Pretenţii. Sentința nr. 8593/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8593/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-05-2016 în dosarul nr. 8593/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8593/2016
Ședința publică din 12 Mai 2016
Completul compus din:
Președinte: M. C.
Grefier: I. B.
Pe rol soluționarea în civil a acțiunii formulate de către reclamanta B. F. G., în contradictoriu cu intimatul S. C., având ca obiect „pretenții rejudecare”.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 05.05.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 12 mai 2016, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la aceasta instanta in data de 26.04.2013 reclamanta B. F. G. a solicitat in contradictoriu cu P. A. obligarea la plata sumei de 26.000 lei actualizata in functie de indicele de inflatie, reprezentand dublul pretului achitat conform antecontractului de vanzare-cumparare nr. 2142/26.10.1999 si in contradictoriu cu paratii P. A. si S. C. obligarea in solidar la plata sumei de 100.000 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor de reamanajare a apartamentului nr. 1 din Bucuretsi, ., corp A, sector 1.
In motivarea cererii s-a aratat ca intre reclamanta si P. A. s-a incheiat promisiunea de vanzare-cumparare nr. 2142/26.10.1999 cu privire la imobilul din Bucuretsi, . cu termen la data de 14.09.2007, imobil ce a fost predat la momentul incheierii acestui contract. Avand in vedere ca imobilul a fost vandut paratului S. C. prin contractul nr. 366/18.02.2008 si ca in perioada 1999-2000 reclamanta a realizat o . lucrari de reamanajare si modernizare a imobilului cu acordul proprietarului, se considera ca reclamanta este indreptatita la plata de catre P. A. a dublului pretului achitat conform antecontractului de vanzare-cumparare nr. 2142/26.10.1999, cat si la plata contravalorii lucrarilor de constructii realizate de catre reclamanta si de care au beneficiat cei doi parati. Se consideră că pârâtul S. C. prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare se subrogă în drepturile și obligațiile vânzătoarei raportat la dreptul de creanță pe care reclamanta îl are asupra construcției edificate cu mijloace materiale proprii, fiind evident că proprietarul dorește păstrarea lucărilor, care au sporit valoarea fondului, urmând sa fiu despăgubită cu contravaloarea acestora, așa cum va rezulta din expertizele tehnice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, 1294, 1295, 1298 C.civ.
Prin intampinare paratul S. C. a invocat exceptia prescriptiei dreptului de a solicita contravaloarea lucrarilor de constructie, intrucat dreptul de creanta al acesteia s-a nascut la data de 13.02.2008, cand a fost promovata o prima actiune de pronuntare a unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, iar in aceasta perioada nu a fost promovata nicio actiune civila expresa pentru recuperarea acestei creante.
Prin sentința civilă nr. 7728/ 5.05.2014 a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu B. F. G. și P. A. ca prescrisă.
Prin decizia civilă nr. 764/ 27.02.2015 a fost admis apelul formulat de Bordușan F. G. împotriva sentinței civile nr. 7728/2014, a fost anulată în parte sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare, constatându-se că in mod greștit a fost admisă excepția prescripției față de P. A. în ceea ce privește capătul doi de cerere.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr._ .
Asupra exceptiei lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. A., analizand actele si lucrările dosarului de fata, instanța reține urmatoarele:
Între reclamanta B. F. G. si parata P. A., a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numarul 2141 din 26.10.1999, pentru apartamentul nr. 1 din imobilul situat în Bucuresti, ., corp A, sector 1 compus din doua camere, doua holuri, WC, marchiza, astfel cum este configurat in schita de la fila 34.
Potrivit susținerilor reclamantei, aceasta a intrat in posesia bunului la data de 26.10.1999 si a efectuat in perioada 1999-2000, cu acordul proprietarului, lucrări majore de consolidare, reamanajare, extindere si modernizare a apartamentului nr.1 .
La data de 18.02.2008 P. A. a vandut paratului S. C. imobilul din ., compus din teren si constructia de pe teren, astfel cum era aceasta la momentul vânzării si cum este configurata in schita de la fila 35.
Potrivit art. 494 V.C.civ. „Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dândul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii”.
Din dispozițiile art. 494 V.C.civ. rezultă că obligația de achitare a despăgubirilor cuvenite constructorului revine proprietarului de la momentul săvârșirii faptei ilicite sau licite constând în construirea pe terenul altuia, acesta fiind cel care are alegerea între a păstra bunul și a solicita ridicarea. Din momentul în care noua construcție este înstrăinată se manifestă voința proprietarului de păstrare a bunului, iar creanța constructorului devine certă și exigibilă față de primul proprietar, ce este singurul proprietar care își poate manifesta în acest sens voința; al doilea proprietar nu este în măsură să solicite constructorului ridicarea bunului, precum acesta nici nu este obligat să despăgubească constructorul, întrucât acesta nu se îmbogățește fără justă cauză prin dobândirea bunului, ci este în situația oricărui dobânditor cu titlu al bunului. În speța de față, pârâtul nu este cel care a ales să păstreze bunul și nu este cel care este „dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii”, aceasta fiind singura modalitate în care pot fi interpretate dispozițiile art. 494 în condițiile în care pârâtul a plătit prețul bunului construit de reclamantă și nu se află în situația de a se fi îmbogățit fără temei.
De altfel, contrar susținerilor reclamantei, prin contractul de vânzare-cumpărare nu se transmit succesorului cu titlu particular decât drepturile strâns legate de bun și obligațiile prevăzute de lege. Or, legea nu prevede transmiterea obligației de despăgubire a constructorului prin vânzare-cumpărare, precum această obligație nu poate fi calificată ca reprezentând o sarcină reală care grevează dreptul asupra terenului. Obligațiile propter rem și scriptae in rem se transmit deținătorului bunului datorită legăturii acestora cu bunul respectiv, drepturile de creanță respective neputând fi satisfăcute decât de către deținătorul actual al bunului, spre deosebire de raporturile juridice invocate de reclamantă în care elementul central este îmbogățirea unei părți, iar nu deținerea bunului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta B. F. G. domiciliul ales la C. Av. P.- - sector 3, București, .. 173, ., ., în contradictoriu cu intimatul S. C. cu domiciliul în sector 1, București, ., . introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței azi, 12.05.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. I. B.
RED. M.C/TECH. I.B. 03 Iunie 2019
4 ex./2 .>
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9585/2016. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 8979/2016. Judecătoria... → |
|---|
