Pretenţii. Sentința nr. 9152/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 9152/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 20-05-2016 în dosarul nr. 9152/2016

document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentința civilă Nr. 9152/2016

Ședința publică de la 20 Mai 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE MIHAELA TUDOSE

Grefier M. S. B.

Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul B. F. V. cu domiciliul ales la cab.av.C. și pe pârâtul L. D., având ca obiect pretenții DAUNE MORALE.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.05.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 13.05.2015 și apoi pentru astazi, data de 20.05.2016, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:

INSTANȚA

Prin crerea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 4.09.2015 reclamantul Barzeanu F. V. a solicitat instantei obligarea pârâteului L. D. la plata sumei de 20.000 euro echivalent in lei la data platii reprezentad reparatie patrimoniala pentru prejudiicul produs reclamantului constand in lezarea demnitatii si reputatiei prin faptele de calomniere publica la adresa sa, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea in fapt a cererii, reclamantul a aratat ca este vecin cu paratul iar la data de 2.08.2015 acesta a chemat politia pentru a reclama un presupus furt din locuinta .Ulterior a aflat d ela vecini ca paratul le-a spus acestora ca vinovat de savarsirea furtului este reclamantul cu dna Letu E. . vecina cu ei, acuzandu-l ca impreuna ar fi patruns la locuinta acestuia cand paratul era la dus si i-ar fi sustras laptopul.Acuzatiile le-a afalt d ela administratorul blocului.Ulterior, parataul l-a amenintat ca il impusca drept represalii pentru presupusul furt din locuinta acestuia .In urma acestei amenintari s-a deplasat la Sectia 1 Politie unde a relatat verbal situatia si a primit asigurari ca se va lua legatura cu paratul pentru lamurirea situatiei. In continuarea insa paratul are o atitudine dusmanoasa persistand in a –l caomnia fata d evecinii din . de un vecin care i-a comunicat faptul ca paratul a chemat din nou politia pretinzand ca reclamantul i-a deschis cutia de scrisori .Prin faptele sale, paratul ii aduce grave prejudicii demnitatii si dreptului de probitate de care se bucura in randul comunitatii-vecinilor.

In drept, reclamantul a invocat prevederile art.58, artv 72 si art 253 din CC.

Paratul a depus intampinare la data de 19.10.2015 prin care a solicitat respingerea actiunii si cerere reconventionala prin care a solicitat despagubiri si daune morale, fara sa precizeze cuantumul .

Prin incheierea de la termenul din 26.02.2016, instanta a respins excpetia netimbrarii, a calificat exceptia inadmisbilitatii ca fiind aparare de fond si a luat act de renuntarea paratului la judecarea cererii reconventionale.

Instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu cate 2 martori, fiind audiati martorii E. M. si M. A., propusi d ereclamant, respective M. F. si C. C., propusi de parat, declaratiile acestora fiind atasate la dosar.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamantul a formualt prezenta actiune solicitand obligarea paratului la plata sumei de 88.000 lei reprezentand reparatie patrimoniala pentru prejudicul produs reclamantului constand in lezarea demnitatii si reputatiei prin faptele de calomniere publica la adresa sa.

In acest sens, retine instanta ca paratul a formulat o plangere catre Politia Sectorului 1 –Sectia 1 Politie la data de 2.08.2015, inregistrata sub nr_/2015 prin care sesiza faptul ca din locuinta sa a fost sustras un laptop, prin raspunsul depus la fila 12, comunicandu-se paratului ca nu s-a reusit identificarea autorilor.

La data de 28.08.2015,paratul a formulat o alta plangere penala, sesizand organele de politie sub aspectul savrasirii infractiunii de distrugere prev de art 253 alin 1 C pen, afirmand ca i-a fost distrusa yala cutiei postale amplasata la parterul blocului situate in Bucuresti . 21 . sector 1, si faptul ca il banuieste pe numitul Brazeanu F. de savarsirea faptei.

Prin Ordonanta din 5.11.2015, P. de pe langa Judecatoria Sectorului 1 a dispus renuntarea la urmarirea penala retinand incidenta art 318 alin 1 CPP rap la art 314 alin 1 lit b CPP, considerand ca nu exista un interes public in urmarirea faptei.F. de acest aspect, exceptia prematuritatii invocate la ultimul termen de catre parat este neintemeiata, ,neputandu-se sustine ca prezenta actiune nu s epoate formula pana nu se solutioneaza plangerile penale, motiv pentru care va fi res[insa.

În conformitate cu dispozițiile art. 252 C.civ., orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.

De asemenea, potrivit art. 253 alin. 4, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. Răspunderea civilă delictuală a autorului fapetei ilicite va putea fi angajată în condițiile art. 1357 și urm.

Raportând prevederile legale invocate la dispozițiile art. 1381 și urm C.civ., urmează a se reține că pentru angajarea răspunderii civile delictuale în cazul atignerilor aduse unor drepturi nepatrimoniale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii; (2) existența unui prejudiciu, care poate consta în atingerea adusă dreptului nepatrimonial al persoanei; (3) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, ceea ce presupune cu necesitate ca acea fapta ilicită să fi provocat acel prejudiciu; (4) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, răspunderea sa putând fi angajată pentru cea mai ușoară culpă.

Astfel, din cele arătate în cererea de chemare în judecată rezultă ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii consta in actiunile (redate mai sus) paratului care ar fi relatat si vecinilor aspectele savarsirii de catre reclamant a celor doua fapte, aspect de natura sa lezeze demnitatea si reputatia de care se bucura in randul vecinilor.

Prin urmare, reclamantul susține că prin exercitarea dreptului la liberă exprimare garantat de art. 10 din Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (CvEDO) pârâtul i-a adus atingere dreptului său la viață privată garantat de art. 8 din același act normativ.

Având în vedere faptul că potrivit art. 11 rap la art. 20 din Constituție, Convenția și jurisprudența acesteia au aplicabilitate directă în dreptul intern, la soluționarea prezentei cereri instanța urmează să aibă în vedere, pe lângă dispozițiile interne și dispozițiile Convenției, astfel cum au fost interpretate prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

Dreptul la liberă exprimare este un drept fundamental protejat atât prin art. 30 din Constituție cât și prin art.10 din CvEDO. Cu toate acestea, dreptul la liberă exprimare nu este un drept absolut, atât Constituția cât și Convenția stabilind printre limitele exercitării acestuia, dreptul la propria imagine.

Potrivit art. 8 din Convenție orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private, drept care, potrivit jurisprudenței CEDO, include atât dreptul la apărarea reputației cât și dreptul la propria imagine (Abeberry c. Franței). Mai mult, dreptul la viață privată, la demnitate și la propria imagine se bucură de protecție și potrivit dispozițiilor legale interne, aceste drepturi fiind reglementate prin disp. art. 71-73 din C.civ.

Potrivit art. 75 C.civ. nu constituie o încălcare a dreptului la viața privată acele atingeri care sunt permise de lege sau de convențiile internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte,. Astfel, în temeiul art. 8 alin. 2 din Convenție, o ingerință în dreptul la viață privată este permisă doar dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică pentru atingerea scopului legitim urmărit.

Raportat la aceste prevederi legale instanța urmează să determine dacă dreptul la liberă exprimare al pârâțului reprezintă sau nu o ingerință permisă în dreptul la demnitate si la propria imagine ale reclamantului și pe cale de consecință dacă constituie sau nu o faptă ilicită.

În ceea ce privește prima condiție, instanța reține că ingerința în dreptul este prevăzută de lege. Astfel, caile la care a recurs paratul sunt prevazute de lege, orice persoana putand sa formuleze plangere penala si sa aduca la cunostinta organelor abilitate indiciile savarsirii unor fapte .Paratul a uzitat de dreptul de petitionare conferit de art 51 si de dreptul de acces la justitie conferit de art 21 din Constitutia Romaniei.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, instanța reține că ingerința din prezenta cauză urmărește un scop legitim, respectiv apărarea drepturilor și intereselor altor persoane. Astfel, este mai mult decât evident că prin sesizarea făcută pârâtul a urmărit să asigure recuperarea bunului in raport de care a formulat plangerea si o solutie in raport de fapta de distrugere a Yalei de la cutia postala .

În ceea ce privește cea de-a treia condiție, instanța reține că ingerința este necesară într-o societate democratică, fiind proporțională cu scopul urmărit.

În acest context CEDO a arătat că libertatea de exprimare constituie una din bazele esențiale ale unei societăți democratice și că această libertate este valabilă nu numai pentru « informațiile » sau « ideile » considerate drept inofensive sau indiferente, ci și pentru acelea care scandalizează, șochează sau neliniștesc (Von Hannover c. Germaniei, P. c. Romaniei).

Atunci când este vorba de afirmații privind comportamentul unei persoane Curtea impune să se facă distincție între acuzații de fapt și judecăți de valoare. (Jerusalem c.Austriei, Von Hannover nr. 2 c. Germaniei). Astfel, dacă materialitatea primelor poate fi dovedită, ultimele nu se pretează la o demonstrație a exactității lor. Pentru judecățile de valoare, obligația de a le dovedi este, deci, imposibil de îndeplinit și aduce atingere libertății de opinie, element fundamental garantat de articolul 10 (Jerusalem c. Austriei; Brasilier c. Franței). Curtea mai arată că, putem fi de acord sau nu cu o anumită opinie, dar o opinie nu poate fi adevărată sau falsă și atâta timp cât o opinie nu este lipsită totalmente de bază factuală sau de o argumentație logică și nu este exprimată în termeni injurioși, ea se va bucura de protecție totală din partea Convenției.

În speță ,raportat la materialul probator administrat în cauză instanța reține că acuzațiile aduse reclamantului nu sunt exprimate în termeni injurioși. iar afirmațiile considerate a fi vătămătoare de către reclamant nu au ajuns niciodată la cunoștința publicului larg, motiv pentru care onoarea, reputația și prețuirea de care acesta se bucură în societate-in randul vecinilor nu au avut de suferit.

Această concluzie este susținută prin declarația martorilor.Astfel, atat martorul M. A. cat si martorul E. M. propusi de reclamant dar si martorii propusi de parati au aratat ca aspectele invocate de reclamant le cunosc de la acesta, martorul E. aratand ca a fost prezent doar la momentul la care organele de politie au venit la solicitarea paratului cat priveste distrugerea cutiei postale, moment la care a auzit paratul spunand ca reclamantul este vinovatul Ori, aceasta afirmatie trebuie legata de contextul si scopul pentru care organele erau la fata locului:cercetarea ce o impunea sesizarea paratului.

Coroborand declaratiile martorilor, concluzia ce se impune este in sensul ca paratul nu a vorbit public-in raport de vecinii partilor - despre aceste fapte, aspectele fiind prezentate de parat doar administratorului ( martorul M. F. care a aratat ca i s-a spus de parat ca il banuieste pe reclamant, aspect care nu este de natura sa lezeze onoarea, fiind o simpla presupunere, declaratia martorului C. fiind in acelasi sens), afirmatiile s-au facut . cadru închis doar cateva persoane, si in mod intamplator –cu ocazia achitariii de catre parat a intretinerii, la momentul intalnirii cu martorul C. .

De asemenea, prezintă importanță în cadrul analizei faptei ilicite și împrejurarea că sesizarile efectuate au rămas fără finalitate și fără repercusiuni, in sensul celor expuse mai sus.

Față de aceste considerente, se reține că deși prin sesizarile făcute de către pârât s-a limitat dreptul la reputatie al reclamantului, această limitare este justificată, fiind prevăzută de lege, justificată de un scop legitim și necesară într-o societate democratică.

Raportat la cele expuse instanța reține că fapta paratului asa cum a fost descrisa mai sus de nu este o faptă ilicită de natură să atragă răspunderea civilă delictuală, ci reprezintă o ingerință permisă atât de reglementare internă, cât și de reglementarea europeană în materia drepturilor omului.

Având în vedere această soluție, analiza celorlaltor condiții prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale apare ca fiind inutilă din moment ce legea impune întrunirea lor cumulativă.

În lumina acestor considerente instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamant .

In temeiul art 453 NCPC, fata de solutia retinuta, va respinge cererea de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge exceptia prematuritatii ca neintemeiata.

Respinge actiunea privind pe reclamantul B. F. V. cu domiciliul ales la cab.av.C. în sector 1, București, ., ., . și pe pârâtul L. D. domiciliat în sector 1, București, .. 21, ., . ca neintemeiata.

Respinge cererea de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.

Cu apel in 30 de zile de la comunicare ce se depune la Js1.

Pronuntata in sedinta publica,a zi, 20.05.2016.

PRESEDINTEGREFIER

RED,TEHN M.T/4EX/ 10.06.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 9152/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI