Ordin de protecţie. Sentința nr. 2970/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2970/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 2970/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentință civilă Nr. 2970/2016
Ședința publică de la 19 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V. I.
GREFIER M. A.
Ministerul Public prin P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de domnul procuror Z. M..
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe petenta S. M. A. și pe intimatul S. P., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 18.02.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul instantei sub nr._, petenta S. M. A. a chemat in judecata pe intimatul S. P., solicitand instantei emiterea unui ordin de protectie in baza dispozitiilor prevazute de Legea 217/2003. S-a cerut de către petenta evacuarea temporară a pârâtului până la data dezbaterii succesiunii, reitegrarea reclamantei în locuință, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă, cu excepția prezentei la mediator, notar și instanța de judecată, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau in orice alt mod, cu victima.
In motivarea cererii a arătat petenta ca intimatul, tatăl său, a agresat-o fizic în data de 13.12.2015. Astfel, în timp ce se afla în locuința situată în Bucuresti, sector 1, Calea Griviței nr. 225, ., . M. D., a venit pârâtul care, la plecare, i-a luat cheile din ușă. În momentul în care reclamanta i-a cerut să-i restituie cheile, acesta a bruscat-o, lovind-o. Au venit salvarea și poliția, petenta fiind dusă la spital. Ulterior, când a încercat să intre în casă, tatăl nu i-a permis accesul, schimbând și yalele ușii.După aproximativ o săptămână, după plecarea pârâtului în Germania, unde locuiește în mod statornic, reclamanta a reușit în intre în casă, învederând însă că îi este teamă de reacția tatălui său, care urmează să vină în țară.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 217/2003 și Legea nr. 351/23.12.2015.
S-a cerut încuviințarea probei cu martori, înscrisuri.
Pârâtul nu a depus întâmpinare însă s-a prezentat în fața instanței.
În cauză, a fost încuviințată proba cu înscrisuri, martori ( S. A. și D. M. M., S. E.) ale căror declarații se află consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Au fost comunicate relațiile deținute de către poliție.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
Potrivit certificatului de naștere nr._/16.09.1987 înregistrat la Consiliul Popular al Sectorului 6, reclamanta S. M. –A. este fiica pârâtului S. P..
Reclamanta locuiește în mod statornic în București, sector 1, Calea Griviței nr. 225bl. 6, ., apartament ce aparține părinților săi, mama S. Sarmiza M. fiind decedată.
Pârâtul locuiește în străinătate, în Germania, și vine în țară de câteva ori pe an, când mai stă și în apartamentul menționat anterior.
La data de 13.12.2015, între părți a avut loc un incident. Astfel, pârâtul, a venit în locuință și i-a comunicat reclamantei că intenționează să se întoarcă ulterior, în cursul aceleiași zile și, bănuind că i se va refuza accesorul în locuință, a luat cheile petentei din ușă. Aceasta a ieșit după el, încercând să le recupereze. În momentul în care martora a părăsit locuința, la cererea pârâtului, aceasta a arătat că a auzit cum pârâtul a lovit-o pe reclamantă. A arătat martora că a văzut cum pârâtul o lovea cu pumnii și picioarele.
După incident, pârâtul s-a întors în locuință, ieșind doar în momentul în care a venit poliția.
Pentru că pârâtul a schimbat yalele în timpul săptămânii petrecute în locuință, reclamanta împreună cu fratele său au spart ușa cu ajutorul unui lăcătuș și au pătruns în apartament, unde locuiesc de aproximativ o lună de zile, așa cum rezultă din depoziția martorilor A. S. și M. D..
Existența unei agresiuni fizice rezultă nu numai din depoziția martorei menționate anterior, dar și din certificatul medico-legal nr. A 2/6879/15.12.206, în care s-a arătat că, în urma examinării, s-a constatat că reclamanta prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu un corp dur în data de 13.12.2015, necesitând 3-4 zile de îngrijiri medicale. Diagnosticul stabilit a fost de agresiunie, contuzie radiocarpiană dreapta și antebraț drept.
De altfel, chiar pârâtul a arătat în ședința din data de 12.02.2015 faptul că a avut loc în ziua respectivă un incident cu fiica sa, învederând însă că nu el, ci aceasta l-a generat, reclamanta fiind cea care l-a ținut de haine, el încercând doar să se elibereze prin desprinderea mânilor reclamantei. Petenta s-ar fi împiedicat de covorul de la ușa și ar fi cazut pe casa scării. După ce s-a ridicat, aceasta a mai cazut încă odata, când a și leșinat.
Aceste susțineri nu pot fi avute în vedere însă, având în vedere că martora D. a arătat că l-a văzut pe pârât cum o lovea pe reclamantă cu pumnii și picioarele.
Faptul că martorul S. E. a menționat că nu i-a văzut pe cei doi lovindu-se, învederând doar că a văzut-o pe reclamantă cum trăgea de hainele pârâtului, acesta încercând să se desprindă, nu înseamnă că reclamanta n ar fi putut fi lovită, astfel cum a arătat martora D. M., câtă vreme acest martor nu a asistat la întregul incident. De altfel, deși acest martor a arătat că nu a sesizat organele de poliție, în înscrisurile comunicate de Poliția Sectorului 1, Secția 4 Poliție, rezultă că numitul S. E. a fost cel care a reclamant scandal între tată și fiică în imobil.
Rezultă deci că la data de 13.12.2015 a avut loc un incident în care părțile s-au îmbrâncit reciproc, reclamanta fiind lovită de pârât și cu pumnii și picioarele, neîntelegerile intre părți fiind generate în principal de situația juridică a apartamentului în care locuiește pârâtul, care are calitatea de coproprietar.
Cererea este întemeiată în parte și urmează să fie admisă, pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din dispozițiile art. 23 al. 1 din Legea nr. 217/2003 persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții prevăzute de această lege.
În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
De asemenea, violența în familie se poate manifesta sub forma violenței verbale care poate consta în adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare, sub forma violenței psihologice care se poate manifesta prin impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar precum și sub forma violenței sociale care constă în impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar.
Prin urmare, reținând că din probatoriul administrat rezultă că pârâtul a manifestat violență fizică față de reclamantă, instanța va dispune ca pe durata a 4 luni, obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamantă, față de locuința situată în București, sector 1, Calea Griviței nr. 225, ., . ; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
În ceea ce privește cererea de evacuare a pârâtului sau de limitare a dreptului de folosință asupra apartamentului, instanța o va respinge, constând că pârâtul nu a locuit în mod statornic acolo, ci doar pe durata celor câteva vizite făcute în țară, pentru scurt timp, în prezent părăsind imobilul. De altfel, cu ocazia reintrării în apartament, reclamanta a schimbat yalele. Prin urmare, și cererea de reintegrare formulată de reclamantă este neîntemeiată, de vreme ce din depozițiile martorilor M. D. și A. S. rezultă în prezent stă acolo
Va fi totuși obligat pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamantă, față de locuința situată în București, sector 1, Calea Griviței nr. 225, ., ., pentru a preîntâmpina producererea unui nou incident, având în vedere starea de tensiune existantă între părți.
Astfel, se reține că legea are în vedere chiar și numai riscul, rezonabil apreciat, de producere, în viitor, a unor fapte de natură să pună în pericol valorile socialmente ocrotite; de aceea legiuitorul a optat pentru utilizarea unor termeni precum „…există indicii că…” și „…i-ar fi puse în pericol”.
Împrejurarea că agresiunile ori amenințările exercitate fac sau nu obiectul cercetărilor de către organele de cercetare penală, reprezintă o chestiune ce nu poate determina soluția, alta fiind perspectiva ce se impune analizei în cauza de față, în vederea asigurării unei corecte interpretări a legii, în litera și în spiritul ei.
Riscul repetării unor episoade de violență (înțeleasă în sens larg, sub toate formele) există și trebuie menționat că simpla împrejurare a încetării violențelor, ori faptul că pârâtul nu locuiește împreună cu reclamanta, nu determină, de la sine, concluzia corectării comportamentului pârâtului și, de aici, lipsa condiției referitoare la existența pericolului, cerută de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003. Acțiunea de punere în pericol, în înțelesul textului de lege evocat, rezultă dintr-un act de violență (acțiune ori inacțiune ilicită), așa cum este acesta definit prin art. 3 și 4 din lege, iar în condițiile în care victima violenței și agresorul ar trăi în același mediu (spațiu/areal și condiții socio-economice și de relație), pericolul repetării unor asemenea acte există, ca și posibilitate, cu o probabilitate destul de însemnată de a se produce, în lipsa unei reacții sociale prompte și adecvate; de altfel, este îndeobște recunoscut, de principiu, că lipsa reacției sociale adecvate ar încuraja atitudinea agresorului în tentația sa de a crede că faptele sale vor fi, în continuare, nesancționate și că, în concret, nu a cauzat nicio încălcare serioasă a vreunei norme, de vreme ce autoritățile competente nu au reacționat. Or, altul este scopul pentru care a fost edictată legea, care-și propune, prin însăși titulatura ei, în primul rând să prevină, iar în subsidiar să combată efectele violenței în familie. Măsura ce se cere a fi luată pe temeiul art. 23 alin.1 vizează înlăturarea stării de pericol în care se află victima, deci necesitatea și oportunitatea ei trebuie apreciată și din perspectiva a ceea ce s-ar întâmpla în lipsa măsurii, în contextul dovedirii actelor de violență.
Nu se neagă, de principiu, că un interval suficient de îndelungat de timp, ce a trecut de la data agresiunilor, ar putea constitui un indiciu că starea de pericol a încetat, dar el trebuie valorizat cu extremă prudență, și nu singur, ci într-un întreg context factual, din care judecătorul să se poată convinge că persoana în cauză a înțeles, realmente, importanța valorilor sociale ocrotite de lege și caracterul grav al atingerilor de orice fel aduse acestora, așa încât să poată prezuma că pericolul nu mai există; altminteri măsura trebuie luată, pentru siguranța victimei, care nu trebuie expusă riscului repetării episoadelor de violență pentru a dovedi, de fiecare dată post factum, că viața, sănătatea, integritatea fizică și morală, ori libertatea legată de persoana sau de bunurile sale îi fuseseră, realmente, amenințate.
În fine, trebuie observat că, în sine, limitarea adusă libertății prin emiterea ordinului de protecție nu trebuie privită decât în contextul corelației dintre aceste drepturi și libertăți, pe de o parte, și siguranța celui care reclamă protecție, pe de altă parte; ori de câte ori se constată, pe bază de probe (ca în speță), că există riscul producerii de acte de violență față de cel care cere protecția, există, în egală măsură, și un raport rezonabil de proporționalitate între scopul măsurii emiterii ordinului și limitarea dreptului pârâtului, măsura (limitarea) fiind temporară și justificată de interese de ordin social, care țin de protecția drepturilor victimei, atât în ce privește viața, integritatea și sănătatea fizică și psihică, ori libertatea sa sub orice formă, cât și în ce privește mediul său de viață și celelalte valori intrinseci, precum siguranța și inviolabilitatea locuinței, inviolabilitatea vieții private, dreptul la un trai liniștit și decent, dreptul la normalitatea relațiilor de familie și altele asemenea.
Așa cum se afirmă, cu valoare de principiu, în cuprinsul art. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Prevenirea și combaterea violenței în familie fac parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.”
Pentru ca aceste principii să nu rămână, în cazul dedus judecății, doar „simple principii” și să asigure realizarea scopului pentru care legea a fost promovată, instanța va admite în parte cererea, va emite un ordin de protecție prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 4 luni de la data emiterii prezentului ordin, dispune următoarele:obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamantă, față de locuința situată în București, sector 1, Calea Griviței nr. 225, ., . contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
In ce priveste solicitarea aparatorului din oficiu de stabilire a onorariului, potrivit art. 2 al. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridicăîn materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență juridică și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală, valorile onorariilor care se cuvin avocaților pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică și/sau reprezentare în fața instanțelor judecătorești sunt de 260 lei „pentru orice alte procese și cereri al căror obiect este neevaluabil în bani, precum și pentru orice alte procese și cereri în materia raporturilor de familie, pentru ocrotirea persoanei și a minorilor”.
Intimatul a fost asistat de apărător din oficiu- av. E. M. la termenul de judecata din data de 08.02.2016, astfel ca instanța va stabili onorariul apărătorului din oficiu la suma de 100 lei.
In temeiul art. 31 din Legea nr. 217/2003 prezentul ordin se comunica de indata structurilor Poliției Române de la locuința victimei și a agresorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea privind pe petenta S. M. A. identificată cu cnp_ domiciliată în sector 1, București, CALEA GRIVIȚEI, nr. 224, ., . intimatul S. P. identificat cu cnp_ domiciliat în sector 6, București, CALEA GRIVIȚEI, nr. 224, ., ..
În temeiul disp. art. 23 al.1 din Legea nr. 217/2003:
Emite următorul ORDIN DE PROTECȚIE prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 4 luni de la data emiterii prezentului ordin, dispune următoarele:
- obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamantă, față de locuința situată în București, sector 1, Calea Griviței nr. 225, ., . ;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
Stabilește onorariul avocatului din oficiu la suma de 100 lei
In temeiul art. 31 din Legea nr. 217/2003 prezentul ordin se comunica de indata structurilor Poliției Române de la locuința victimei și a agresorului.
Cu drept de apel in termen de 3 zile de la pronunțare, ce se depune la Judecătoria Sector 1 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2016.
PREȘEDINTE I. S. V. | GREFIER A. M. |
Hotărârea se comunică petentei S. M. A. domiciliată în sector 1, București, CALEA GRIVIȚEI, nr. 224, ., . și intimatului S. P. domiciliat în sector 6, București, CALEA GRIVIȚEI, nr. 224, ., . Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București cu sediul în București, sector 3, .-3
S.I./MA 22 Februarie 2016 5 ex
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2596/2016. Judecătoria... → |
|---|
