei nr. 895/17.12.2015, C. Constituțională a reținut următoarele: „Cu privire la efectele pe care urmează a le produce prezenta decizie, Curtea constată că, pe perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumția de constituționalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privința procedurilor de executare silită încuviințate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privința contestațiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviințare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data publicării prezentei decizii, precum și în cele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data sus-menționată.”
În raport de aceste considerente, pentru a înlătura inechitățile care pot apărea, instanța apreciază că decizia anterior menționată trebuie aplicată și contestațiilor la executare introduse după data publicării acesteia în Monitorul Oficial, cum este cazul în speța de față, fiind în mod evident inutil ca instanța constituțională să precizeze expres acest lucru.
În acest sens, având în vedere că încheierea de încuviințare a executării silite a fost comunicată contestatoarei la data de 10.02.2016 (fila 127), instanța constată că acesteia îi era imposibil să formuleze contestația la executare anterior datei publicării deciziei (04.02.2016).
Astfel, având în vedere că în prezenta cauză contestatoarea a solicitat anularea executării silite, invocând decizia pronunțată de Curtea Constituțională la data de 17.12.2015, instanța reține că este obligată să dea eficiență considerentelor deciziei anterior menționate și, pe cale de consecință, să constate nulitatea absolută a încheierii de încuviințare a executării silite pe motiv că nu a fost dată de către o instanță judecătorească.
Conform art. 176 pct. 3 C.pr.civ., nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la competența instanței. De asemenea, așa cum rezultă din art. 179 alin. 1 C.pr.civ., actul de procedură nul sau anulabil este desființat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui, iar dacă actele de procedură următoare nu pot avea o existență de sine stătătoarea se va dispune și desființarea acestora (alin. 3).
În consecință, instanța constată că încheierea de încuviințarea a executării silite, în baza căreia au fost efectuate toate actele de executare în dosarul nr. 1341/2015 al B. M. A., a fost dată de către un organ necompetent, iar acoperirea nulității nu este posibilă prin înlăturarea neregularității.
Astfel, având în vedere toate aceste considerente, instanța urmează să admită contestația la executare și să dispună anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1341/2015 al B. M. A., apreciind a fi de prisos analizarea celorlalte motive invocate de către contestatoare în susținerea cererii sale.
În ceea ce privește întoarcerea executării, conform art. 723 alin. 1 C.pr.civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Instanța reține că, așa cum rezultă din încheierea din 19.02.2016 (fila 138), executorul a procedat la eliberarea sumei de 29.806 lei reprezentând debit integral, a sumei de 300 lei reprezentând onorariu expert contabil și a sumei de 3.828,48 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
Pe cale de consecință, având în vedere că urmează a se anula toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1341/2015 al B. M. A., iar contestatoarea a fost executată pentru întreaga sumă, instanța urmează să dispună întoarcerea executării silite, în sensul obligării intimatului la plata către contestatoare a sumei de 33.934,48 lei actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Cu privire la actualizarea sumei cu indicele de inflație la data plății,instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1516 C.civ. coroborate cu prevederile art. 1531 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a prestației datorate acestuia de către debitor, în caz contrar având dreptul la dezdăunări, care sunt datorate de acesta din urmă cu excepția situației în care dovedește intervenția unei cauze străine exoneratoare de plată. Astfel, instanța constată că singura modalitate în care se poate restabili, în integralitate, situația anterioară executării este actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație, deoarece, în caz contrar, prin întârzierea plății unui debit s-ar ajunge în situația ca, la data achitării, suma inițială să nu aibă aceeași putere de cumpărare ca cea de la data scadenței, creditorul fiind păgubit prin neexecutarea exactă a obligației.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Așa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorarii avocați sau experți, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Astfel, având în vedere că societatea contestatoare are posibilitatea de a solicita restituirea taxei de timbru în condițiile O.U.G. nr. 80/2013, instanța apreciază că nu se impune obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare.
Pe cale de consecință, reținând culpa procesuală a intimatului în ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, acesta urmează a fi obligat la plata către contestatoare a sumei de 300 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (chitanță - fila 2).
În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, B. M. A., după rămânerea definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de contestatoarea S. R. de T., cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 191, sector 1, C. RO8468440, în contradictoriu cu intimatul S. S., cu domiciliul în București, .. 3, ., . și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „T. G. L.” din București, .. 7, corp A, sector 2, CNP_.
Dispune anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1341/2015 al B. M. A..
Dispune întoarcerea executării silite, în sensul obligării intimatului la plata către contestatoare a sumei de 33.934,48 lei, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă intimatul la plata către contestatoare a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.05.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. B. A. T.
Red./Thred: SB
4 ex/16.05.2016
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 9150/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 8510/2016. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
