Acţiune în constatare. Încheierea nr. 25/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 25/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 14708/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECTIA CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 25.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: H. C. C.
GREFIER: R. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect actiune în constatare, clauze abusive, pretentii, privind pe reclamantul B. A. A. în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a raspuns parata reprezentata de avocat cu împuternicire avocatiala la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, depunerea la dosar la data de 24.11.2015 prin serviciul Registratura de catre parata a unui set de înscrisuri.
La solicitarea instantei, reprezentantul paratei arata ca nu s-a încheiat nicio tranzactie între părți, deoarece banii au fost restituiti.
Reprezentantul paratei invoca exceptia necompetentei materiale și exceptia prescriptiei dreptului material la actiune. Mai arata ca s-a procedat la aceasta restituire de bani, drept urmare reclamantul nu mai are interes în promovarea prezentei actiuni, nici cererea de restituire a sumelor de bani nu mai are obiect. Solicita admiterea ambelor exceptii.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanta constata cauza în stare de judecata și acorda cuvantul pe fond.
Reprezentantul paratei solicita respingerea cererii.
Instanta retine cauza spre solutionare.
INSTANTA
Avand nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, astfel că,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 09.12.2015
Pronunatat in sedinta publica de azi, 25.11.2015
PREȘEDINTE GREFIER
H. C. C. R. D.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECTIA CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 09.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: H. C. C.
GREFIER: R. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect actiune în constatare, clauze abusive, pretentii, privind pe reclamantul B. A. A. în contradictoriu cu pârâta ..
INSTANTA
Avand nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, astfel că,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 22.12.2015
Pronunatat in sedinta publica de azi, 09.12.2015
PREȘEDINTE GREFIER
H. C. C. R. D.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR._
Ședința publică din data de 22.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: H. C. C.
GREFIER: R. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect actiune în constatare, clauze abusive, pretentii, privind pe reclamantul B. A. A. în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședință publică din data de 25.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.12.2015 și pentru azi, hotărând următoarele:
INSTANTA
Asupra actiunii civile de fata.
Prin actiunea depusa reclamantul N. C. a chemat in judecata parata . instantei ca prin hotararea ce o va pronunta in cauza:
- să constate caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc
- să constate caracterului abuziv al clauzei referitoare la ajustarea ratei dobânzii pct. 3 lit. d din condițiile speciale
- să constate caracterului abuziv al clauzei referitoare la dreptul băncii de a declara creditul scadent anticipat, art. 8.1 lit. c și d din condițiile generale
- să constate caracterului abuziv al clauzei referitoare la dreptul băncii de a percepe costurile suplimentare, prev. de art. 10 din condițiile generale
- ca o consecință a constatării caracterului abuziv a clauzelor să constate nulitatea absolută a acestora
- sa repună părțile în situatia anterioara, respectiv să dispună restituirea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor nule
- cu cheltuieli de judecata.
In motivare arata in esenta ca in speta sunt aplicabile disp. Legii 913/2000 iar clauzele indicate in petit se pot verifica prin prisma acestor dispozitii.
Prin intampinare parata a solicitat respingerea actiunii si a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiunea in restituire si exceptia de necompetenta materiala a instantei.
Prin precizarea apararilor parata a aratat ca in prezent s-a renuntat la perceperea comisionului de risc si ca a diminuat creanta sa cu valoarea acestui comision, la dosar fiind depus actul semnat de reclamant fara obiectiuni.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine in fapt urmatoarele:
Intre parti s-a incheiat un contract de creditare.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de parata, instanta retine ca normele de protecție a consumatorului, invocate și în prezenta cauză, sunt de ordine publică.
În ordonanța pronunțată în cauza C-76/10 Pohotovosť s.r.o. împotriva Iveta Korčkovská, la paragraful 50, CJUE a arătat că, dată fiind natura și importanța interesului public pe care se întemeiază protecția pe care Directiva 93/13 o asigură consumatorilor, articolul 6 din aceasta trebuie să fie considerat o normă echivalentă cu normele naționale care ocupă, în cadrul ordinii juridice interne, rangul de norme de ordine publică.
Aceeași concluzie a fost trasă și în hotărârea pronunțată în cauza C‑40/08 Asturcom Telecomunicaciones SL împotriva C. Rodríguez Nogueira, în paragraful 52.
Pe de alta parte, Inalta Curte de Casație și Justiție a hotărât prin Decizia nr. 992/2014, că, în situația în care o clauza a fost declarată abuzivă, ca efect al constatării nulității absolute a acesteia, instanța de fond trebuie să dea eficiență principiului potrivit căruia quod nullum est, nullum producit effectum, și, prin urmare, este necesar să dispună restituirea prestațiilor/sumelor încasate cu titlu de comision de risc, dreptul de a solicita restituirea acestor sume fiind imprescriptibil.
Prin urmarea exceptia va fi respinsa.
Parata a mai invocat si exceptia de necompetenta materiala, exceptie solutionata in sedinta publica din 22 aprilie 2015.
Prevederea legala incidenta in cauza din Legea nr. 193/2000 este art. 4 alin. 1 potrivit caruia o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Conform alineatului doi al aceluiași articol, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Potrivit alineatului 6, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele sau serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Rezultă că, pentru ca o clauză contractuală să poată fi considerată abuzivă, este necesară întrunirea următoarelor condiții: să nu fie negociată direct cu consumatorul; să creeze, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; crearea dezechilibrului să fie rezultatul încălcării exigențelor bunei-credințe; clauza să nu privească obiectul principal al contractului iar aspectul considerat abuziv să nu îl constituie însuși caracterul adecvat al prețului sau contraprestației, raportat la serviciile furnizate în schimb.
Asa cum arata practica, toate contracte incheiate de banca au acelasi format, acelasi continut, aceeasi exprimare. Contractele sunt preformulate iar diferentele dintre ele sunt date doar de particularitatea clientului, respectiv de datele acestuia, de suma imprumutata, termenul de rambursare, garantii, etc. Nicidecum aceste diferente nu sunt datorate negocierilor. Din acest punct de vedere, este esential pentru consumator să existe posibilitatea negocierii conținutului clauzei contractuale iar parata nu a făcut însă dovada existenței unei asemenea posibilități, conform art. 4 alin. 3 teza finală din Legea 193/2000, text care arata ca sarcina probei negocierii directe a clauzei cu consumatorul revine comerciantului.
Ca si o prima concluzie, instanta stabileste deci ca aceste acte si clauzele lor nu au fost negociate de catre parti.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, constând în crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, instanța reține că și această condiție este îndeplinită.
Prin includerea acestor clauze care impun doar reclamantilor obligatii fara sa existe ceva corelativ din partea bancii se produce iar un dezechilibrul semnificativ intre drepturile și obligațiile părților.
Legat de conditia potrivit careia dezechilibrul creat să fie rezultatul nesocotirii cerințelor bunei-credințe, se retine faptul ca banca are cunostiinta de practica pe care o promoveaza: a stipulat cea mai mica dobanda pe piata, a incheiat contracte la dobanda promisa dar nu a facut referire la existenta unor alte costuri care se percep lunar; in urma aplicarii acestor comisioane banca recupereaza practic diferenta dintre dobanda promise si dobanda perceputa de alte banci pe piata bancară.
Asa cum rezultă și din preambulul Directivei 93/13/CEE, la evaluarea bunei credințe trebuie acordată o atenție deosebită autorității pozițiilor de negociere ale părților, dacă consumatorul a fost influențat să fie de acord cu condiția în cauză. Deci in condițiile în care banca a lasat la momentul contractării impresia ca percepe cea mai mica dobanda pe piata, este evident ca a putut influența consimțământul consumatorului la încheierea contractului.
Ca atare, aceasta practică nu poate fi decât expresia relei-credințe a societății bancare în relațiile sale cu consumatorul.
În ceea ce privește ultima condiție, respectiv faptul ca art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000 limitează intervenția instanței de judecată, se retine faptul ca, desi Directiva 93/13/CEE are un conținut inexact raportat la prevederile din directivă a căror transpunere în legislația națională s-a urmărit, in cauza sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. 2 din Directivă.
Cu privire la capetele de cerere care se refera la comisionul de risc si sumele achitate cu acest titlu, instanta retine ca acestea au ramas fara obiect deoarece partile au semnat un acord in acest sens.
Cu privire la clauza de la art. 3 lit. d care permite bancii sa revizuiasca unilateral dobanda instanta apreciaza ca aceasta clauză ridica probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat. Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanța constată că motivul întemeiat prevăzut în contract este acela al „intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară”.
Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.
Motivul unei „schimbări semnificative pe piața monetară” nu îndeplinește această condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituție bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanța învestită cu verificarea legalității acestei clauze și a aplicării ei.
Dificultatea stabilirii unor criterii obiective nu reprezintă un motiv suficient pentru ca acestea să nu fie, totuși, arătate și, în al doilea rând, dacă banca ar fi totuși în imposibilitate de a găsi un criteriu obiectiv, ar trebui să își asume consecințele acestei imposibilități. Or, în cauză, dimpotrivă, cel care se află într-o poziție în care poate doar să ia act de modificarea ratei dobânzii, este clientul.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția „motivului întemeiat”, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este însă prevăzută în contractul de față, astfel că, indiferent de alte considerații, clauza analizată este abuzivă.
Cu privire la clauza prev. la art. 8.1. lit. c si d din condițiile generale care permit bancii sa declare anticipat scadenta, instanta apreciaza ca aceasta reprezintă o aplicație a cazurilor de pierdere a beneficiului termenului din cauza micșorării solvabilității, reglementate inclusiv în Codul civil și în Codul de procedură civilă, astfel că nu se pune problema caracterului abuziv.
Conform art. 8.1 lit. c și d din condițiile generale, în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate, respectiv în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător, banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului, codebitorului și garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform Convenției.
Aceste clauze, pentru a nu fi abuzive, ar trebui să descrie un motiv întemeiat, în sensul Legii nr. 193/2000, adică o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, un anumit efect se va produce. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce..
Formulările cuprinse în clauzele analizate, respectiv „situație neprevăzută”, „în opinia băncii”, „să devină improbabil”, „garantat corespunzător”, sunt departe de a oferi posibilitatea reală unui observator independent să aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv. În realitate, aceste clauze oferă băncii dreptul exclusiv și discreționar de a declara soldul creditului scadent anticipat, fără ca instanța învestită cu verificarea legalității unei astfel de măsuri să se poată pronunța într-un sens sau altul.
Prin urmare, clauza analizată este abuzivă, întrucât exclude, prin modul în care este formulată, posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pe care le cuprinde.
Cu privire la clauza de la art. 10 care impune plata unor costuri suplimentare instant retine ca în situațiile în care, din diferite motive, arătate de această dată într-un mod ceva mai clar, costurile băncii (în general, nu doar cele legate de împrumutul ce face obiectul contractului analizat) cresc, această creștere este suportată exclusiv de client.
O astfel de clauză creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. Practic, în loc ca eventuala creștere a costurilor băncii cu creditul acordat să fie suportată de aceasta sau, cel mult, riscul să fie împărțit între bancă și client, acesta din urmă este obligat să acopere toată suma.
Prin urmare si aceasta clauza este abuziva si va fi declarata nula.
Pentru motivele de mai sus instanta apreciaza ca actiunea reclamantilor este temeinica si legala si o va admite.
In ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, in baza disp. art. 451 si urm. NCPC, instanta constata ca nu s-a facut dovada acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge exceptia de necompetenta materiala a instantei si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocate de parata.
Admite in parte actiunea civila formulata de reclamantul B. A. A., domicilita in Bucuresti, .. 7D, . procedural in Bucuresti, Calea Rahovei nr . 266 – 268, cladirea 60, ., Electromagnetica Business Park, prin av. C. M. Vincentiu in contradictoriu cu parata S.C. V. R. S.A., cu sediul în București, ., etajele 3-8 și 10, Sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_, având Codul Unic de înregistrare_ și nr. de înregistrare în Registrul Instituțiilor de Credit ținut la Banca Națională a României RB-PJR-40-048 din data de 10.04.2000 si in consecinta:
Constata ca fiind abuzive si declara nulitatea clauzei prevazute la art. 3 lit. d din conditiile speciale, a clauzei prevazute la art. 8.1 lit. c si d si art. 10 din conditiile generale ale conventiei de credit nr._/DV/06.03.2007.
F. cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de azi, 22 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
H. C. C. R. D.
Red.teh.red. HCC/DR, 4 ex, 21.01.2016
| ← Pretenţii. Hotărâre din 20-10-2015, Judecătoria SECTORUL 2... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3669/2015. Judecătoria... → |
|---|
