Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 21999/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 19.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. O.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. T. în contradictoriu cu intimații P. O., B. D. D. CRENGUȚA, având ca obiect contestație la executare dosar executare 130/2012, suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata P. O., lipsind contestatorul și intimatul B. D. D. Crenguța.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a B. D. D. Crenguța și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Reprezentantul convențional al intimatei solicită admiterea excepției.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reprezentantul convențional al intimatei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune copii de pe sentințe civile pronunțate în dosarele_/299/2015 și_ .
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ. instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind legală, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, asupra fondului cauzei.
Reprezentantul convențional al intimatei solicită respingerea contestației în ceea ce privește actul de executare din 03.07.2015. Referitor la perimarea executării silite, se arată că în dosarul_/2013 s-a constatat perimarea obligației de a da în ceea ce privește drepturile salariale, fiind în continuare valabilă obligația de a face, obligație intuitu personae, care s-a constatat și prin dosarul Tribunalului București nr._/2014. Se arată că instituția contestatoare nu face diferența între cele două obligații, obligația de a face – reintegrarea și obligația de a da – drepturile salariale.
În ceea ce privește suspendarea, reprezentantul convențional al intimatei solicită respingerea ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește executarea obligației, se arată că au avut loc trei simulacre de reintegrare, și anume primul când i s-a propus intimatei încadrarea la CF Iași, nu reintegrarea, acestea fiind diferite din punct de vedere juridic prin prisma dreptului la concediu, pensionare, etc. Apoi, la doi ani, s-a emis ordinul 23 de reintegrare pentru un post de casieră, nu pentru postul deținut anterior concedierii, ordin anulat definitiv și irevocabil de Curtea de Apel Iași, și ulterior ordinul 1544/2014 care a fost anulat în primă instanță. Se arată că instituția contestatoare ignoră în continuare hotărârile judecătorești, promovând o . contestații al căror centralizator a fost depus la dosarul cauzei.
Pentru motivele arătate pe scurt, intimata, prin reprezentant convențional, solicită respingerea contestației și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat și cheltuieli făcute cu xerocopierea.
Socotind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, în conformitate cu art. 394 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.07.2015 sub nr. de dosar_ contestatorul M. T. a formulat, în contradictoriu cu intimații P. O. și B. D. D. Crenguța, contestație la executare împotriva somației nr. 130 din 03.07.2015 emisă de B. D. D. Crenguța în dosarul de executare nr. 130/2012 și comunicată contestatorului la 07.07.2015, solicitând și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației în mod irevocabil.
Contestatorul a invocat excepția perimării executării silite în susținerea căreia a arătat că între emiterea ultimului act de executare la 12.09.2014 și următorul act de executare silită, respectiv Somația din 03.07.2015, au trecut mai mult de șase luni. Ca urmare a acestui aspect, contestatorul a apreciat executarea silită ca fiind perimată în ceea ce privește obligația de a face, respectiv reintegrarea creditoarei pe postul avut anterior încetării raporturilor de serviciu.
În motivare, în ceea ce privește măsura reintegrării creditoarei, contestatorul a arătat că prin Sentința civilă nr. 2067 pronunțată la 27.10.2010 a fost obligat și la reintegrarea intimatei pe postul deținut anterior. Sentința a rămas irevocabilă prin decizia nr. 263/08.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, prin care a fost admis recursul intimatei și a fost respins recursul declarat de M. T..
Prin sentința civilă nr. 2067/27.10.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_, ministerul a fost obligat la reintegrarea creditoarei intimate într-un post similar cu cel avut la data disponibilizării.
Prin Decizia civilă nr. 263/2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 08.03.2011 în dosarul_, M. T., în calitate de succesor cu titlu universal al ANSVSA, a fost obligat la reintegrarea intimatei pe postul avut anterior desfacerii contractului de muncă, respectiv asistent medical.
Contestatorul a menționat că hotărârile judecătorești menționate reprezintă titlurile executorii, nu sentințele civile invocate de executorul judecătoresc prin somația contestată. S-a arătat în continuare că pretențiile privind punerea în executare a obligației de a face, respectiv reintegrarea intimatei pe postul avut anterior au rămas fără obiect. În susținerea celor arătate contestatorul a învederat că intimata a fost încadrată la Agenția de Sănătate Publică a Ministerului T. și Infrastructurii, Unitatea Teritorială Iași până la data de 15.01.2010, însă prin Hotărârea Guvernului nr. 1399/2009 privind reorganizarea unor unități aflate în subordinea Ministerului T. și Infrastructurii, agenția a fost desființată, astfel că toate posturile ocupate de personalul contractual sau cel care deținea funcții publice în cadrul agenției au fost desființate.
În continuare s-a arătat că, față de repetatele refuzuri ale intimatei, ministerul a procedat ultima dată la emiterea Ordinului ministrului transporturilor nr. 1544/2014 prin care s-a dispus reintegrarea creditoarei în cadrul Ministerului T., pe postul de asistent medical specialitatea medicină generală. Cu toate acestea, intimata nu s-a prezentat la minister și a contestat ordinul care, în urma contestației, a fost anulat prin Sentința civilă 1439/2015 pronunțată de Tribunalul Iași la 10.06.2015, sentința nefiind definitivă, împotriva ei ministerul declarând apel. Totodată, contestatorul a învederat și faptul că prin Sentința civilă nr. 2833/04.07.2014 pronunțată în dosarul_ de Tribunalul Iași a fost anulat Ordinul ministrului transporturilor nr. 23/2014 prin care s-a dispus reintegrarea intimatei pe postul de casier, singurul post contractual vacant la acea dată.
Față de cele expuse anterior, ministerul contestator a subliniat că reintegrarea intimatei nu a putut opera din pricina salariatei care nu a acceptat niciunul din posturile oferite, astfel că ministerul este în afara oricărei culpe.
Contestatorul a invocat Decizia nr. 376/2003 a Curții Constituționale care stabilește că, în cazul în care postul pe care salariatul ar trebui reintegrat este desființat, acestuia i se va oferi un alt loc de muncă, corespunzător, dacă există unul vacant în unitate. De asemenea, contestatorul a învederat că ministerul a dat dovadă de bună credință în ceea ce privește aducerea la îndeplinire a obligațiilor sale cu privire la intimată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 372, art. 387, art. 391, art. 399-404 C.proc.civ.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată de la 08.10.2015 intimata a solicitat respingerea acțiunii, respingerea cererii de suspendare, iar în temeiul art. 274 C.proc.civ., obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare intimata a arătat că este vorba de un litigiu de muncă soluționat în două cicluri procesuale, respectiv primul ciclu – dosarul nr._ soluționat de Tribunalul Iași prin Sentința civilă nr. 2067/27.10._ și Decizia Civilă 263/08.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, precum și al doilea ciclu procesual – dosarul nr._ /a1 soluționat prin Sentința civilă nr.1390/23.06.2013 de Tribunalul Iași și Decizia civilă nr. 982/15.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
În primul ciclu procesual s-a dispus anularea deciziei de concediere emisă de minister, reintegrarea intimatei pe un post similar sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 lei pe zi de la pronunțare până la data reintegrării efective, plata salariilor indexate, majorate și actualizate și alte drepturi de la data de 15.01.2010 până la reintegrarea efectivă, cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei și trimiterea spre rejudecare a cererilor privind alte drepturi solicitate de angajată.
În al doilea ciclu procesual, M. T. a fost obligat la reintegrarea intimatei pe postul avut anterior concedierii ilegale, cel de asistent medical, la plata primei de stabilitate pentru semestrul II 2009, premiul anual pentru anul 2009 și indemnizația concediului de odihnă pentru 01.01._10.
Față de neîndeplinirea obligațiilor de bunăvoie, intimata s-a adresat B. D. D. Crenguța, fiind deschis dosarul de executare 130/2012.
Intimata a arătat că debitorul contestator, cu rea-credință și pentru tergiversarea cauzei, a promovat peste douăzeci și cinci contestație la executare și o cerere de lămurire dispozitiv.
Cu privire la excepția perimării executării silite, intimata a solicitat respingerea acesteia, învederând că în termen legal a formulat cereri de continuare a executării în ceea ce privește obligația de a face.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, intimata a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 și art. 7 din OG 22/2002 modificată și completată prin Legea nr.110/2007 și OUG nr. 4/2011, acte normative care reglementează executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Pe fondul contestației intimata a arătat că ministerul contestator nu face diferența între noțiunea de reintegrare și noțiunea de încadrare, învederând că susținerile contestatorului cu privire la imposibilitatea de reintegrare datorată intimatei creditoare nu sunt conforme cu realitatea, fiind menite să acopere propria turpitudine a ministerului. În susținerea celor afirmate, intimata a arătat că i s-a propus angajarea pe un post de asistent medical la Spitalul Clinic CF Iași și nicidecum reintegrarea cu toate drepturile anterioare de angajat, intimata refuzând să consemneze discuția, solicitând la aceeași dată ministerului prin adresa_/17.11.2011 respectarea în tot a dispozițiilor instanței.
Ordinul 23/2014 prin care ministerul a comunicat reintegrarea intimatei pe postul de casieră, a fost contestat de către intimată, iar instanța prin Sentința civilă nr. 2833/04.07.2014 pronunțată în dosarul_ a anulat ordinul, precum și adresa 3917/28.01.2014, sentință menținută de Curtea de Apel Iași prin Decizia nr. 704/15.12.2014.
De asemenea, ordinul nr. 1544/12.11.2014 a fost anulat de Tribunalul Iași prin Sentința 1439/10.06.2015 pronunțată în dosarul_ .
Intimata a arătat că ministerul contestator, succesor universal al Agenției de Sănătate Publică, tergiversează și refuză în continuare executarea titlului executoriu în integralitatea sa, apreciind că astfel garanția prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu își găsește aplicabilitatea.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115, art. 399 și următoarele C.proc.civ., art. 11 alin.2 și art. 20 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul Convenției.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, B. D. D. Crenguța a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, toate actele din dosarul de executare nr. 130/2012, precum și dovezile de comunicare.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța se va pronunța cu precădere asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, analiza fondului cauzei.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a B. D. D. Crenguța, invocată din oficiu, instanța o va admite, având în vedere următoarele:
Calitatea procesuală pasivă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile legale care prevăd că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În cazul contestației la executare silită calitatea procesuală pasivă aparține creditorului, acesta fiind cel care a solicitat efectuarea executării silite, precum și beneficiarul obligațiilor realizate prin executare.
Biroul executorului judecătoresc sau executorul judecătoresc care a emis actele de executare silită contestate nu are calitate procesuală pasivă. În acest sens, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar, potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 lit. a) din aceeași lege, executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare a dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii. De asemenea, dispozițiile art. 60 și art. 61 din Legea nr. 188/2000, republicată, prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesuală activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor de judecată și, în calitatea sa de persoană care îndeplinește un serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească definitivă.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului Executorului Judecătoresc D. D. Crenguța și, pe cale de consecință, va respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu acest intimat ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2067/27.10.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, M. T. și Infrastructurii și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor au fost obligați să o reintegreze pe intimata P. O. într-un post similar cu cel avut la data disponibilizării și să îi plătească daune cominatorii de 50 lei /zi începând cu data pronunțării și până la data integrării. De asemenea, aceștia au fost obligați să îi plătească și o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 15.01.2010 și până la data reintegrării efective.
Prin Decizia nr. 263/08.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ au fost admise recursurile formulate împotriva sentinței nr. 2067/27.10.2010, aceasta fiind casată în parte în sensul că M. T. și Infrastructurii a fost obligat la reintegrarea numitei P. O. pe postul avut anterior desfacerii contractului individual de muncă, de asistent medical, la plata daunelor cominatorii de 50 lei /zi începând cu data pronunțării și până la data reintegrării efective, precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 15.01.2010 și până la data reintegrării efective. Prin aceeași decizie, Curtea de Apel a trimis spre rejudecare cererile privind plata primei de stabilitate aferente trimestrului II 2009, al 13-lea salariu pe 2009, indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada 01.01. – 21.01.2010, 24 salarii compensatorii, prima de 2% pe semestrul II 2009, indexate și reactualizate.
Prin Sentința civilă nr. 1390/23.06.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ */a1, M. T. și Infrastructurii a fost obligat să plătească intimatei P. O. prima de stabilitate aferentă semestrului II 2009 calculată potrivit art. 41 ind. 2 din OUG 115/2014 și art. 1 din HG nr. 578/2008, premiul anual aferent anului 2009, calculat potrivit art. 14 din HG 281/1993 și indemnizația pentru concediul de odihnă pentru perioada 01.01.2010 – 15.01.2010, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin Decizia nr. 982/15.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ */a1 a fost respins recursul declarat de M. T. și Infrastructurii împotriva sentinței civile nr. 1390/23.06.2011.
Pentru executarea acestor hotărâri judecătorești, creditoarea P. O. s-a adresat executorului judecătoresc D. D. Crenguța fiind deschis dosarul de executare nr. 130/2012 atât pentru plata drepturilor salariale, cât și pentru îndeplinirea obligației de a face, respectiv reintegrarea creditoarei pe postul avut anterior desfacerii contractului individual de muncă.
Prin somația emisă la data de 03.07.2015 debitorului-contestator i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la primirea somației, să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu în sensul de a reintegra creditoarea pe postul avut anterior desfacerii contractului individual de muncă de asistent medical.
Instanța are în vedere dispozițiile art. 399 Cod procedură civilă potrivit cărora împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În speță, contestatoarea a formulat contestație împotriva somației nr. 130 emisă în data 03.07.2015 invocând perimarea executării silite cu motivarea că între somația din data de 12.09.2014 și următorul act de executare silită, respectiv somația din data de 03.07.2015, au trecut mai mult de 6 luni.
În ceea ce privește acest motiv de contestație, instanța constată că, potrivit art. 389 alin. 1 C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Instanța reține că prin ”act de executare” se înțelege orice operațiune juridică sau înscrisul care o constată, întocmit de către executorul judecătoresc sau de organe sau persoane care îndeplinesc atribuții în acest sens, cărora legea le conferă consecințe juridice si prin care se urmărește, în condițiile legii, realizarea activității de executare silita și se marchează o etapa in cadrul acestei proceduri.
Astfel, în cauza de față, analizând înscrisurile din dosarul de executare instanța constată că nu a intervenit perimarea executării silite a obligației de a face, termenul de 6 luni fiind întrerupt prin cererea de continuare a executării silite formulată de creditoare la data de 02.02.2015 (f. 104-105 ale dosarului de executare) prin care a solicitat continuarea executării sub aspectul obligației de a face, aducând la cunoștința executorului judecătoresc că în ceea ce privește obligația de a da, respectiv plata salariilor restante, a deschis un nou dosar de executare silită, prin somația emisă în data de 02.02.2015 (f. 108 a dosarului de executare), prin cererea de continuare a executării silite formulată de creditoare la data de 29.06.2015 (f. 110 a dosarului de executare) prin care a înștiințat executorul judecătoresc că a obținut și anularea Ordinului nr. 1544/12.11.2014 prin sentința civilă nr. 1439/10.06.2015 a Tribunalului Iași.
Este de menționat că după comunicarea somației din data de 12.09.2014, la data de 12.11.2014 contestatoarea a emis Ordinul nr. 1544 prin care a dispus reintegrarea intimatei la M. T., C. medical pe postul de asistent medical
Cererile de continuare a executării silite reprezintă manifestări de voință ale creditoarei în sensul stăruirii în efectuarea executării silite. Perimarea executării constituie o sancțiune procedurală menită să sancționeze pasivitatea creditorului.
Mai mult, din analiza dosarului de executare rezultă cu evidență că intimata-creditoare în mod constant s-a preocupat de stadiul dosarului de executare și a stăruit în efectuarea executării silite, solicitând executorului să întreprindă măsuri de executare silită, având în vedere că executarea silită a început încă din 2012. Prin urmare nu se poate imputa creditoarei o atitudine de neglijență în executarea titlurilor executorii, imposibilitatea executării silite efective a obligației de a face intuitu personae fiind determinată chiar de culpa debitoarei. Or, perimarea sancționează tocmai neglijența părții.
.În ceea ce privește criticile formulate de contestatoare cu privire la măsura reintegrării creditoarei în sensul că pretențiile privind punerea în executare a obligației de a face au rămas fără obiect, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, având în vedere că Ordinul nr. 23/2014 (prin care s-a dispus reintegrarea creditoarei pe un post de casier) a fost anulat în mod definitiv de instanța de judecată (dosar nr._ ), iar Ordinul nr. 1544/2014 (prin care s-a dispus reintegrarea creditoarei la M. T., C. medical pe postul de asistent medical) a fost anulat în primă instanță (dosar nr._ ) constatându-se că ordinele emise nu respectă prevederile hotărârii judecătorești puse în executare, sunt vădit neîntemeiate susținerile contestatoarei în sensul că reintegrarea nu a putut opera din pricina intimatei care nu a acceptat posturile oferite. Față de aceste aspecte, contestatoarea susține în mod neîntemeiat că și-ar fi executat obligația de reintegrare.
Dând eficiență juridică considerentelor anterioare, constatând că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate al actelor de executare contestate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea [...]”, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea privind suspendarea executării silite ca rămasă fără obiect.
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, instanța o va obliga pe contestatoare la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. D. D. Crenguța invocată din oficiu.
Respinge contestația formulată de contestatorul M. T. cu sediul în sector 1, București, .. 38 în contradictoriu cu B. D. D. Crenguța cu sediul în București, .. 7, sector 3, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge contestația formulată în contradictoriu cu intimata P. O. cu domiciliul Iași, ., ., jud. Iași, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. OpreaElena S.
Red.ICO/Tehnored.ICO, ES/28.01.2016
Printat – 2 exemplare
Comunicări - 3
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1945/2016. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 2361/2016. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
