Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 12787/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 2 BUCUREȘTI

SECTIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința publică de la 20 Noiembrie 2015

Completul compus din:

Președinte R. M. D.

Grefier I. M. T.

Pe rol judecarea cauzei de minori și familie, având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire domiciliu minor, pensie de întreținere privind pe reclamantul M. D. S. în contradictoriu cu pârâta C. D. M., autoritate tutelară P. S. 2 - SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARĂ.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 02.11.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amâna pronunțarea pentru datele de 13.11.2015 și 20.11.2015, când

INSTANȚA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei S. 2 Bucuresti la data de 25.03.2015 sub nr._, reclamantul M. D. S., in contradictoriu cu parata C. D. M., a solicitat instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna in principal:

1. Exercitarea in comun a autoritatii parintesti cu privire la minorii M. D. si M. M. S.
2. Stabilirea locuintei minorilor la domiciliul tatalui
3. Obligarea paratei la plata pensiei de intretinere, cu modalitate de executare in natura

In subsidiar, in eventualitatea stabilirii locuintei minorilor la domiciliul mamei,

1. incuviintarea unui program egal de legaturi personale la domiciliul tatalui:
   1. In perioadele in care se desfasoara cursurile anului scolar respectiv, o saptamana la domiciliul paratului si o saptamana la domiciliul reclamantei-parate;
   2. In perioada vacantelor scolare (primavara, vara, iarna, intersemestriale) astfel cum sunt acestea stabilite de catre Ministerul Educatiei, in anii pari prima jumatate la domiciliul reclamantei-parate si a doua jumatate la domiciliul meu, iar in anii impari invers.
2. Obligatia de intretinere sa fie executata in natura de ambii parinti.

In fapt, reclamantul arata ca a avut cu parata o nu foarte lunga, dar frumoasa relatie de concubinaj, din care au rezultat cei doi copii. In ciuda eforturilor comune, treptat, aceasta relatie a inceput sa se deterioreze, pentru ca, in final, respectiv in urma cu doi ani, sa aiba loc despartirea in fapt, parata mutandu-se . impreuna cu cei doi copii.

Reclamantul afirma ca, inca de la aparitia primelor neintelegeri, respectiv in a doua jumatate a anului 2010, a facut tot ceea ce i-a stat in putinta pentru a depasi aceste momente si a ramane impreuna, mai ales ca amandoi aveau deja calitatea de parinti.

In pofida fluctuatiei neintelegerilor dintre parti, reclamantul mentioneaza ca a incercat permanent si chiar a reusit sa mentina relatii extrem de apropiate cu ambii copii, implicarea sa in cresterea si educarea acestora, sub toate aspectele vietii lor, fiind cotidiana sau aproape cotidiana, exceptiile fiind doar atunci cand i se interzicea accesul. Relatia superba pe care o are cu copiii este reflectata in plansele foto, iar fotografiile depuse la dosar nu reprezinta decat o mica parte din cele realizate de-a lungul timpului.

Reclamantul expune in continuarea implicare sa in viata copiilor inca din perioada anterioara nasterii si pana in prezent. Inca de la nasterea copiilor si pana la momentul celei dintai despartiri, s-a ocupat efectiv de cresterea acestora, astfel: le-a gatit, i-a hranit, le-a spalat hainutele, i-a imbracat, i-a dus la doctor, s-a jucat cu ei si a petrecut numeroase vacante impreuna (la munte, la mare, etc), precum si multe altele. Mentioneaza ca, imediat dupa perioada in care S. a fost alaptat, aproximativ 3-4 luni, el a fost cel care s-a ocupat de aproape tot ceea ce tine de ingrijirea si cresterea acestuia, de indata ce venea de la serviciu.

In continuare, arata ca, pe parcursul relatiei cu parata au intervenit mai multe despartiri, prima dintre acestea avand loc la aproximativ un an de la momentul nasterii fiului lor, S.. Prima despartire a durat aproximativ o luna si a fost cauzata de lovirea reclamantului de catre parata, violentele desfasurandu-se de fata cu minorii, iar D. chiar a memorat acel episod afirma reclamantul.

In perioada despartirii, programul cu copiii nu s-a schimbat in mod semnificativ, acesta decurgand in conditii relativ normale, in ciuda faptului ca reclamantul a fost nevoit sa se mute din locuinta familiei. Insa a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a petrece cat mai mult timp cu copiii, astfel ca, in timpul saptamanii, mergea in fiecare seara la acestia si statea cu ei pana adormeau. Isi petreceau timpul uitandu-se la desene animate, jucandu-se, iar inainte de culcare le citea povesti.

Reclamantul arata ca trebuie sa spuna ca una dintre primele propozitii rostite de S. a fost „tati nu pleca", dorind sa doarma alaturi de el. Pe parcursul weekendurilor programul se desfasura in conditii normale, sigura diferenta fiind aceea ca nu mai petrecea noptile in locuinta familiei. Totodata, reclamantul era cel care se ocupa de efectuarea tuturor cumparaturilor necesare, desi nu mai locuia impreuna cu acestia. Dupa o perioada de o luna, relatia si-a reluat cursul, iar pana la cea de-a doua despartire totul s-a desfasurat in limitele normalitatii, relatia afectiva existenta intre reclamant si copii devenind din ce in ce mai apropiata si, totodata, mai puternica.

Cea de-a doua despartire a fost destul de indelungata, intinzandu-se pe o perioada de aproximativ 6 -7 luni. Motivele ce au stat la baza acestei a doua despartiri fiind tot lovirea reclamantului de catre mama copiilor, precum si obligarea acestuia de a parasi locuinta familiei, de aceasta data fiind constrans sa inchirieze o alta locuinta. Pe parcursul acestei despartiri, reclamantul arata ca a depus eforturi suplimentare pentru a nu se schimba prea multe in ceea ce priveste relatia cu copiii, venind in fiecare dimineata sa-i duca la gradinita. Dupa serviciu venea la ei in fiecare seara si ramaneau impreuna pana adormeau. In weekenduri, programul era, de regula, comun, doar ca nu ramanea sa doarma peste noapte. In schimb, la casa in care locuia cu chirie putea sa-i ia doar ocazional.

Reclamantul mentioneaza ca au existat si provocari din partea paratei, astfel ca, in perioada sarbatorilor, nu i s-a permis accesul la copii de C. si Revelion, pentru simplul fapt ca, fara acordul paratei, a fost plecat cu cateva zile inainte in loc. Moinesti, jud. Bacau pentru a-si vizita parintii.

Dupa cea de-a doua despartire, a venit momentul la care parata s-a decis sa se mute impreuna cu copii ., un apartament cu 2 camere, situat in Complexul Esmerald. Motivul pentru care parata a decis sa se mute impreuna cu copiii din domiciliul comun a fost refuzul reclamantului de a mai fi tot el cel care pleaca din locuinta familiei, deoarece, avand experienta celorlalte plecari, nu a mai vrut sa petreaca timp departe de copiii. Insa degeaba a insistat ca parata sa nu mute copiii din casa ce reprezenta locuinta lor statornica, sens in care i-a propus mai multe variante posibile, una dintre ele fiind aceea ca cei mici sa ramana in casa, iar adultii sa petreaca alternativ cate o saptamana alaturi de ei. Aceasta varianta, ce asigura confort si stabilitate copiilor, a fost refuzata de parata, aidoma tuturor celorlalte optiuni oferite. Pentru ca aceste evenimente au survenit cand copiii aveau totusi o varsta destul de frageda, reclamantul declara ca a facut tot ceea ce depindea de el pentru a fi alaturi de ei cat mai mult timp posibil, astfel incat sa-i indrume in calitate de parinte . mai importante perioade din viata lor, anume atunci cand incep sa inteleaga mai multe despre emotiile lor si ale celor din jur, incep sa invete sa se concentreze si sa asculte, sa ceara explicatii, sa respecte reguli si instructiuni din ce in ce mai complexe, devenind astfel capabili sa spuna ceea ce cred si ce simt.

Din pacate, se arata de catre reclamant, dupa mutarea paratei in apartamentul cu 2 camere, respectiv in perioada februarie 2013 - noiembrie 2013, aceasta nu i-a permis intotdeauna accesul la copiii, fiind o perioada destul de dificila in care reusea sa ia legatura cu acestia numai in mod sporadic. In afara momentelor in care i s-a interzis in mod nejustificat si aleatoriu accesul la copiii, programul reclamantului cu acestia s-a desfasurat asemanator celui din perioadele anterioare, dar cu posibilitatea de a innopta alaturi de ei o anumita perioada si, mai apoi, ocazional.

In noiembrie 2013, din cauza unor neintelegeri pe care le-a avut cu proprietarul, contractul de inchiriere al reclamantei - parate a fost reziliat, aceasta fiind nevoita sa se mute cu copiii in alta parte. Desi era . situatie dificila, parata s-a opus solutiilor propuse de reclamant, una dintre ele fiind de a lasa copii sa locuiasca pe aceasta perioada de tranzitie cu el, iar ea sa locuiasca la parintii sai, iar cea de-a doua, posibilitatea ca minorii sa locuiasca, alternativ, cate o saptamana la fiecare parinte. Datorita lipsei de disponibilitate a paratei de a ajunge la o intelegere amiabila prin care sa se urmareasca interesul superior al copiilor, reclamantul a fost nevoit sa-i inchiriez un apartament cu 4 camere in acelasi complex Esmerald. Desi s-au inteles sa suporte in mod egal costurile cu chiria noii locuinte, in fapt, de atunci si pana in prezent, numai reclamantul a fost cel care a platit integral chiria, intretinerea si contravaloarea utilitatilor. La aceste costuri, care, in mod normal, ar fi trebuit sa revina integral paratei, trebuie adaugate cheltuielile permanente si pentru necesitatile legate de cresterea si ingrijirea copiilor. Acest imobil, initial a fost inchiriat pe o perioada determinata de 6 luni, fiind gandita ca o solutie temporara pana la gasirea unui apartament mai potrivit, dar si mai putin costisitor, avand in vedere cuantumul chiriei si costurile de intretinere. Pe parcursul acestei perioade, la inceput programul cu copiii s-a desfasurat in mod asemanator cu perioadele anterioare, singura deosebire fiind ca uneori reclamantul innopta impreuna cu ei, pentru ca ulterior, parata sa fie de acord sa implementeze un program alternativ, in care copiii au locuit cate o saptamana cu fiecare dintre parinti. Aceasta perioada a fost una dintre cele mai bune, cu rezultate extrem de pozitive, copiii adaptandu-se foarte bine la acesta si fiind multumiti ca pot sta egal cu ambii parinti. Multumita acestui tip de program, in vara anului 2014 reclamantul a putut, pe langa multe alte activitati desfasurate, sa plece in doua tabere la munte cu copiii. In luna august 2014, in timpul vacantei de vara pe care reclamantul o petrecea impreuna cu parata si cei doi copii in statiunea 2 Mai, in urma unei discutii contradictorii, aceasta s-a enervat si, in lipsa unor alte argumente, i-a aplicat o lovitura puternica peste fata, i-a invinetit ochiul si i-a rupt un dinte, semnificativ fiind faptul ca intamplarea s-a petrecut din nou sub ochii copiilor.

Din acest moment reclamantul a cerut ca programul egal de legaturi personale sa fie cat mai clar, fara interferente sau modificari de ultima ora decat in situatii ce se caracterizau in mod real prin urgenta. Reclamantul precizeaza ca, in perioadele aferente mamei, la cererea expresa a Dariei, amandoi parintii ii conduc la gradinita si la scoala. Consecvent cu hotararea luata si pentru a evita incidente ca cel descris mai sus, reclamantul a convenit cu parata ca perioada sarbatorilor sa o petreaca separat, saptamana cu Craciunul la mama, iar saptamana cu Revelionul la tata. De asemenea, au convenit verbal ca toate cheltuielile pe care le fac cu copiii in luna decembrie, fiind o perioada speciala ce implica eforturi financiare mai mari, sa fie suportate in mod egal de ambii parinti. Insa, in ianuarie, conventia nu doar ca nu a mai fost respectata, dar chiar a fost negata vehement. Parata a refuzat sa plateasca, fie si partial, si a cerut si suma de 2.000 lei pe care o considera necesara pentru ingrijirea si cresterea copiilor. Incepand cu acea luna, parata a refuzat sa mai permita copiilor sa vina la reclamant in saptamana care ii revenea, „daca nu-i da suma pe care o considera legala". Acest ultimatum al paratei i-a sugerat reclamantului faptul ca s-ar putea ca nu interesul copiilor sa fie prioritar pentru parat si nici pastrarea extraordinarei relatii dintre reclamant si minori, ci doar folosirea lor ca instrument ce permite accesul, fortat daca este cazul, spre eternul sponsor care a fost, caci se pare ca asta e rolul ce i-a fost rezervat.

Reclamantul prezinta apoi in mod succint detalii financiare care, in opinia sa, dovedesc implicarea in cresterea copiilor, dar si disponibilitatea initiala de a asigura un program comun si conditii de viata bune si paratei.

In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 194 NCPC, art. 397, 400, 401, 483, 486, 497 si 530 C.civ. si disp. din Legea nr. 272/2004.

In anexa, reclamantul a atasat inscrisuri in copie si planse foto.

Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 60 lei.

La data de 18.05.2015, parata a formulat intampinare si cerere reconventionala.

Prin intampinare, parata a solicitat admiterea in parte a actiunii.

Prin cererea reconventionala, parata a solicitat ca instanta, prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna:

1. Exercitarea in comun a autoritatii parintesti cu privire la minorii M. D. si M. M. S.
2. Stabilirea domiciului minorilor M. D. si M. M. S. la mama
3. Obligarea paratului sa contribuie la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor, prin stabilirea unei pensii de intretinere raportata la veniturile realizate;
4. Stabilirea unu program de legaturi personale in favoarea paratului.

In fapt, reclamanta a invederat ca, intre parti a existat o relatie de concubinaj, inceputa in anul 2007, din care au rezultat cei doi copii minori, relatie care, in timp, s-a deteriorat, ajungand la degradare iremediabila.

Referitor la exercitarea autoritatii parintesti in comun, parata considera ca aceasta este in interesul minorilor si nu exista niciun motiv pentru o exercitare exclusiva, nefiind necesara mentionarea in sentinta a ceea ce inseamna sa fii parinte, asa cum cere reclamantul.

Referitor la stabilirea locuintei minorilor la mama, parata afirma ca este in interesul copiilor, avand in vedere ca, de la nastere si pana in prezent, a fost singura care s-a implicat 100% in cresterea lor, reclamantul avand o implicare redusa din cauza programului incarcat si a momentelor tensionate. Avand in vedere varsta frageda a copiilor, parata considera ca au nevoie de ingrijirea si dragoastea materna, reclamanta fiind apta sa le ofere conditii optime de crestere si educare, iar o eventuala despartire ar putea produce efecte traumatizante.

Reclamanta afirma ca nu a incercat niciodata sa denigreze imaginea reclamantului in calitate de tata, asa cum face acesta, oferind un mediu afectiv echilibrat si rational fata de amandoi in calitate de parinti. Depunerea de catre reclamant a sute de pagini privind cheltuielile acestuia nu sunt de natura a demonstra ca sunt facute exclusiv pentru minori si nu il fac un mai bun parinte decat parata.

Referitor la stabilirea pensiei de intretinere in sarcina reclamantului, parata mentioneaza ca veniturile sale nu sunt substantiale si la nivelul celor ale reclamantului, dar poate sa ofere copiilor un trai decent si lipsit de griji, avand si ajutorul parintilor sai. Parata afirma ca reclamantul nu mai cotribuie la cheltuielile minorilor, insa le cumpara obiect neadecvate varstei si dezvoltarii acestora. In timpul petrecut cu reclamanta, acestia fac workshopuri de arta si creatie, de teatru, de interactiune sociala, teme sub o forma distractiva, curat in camera lor, cumparaturi, jocuri educative, in limita veniturilor realizate, paratul nedorind sa contribuie la astfel de activitati. In opinia reclamantei, lasarea la latitudinea paratului a contributiei materiale sau stabilirea unei contributii in natura va duce la efectuarea unor cheltuieli inutile pentru minori, neindicate pentru varsta acestora, pe care paratul le realizeaza cu rea credinta, doar pentru a dovedi implicarea materiala in cresterea minorilor.

Referitor la programul de legaturi personale cu minorii, parata declara ca nu este de acord cu un program egal, deoarece copii au nevoie de stabilitate, iar propunere echivaleaza cu un sistem de viata haotic. Parata se declara insa de acord ca reclamantul sa poata lua copii 2 weekenduri pe luna si sa ii viziteze ori de cate ori doreste in timpul saptamanii si sa petreaca o aprte din vacante cu acesta, respectiv minorii sa petreaza oricat timp doresc cu tatal lor, dar fara ca acest program sa afecteze programul scolar sau dezvoltarea minorilor.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. art. 397, art. 400, art. 402 C.civ., art. 205 – 209 C.proc.civ..

In sustinerea cererii, parata a depus inscrisuri in copie.

La data de 09.06.2015, reclamantul a formulat raspuns la intampinare si intampinare la cererea reconventionala, prin care a solicitat admiterea in parte a cererii reconventionale.

Referitor la autoritatea parinteasca, reclamantul afirma ca a solicitat detalierea modului concret de exercitare, tinand cont de disponibilitatea parintilor, istoricul conduitei parentale si, nu in ultimul rand, de opinia copiilor. Reclamantul mentioneaza ca stabilirea modului concret reprezinta o practica constanta si unitara a majoritatii completelor de minori si familie din cadrul Judecatoriei S. 2.

Referitor la stabilire locuintei minorilor, reclamantul afirma ca sunt necesare doua precizari, pentru ca instanta sa nu cada in capcana intinsa cu abilitate de parata: nici unul dintre textele legale si jurisprudenta C.E.D.O. nu stabileste ca locuinta copiilor trebuie sa fie la mama, iar stabilirea locuintei copiilor la tata nu echivaleaza cu despartirea de mama, reclamantul nefiind impotriva ca mama sa aiba un program extins de legaturi cu copiii. Reclamantul argumenteaza ca sustinerile paratei cu privire la implicarea 100% in cresterea copiilor nu sunt adevarate. Acesta considera ca stabilirea locuintei copiilor la tata este impusa si de imposibilitatea paratei de a asigura copiilor o locuinta decenta si mai ales stabila din momentul in care acesta nu va mai participa la cheltuieli ce nu apartin copiilor.

Referitor la obligatia de intretinere, reclamantul mentioneaza ca parata incerca sa obtina o suma de bani, respectiv de 1/ 3 din veniturile nete permanente ale reclamantului, desi textul de lege prevede ca aceasta este pana la o treime, fiind raportat si la nevoile celui care le primeste. De asemenea, regula este ca pensia de intretinere sa fie prestata in natura, plata in bani fiind impusa ca o santiune in cazul nerespectarii obligatiei de executare in natura.

Referitor la programul de legaturi personale, reclamantul a retiterat si completat argumentele in favoarea programului egal.

In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 201 alin. 1 si art. 209 alin. 5 C.proc.civ..

La data de 25.08.2015 si 29.09.2015, parata a depus precizari si, in anexa, mesaje si planse foto.

La data de 30.09.2015, reclamantul a depus note de sedinta si, in anexa, mesaje, inregistrare si planse foto.

La termenul de judecata din data de 05.10.2015, reclamantul a depus inregistrari

Prin Incheierea din data de 21.07.2015 pronuntata in dosarul nr._/300/2015, reclamanta a solicitat judecarea cererii pe cale dreptului comun, instanta admitand exceptia de litispendenta a cererii principale cu cererea ce formeaza obiectul dosarului de fata.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si proba testimoniala.

La data de 09.06.2015, Serviciul Autoritate Tutelara S. 2 a comunicat referatul de ancheta psihosociala nr._/08.06.2015.

La data de 08.10.2015, instanta a procedat la audierea celor doi minori.

Analizand lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:

La data de 08.03.2008, s-a nascut in Bucuresti, Sectorul 5, copilul M. D., avand ca tata pe M. D. S. si ca mama pe C. D.-Margaret, conform certificatului de nastere . nr._ emis de Consiliul Local S. 2 la data de 25.04.2008.

La data de 18.02.2010, s-a nascut in Bucuresti, Sectorul 1, copilul M. M.-S., avand ca tata pe M. D. S. si ca mama pe C. D.-Margaret, conform certificatului de nastere . nr._ emis de Consiliul Local S. 1 la data de 18.02.2010.

Referitor la exercitare autoritate parinteasca

Potrivit art. 483 C.civ. - Autoritatea parinteasca”: (1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti. (2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate. (3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.”

Potrivit art. 487 C.civ. - Continutul autoritatii parintesti - Parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, insusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.

Intelesul si continutul autoritatii comune care rezulta din prevederile Codului civil mentionate anterior sunt redate si de prevederile art. 36 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, republicata, conform caruia, (1) Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau. (3) In situatia in care ambii parinti exercita autoritatea parinteasca, dar nu locuiesc impreuna, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale complexe sau interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor parinti. (4) In situatia in care, din orice motiv, un parinte nu-si exprima vointa pentru luarea deciziilor prevazute la alin. (21), acestea se iau de catre parintele cu care copilul locuieste, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (8) In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului”.

Din coroborarea acestor prevederi legale rezulta ca autoritatea parentala . comun a drepturilor si obligatiilor parintilor cu privire la deciziile importante din viata copilului (si anume, cele referitoare la sanatatea, educatia, resedinta si administrarea bunurilor acestuia). In schimb, deciziile de zi cu zi se iau de parintele impreuna cu care locuieste copilul.

In continutul autoritatii comune, astfel cum acesta apare in legislatia romana, nu intra stabilirea unui domiciliu alternant (copilul locuieste alternativ cu ambii parinti). Ca atare, autoritatea parinteasca . ambii parinti participa la luarea deciziilor importante cu privire la cresterea copilului (astfel cum acestea sunt identificate de art. 31 (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, modificata), insa domiciliul copilului (in sensul de locuinta statornica) este la un parinte, celalalt parinte avand dreptul de legaturi personale cu copilul.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 271/2004, (2 ind. 1) In situatia in care ambii parinti exercita autoritatea parinteasca, dar nu locuiesc impreuna, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale complexe sau interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor parinti. (2 ind. 2) In situatia in care, din orice motiv, un parinte nu-si exprima vointa pentru luarea deciziilor prevazute la alin. 2 ind. 1, acestea se iau de catre parintele cu care copilul locuieste, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (2 ind. 3) Ambii parinti, indiferent daca exercita sau nu autoritatea parinteasca, au dreptul de a solicita si de a primi informatii despre copil, din partea unitatilor scolare, unitatilor sanitare sau a oricaror altor institutii ce intra in contact cu copilul.

Regula autoritatii parentale comune este prevazuta de art. 397 C.civ. si art. 503 C.civ.

Potrivit art. 397 C.civ. - Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti: Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.

Exceptiile de la aceasta regula sunt detaliate de art. 507 Cod Civil, art. 398 cod civil si art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004, republicata, cand autoritatea parentala se exercita de catre un singur parinte.

Astfel, art. 507 C. civ. - Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte - stabileste in mod limitativ situatiile obiective in care este incidenta autoritatea parentala unica: „Daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotarare judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau daca, din orice motiv, se afla in neputinta de a-si exprima vointa, celalalt parinte exercita singur autoritatea parinteasca”.

De asemenea, art. 398 C.civ. dispune: „(1) Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti. (2) Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.”

Motivele subiective la care face referire art. 398 C.civ. au fost exemplificate prin art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, modificata, care prevede ca: „Se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti”.

Instanta apreciaza ca, in cauza, niciunul dintre motivele obiective sau subiective care pot justifica exercitarea unica a autoritatii parentale nu este incident, astfel ca urmeaza sa dispuna exercitarea autoritatii parintesti in comun de catre ambii parinti, astfel cum au cerut partile.

In ceea ce priveste explicitarea modalitatii de exercitare a autoritatii parintesti, chiar daca exista o practica unitara in acest sens, instanta considera ca nu este necesara mentionarea in dispozitivul hotararii judecatoresti din doua motive. Astfel cum s-a precizat anterior, Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului contine prevederi clare referitoare la modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti, partile avand obligatia de a le respecta, iar in cazul nerespectarii de catre una dintre parti, cealalata parte poate solicita obligarea acesteia la respectarea normelor legale.

Instanta este de parere ca identificare in concret a modalitatilor de comunicare dintre parti, precum si a problemelor privind viata copiilor, este de natura sa restranga capacitatea parintilor de a comunica fiecare cu celalalt pentru rezolvarea aspectelor cotidiene. In mod special, in cazul de fata, nu este recomandata “programarea” relatiei dintre parinti in privinta copiilor, probele din dosar demonstrand ca cei doi se informeaza reciproc in acest sens. Desi reclamantul a afirmat ca parata il impiedica sa aiba o relatie stransa cu copiii, din probele de la dosarul cauzei nu a reiesit o astfel de situatie. Din constatarile instantei, problema care naste cele mai multe discutii intre cei doi parinti este contributia materiala a fiecaruia.

Referitor la stabilire domiciliu minori

Instanta retine ca, potrivit art. 92 C.civ., (1) Domiciliul minorului care nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu in conditiile prevazute de lege este la parintii sai sau la acela dintre parinti la care el locuieste in mod statornic. (2) In cazul in care parintii au domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanta de tutela, ascultandu-i pe parinti, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului. P. la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, minorul este prezumat ca are domiciliul la parintele la care locuieste in mod statornic.”

Din aceasta dispozitie legala rezulta ca stabilirea domiciliului la unul dintre parinti implica, in mod automat, faptul ca acesta va locui cu parintele la care a fost stabilit domiciliul in mod statornic si cu caracter de continuitate.

Instanta retine ca, pentru a stabili unde va fi locuinta minorei, urmeaza sa se fundamenteze pe principiul interesului superior al acesteia, asa cum este reglementat prin art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, aplicand criteriile legale stipulate in art. 21 coroborat cu art. 36 alin. 7 din acelasi act normativ.

Potrivit art. 2 alin. 6 din acelasi act normativ, in determinarea interesului superior al copilului se au in vedere cel putin urmatoarele: a) nevoile de dezvoltare fizica, psihologica, de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate si apartenenta la o familie; b) opinia copilului, in functie de varsta si gradul de maturitate; c) istoricul copilului, avand in vedere, in mod special, situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor; d) capacitatea parintilor sau a persoanelor care urmeaza sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului de a raspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament”.

In ceea ce priveste criteriul prevazut la lit. a), instanta retine ca, raportat la varsta copiilor si faptul ca acestia au locuit in ultimii ani cu mama, acesta fiind aceea care s-a ocupat in primul rand de cresterea lor, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor, locuinta copiilor ar trebui stabilita la domiciliul mamei. Reclamantul afirma ca nu acest criteriu nu conduce implicit la o astfel de concluzie, insa, in cazul de fata, nu exista niciun impediment relativ la persoana mamei care sa determine instanta sa ajunga la solutia dorita de reclamant. In conditiile in care copiii sunt atasati de ambii parinti si au legaturi stranse cu ambele familiii iar ambii parinti se preocupa in mod constant si cu responsabilitate de viata copiilor, alegerea este in favoarea parintelui care s-a ocupat in principal de acestia. Reclamantul recunoaste ca este obligat, in virtutea specificului activitatii profesionale pe care o desfasoara, sa efectueze deplasari in tara si in strainatate, in timp ce programul paratei este mai stabil. Instanta mentioneaza ca acest aspect trebuie avut in vedere in ceea ce priveste stabilirea locuintei copiilor, chiar daca este un „minus” compensat de posibilitatile materiale ale tatalui. Insa, este necesar ca parintele cu care copii vor locui sa fie cat mai disponibil din punct de vedere al programului zilnic, in scopul de a asigura o prezenta cat mai constanta.

In ceea ce priveste criteriul prevazut la lit. b), instanta retine ca atat D., cat si S., sunt extrem de atasati de ambii parinti, povestind ca amandoi parinti sunt prezenti in viata lor, D. mentionand insa ca ar trebui sa stea mai mult ., la mama, pentru ca e mai aproape de gradinita si are unde sa se plimbe cu bicicleta si e mai bine in cursul saptamanii pentru ca odata a trebuit sa ia niste caiete la scoala si le-au uitat acasa. Instanta retine ca, potrivit studiilor in domeniu, la varsta de 7 ani, copilul face distinctia dintre adevar si minciuna si prezinta o sugestibilitate ceva mai redusa decat la perioadele de varsta anterioara. Intrebarea adresata de instanta nu s-a referit expres la o alegere a copilului in ceea ce priveste parintele cu care doreste sa locuiasca, ci s-a axat pe aflarea parerii Dariei referitor la programul zilnic. De asemenea, instanta a luat in considerare si parerea psihologului, comunicata reclamantului pe email, conform careia D. este mai apropiata de figura materna. Instanta a retinut ca D. a afirmat ca, uneori, cand trebuie sa mearga sa stea la tata, acesta trebuie sa plece si se intoarce cand ei trebuie sa se intoarca la mama.

In ceea ce priveste criteriul de la lit. d), din inscrisurile depuse de parti rezulta ca ambele au capacitate materiala, chiar daca in masura evident diferita, iar conform declaratiilor martorilor, cei doi parinti manifesta disponibilitate din punct de vedere al programului de lucru pentru a se ocupa de cresterea si ingrijirea minorilor, cu mentiunile anterioare de la criteriul a).

In ceea ce priveste criteriul de la lit. e), instanta remarca faptul ca probele nu au condus la concluzia ca cei vreunul dintre parinti ar interzice relatia copiilor cu familia celuilalt parinte. . schimbate de parti a rezultat ca parata nu ar fi fost de acord cu deplasarea Dariei si lui S. la bunicii paterni, sustinand ca acestia au aplicat corectii fizice copiilor, aspect care insa nu a fost probat. Raportat la atitudinea paratei in aceasta privinta, impotrivirea respectiva nu poate fi interpretata ca un act de rea credinta, avand in vedere ca nu s-a manifestat ca o interdictie definitiva, ci mai degraba ca expresia unei ingrijorari naturale a unei mame.

Luand in considerare incadrarea in criteriile enuntate anterior, dar mai ales nevoia de stabilitate a copiilor, instanta va dispune stabilirea domiciliului acestora la locuinta mamei, oriunde va fi acesta. Astfel cum s-a decis in doctrina si jurisprudenta, este suficienta indicarea in dispozitivul hotararii a stabilirii locuintei minorilor la locuinta unuia dintre parinti, fara precizarea adresei exacte, in conditiile in care acordul celuilalt parinte este solicitat numai atunci cand, conform art. 497 c.civ., schimbarea este justificata pe considerentul ca situatia actuala afecteaza exercitiul autoritatii sau al unor drepturi parintesti. Prin urmare, instanta considera ca mentionarea adresei actuale a paratei ca fiind locuinta minorilor nu este in spiritul textului de lege, din textele legale expuse anterior rezultand ca intentia legiuitorului a fost exclusiv aceea de a stabili la domiciliul caruia din cei doi parinti urmeaza sa locuiasca minorii, fara a avea relevanta juridica adresa in sine.

Referitor la programul de legaturi personale

In legislatia internationala, dreptul de vizitare este reglementat de art. 9 alin. 3 din Conventia cu privire la drepturile copilului, conform caruia, in ipoteza separarii copilului de unul dintre parinti printr-o masura dispusa in conditiile legii, acesta are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu cei doi parinti in mod regulat, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Acest articol, impreuna cu art. 7 (privitor la dreptul copilului de a-si cunoaste si de a fi ingrijit de catre parinti) si art. 18 (ce instituie principiul potrivit caruia ambii parinti au responsabilitati comune pentru cresterea si dezvoltarea copilului, fiind principalii raspunzatori), conduc la concluzia ca, exceptand cazul in care s-ar dovedi contrariul, implicarea continua a ambilor parinti in viata copilului serveste interesului superior al acestuia.

De asemenea, art. 23 alin. 4 din Protocolul International cu privire la Drepturile Civile si Politice si Comentariul General nr. 19/1990 al Comitetului pentru Drepturile Omului precizeaza ca egalitatea parintilor in drepturi si responsabilitati din timpul casatoriei continua si dupa separarea legala sau desfacerea casatoriei, trebuind interzis orice tratament discriminatoriu referitor la motivele, procedurile de separare sau de divort, la custodia copilului, la dreptul de vizitare, tinandu-se cont ca interesul copilului trebuie sa primeze.

In acelasi sens, sunt si dispozitiile art. 4 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copiii, adoptata la Strasbourg la 15 mai 2003 si ratificata de Romania prin Legea nr. 87/2007, care prevad ca relatiile personale constante dintre copil si parintii sai nu pot fi restranse sau excluse decat atunci cand exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, spirituala, morala sau sociala a copilului.

In legislatia interna, cu titlu de principiu, normele fiind incluse in Titlul I - „Dispozitii generale” - al Cartii a II a „Despre familie” din Codul civil, art. 262 – „Relatiile dintre parinti si copii” – prevede in alin. 2: „Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decat in conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luand in considerare interesul superior al copilului, iar art. 263 - ”Principiul interesului superior al copilului” – stabileste ca „Orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului.”

Dreptul parintelui nerezident de a avea legaturi personale cu minorul este stipulat si in art. 496 C.civ. - Locuinta copilului: (5) Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca aceasta este in interesul superior al copilului”.

Totodata, art. 17 alin. 4 din Legea nr. 272/2004 prevede ca: „In caz de neintelegere intre parinti cu privire la modalitatile de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul, instanta va stabili un program in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte.”

Analizand programul de vizita propus de reclamant prin prisma circumstantelor de fapt ale cauzei si opiniei paratei, respectiv cerintelor nascute din varsta frageda a celor doi copii, instanta concluzioneaza ca nu poate fi de acord in totalitate cu cererea reclamantului.

Insa, va lua ia in considerare in dimensionarea programului afectiunea dintre reclamant si cei doi copii si preocuparea evidenta a tatalui fata de acestia.

Instanta precizeaza ca a avut in vedere si faptul ca dezvoltarea psiho-emotionala ulterioara a Dariei si lui S. depinde in mare masura si de asigurarea unei relatii stranse atat cu familia materna, cat si cu cea paterna.

In consecinta, instanta va stabili in favoarea tatalui urmatorul program de legaturi personale cu D. si S.:

A.in perioada anului scolar:

- in fiecare zi dupa terminarea programului scolar, la locuinta copiilor;

- in a doua si a patra saptamana din luna, de miercuri de la terminarea programului scolar pana duminica la ora 16:00, la locuinta tatalui.

B.In perioada vacantelor scolare (primavara, vara, iarna, intersemestriale)

- anii pari: prima jumatate la mama si a doua jumatate la tata

- anii impari: prima jumatate la tata si a doua jumatate la mama,

cu posibilitatea modificarii in baza acordului scris al celor doi parinti in functie de programul acestora, acord incheiat cu cel putin 30 zile anterior inceperii perioadei mentionate in prezenta hotarare

C.Aniversarile (zile de nastere si onomastice copii)

-anii pari: locuinta mamei sau orice alt loc ales de aceasta, cu prezenta tatalui

-anii impari: locuinta tatalui sau orice alt loc ales de acesta, cu prezenta mamei

D.Aniversarile zilelor de nastere si onomastice parinti, bunici, rudele materne/ paterne

-la locuinta parintelui/rudei aniversate sau in locul ales de acesta, cu aducerea copiilor seara la locuinta celuilalt parinte, daca ziua este inclusa in perioada de legaturi personale a acestuia.

Referitor la obligatia de intretinere

Instanta retine faptul ca ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati.

In acelasi sens sunt dispozitiile art. 487 C.civ., potrivit carora parintii sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui.

Obligatia legala de intretinere dintre parinti si copii este instituita cu caracter general prin dispozitiile art. 499 alin. 1 C.civ., iar copilul minor este intretinut de parintii sai, obiectul intretinerii constand in asigurarea mijloacelor necesare traiului copilului minor si suportarea cheltuielilor de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala ale acestuia.

Retinand dispozitiile art. 529 alin. 1 C.civ., potrivit carora intretinerea este datorata in raport cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati, precum si dispozitiile art. 525 alin. 1 C.civ., potrivit carora, minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri, instanta apreciaza ca sunt intrunite conditiile generale si speciale pentru acordarea pensiei de intretinere atat in persoana creditorilor cat si in persoana debitorilor acestei obligatii legale.

In cauza, starea de nevoie a minorilor este prezumata, conform art. 525 alin. 1 C.civ. care prevede ca „minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri”.

In ceea ce priveste data nasterii obligatiei de intretinere, instanta retine ca potrivit art. 532 alin. 1 C.civ., pensia se datoreaza de la data promovarii actiunii.

In acelasi timp, instanta precizeaza ca regula in materia obligatiei de intretinere este de executare in natura, potrivit art. 530 C.civ., regula care isi gaseste cu atat mai mult aplicarea in cazul de fata, minora locuind cu ambii parinti, asa cum rezulta din inscrisurile de la dosar.

Astfel, potrivit art. 530 C.civ. – Modalitatile de executare – (1) Obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala. (2) Daca obligatia de intretinere nu se executa de bunavoie, in natura, instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani.

Dupa cum se observa, aceasta regula prevazuta expres in materia obligatiei de intretinere este o derogare de la regula de drept comun din materia obligatiilor civile care consta in dreptul de optiune al creditorului intre executarea in natura a obligatiei si executarea in echivalent, in functie de natura si caracteristicile obligatiei respective.

In cazul obligatiei de intretinere, astfel cum rezulta din interpretarea per a contrario a prevederilor alin. 2 al art. 530 C.civ., modalitatea de executare in echivalent nu se dispune daca obligatia de intretinere se executa de bunavoie in natura.

In cazul de fata, instanta retine ca, pana in prezent, ambii parinti executa de bunavoie obligatia de intretinere in natura, insa, fata de diferenta de venituri dintre cei doi, intre acestia s-au creat disensiuni referitoare la contributia in bani a fiecaruia.

In ceea ce priveste neintelegerea dintre parinti mentionata anterior, nu intra in atributiile instantei de a emite judecati, dar acesta este motivul principal pentru care instanta considera ca este necesar a se preciza ca obligatia de intretinere este in sarcina ambilor parinti si va fi stabilita in modalitate mixta, respectiv fiecare parinte va contribui cu cate 1/ 3 din venitul lunar net, respectiv din salariul minim net pe economie daca nu obtine venituri la un moment dat, din care 1/ 6 va fi in natura si 1/ 6 n echivalent, cu termen de plata data de 05 a fiecarei luni pentru luna respectiva.

In ceea ce priveste executarea in natura, aceasta se realizeaza prin asigurarea de catre cei doi parinti a celor necesare traiului copiilor: hrana, imbracaminte, incaltaminte, medicamente la nevoie, tratament la nevoie, igina personala, rechizite (carti, caiete etc.), uniforme, costume serbari scolare, cursuri de pregatire in diferite domenii (sport, limbi straine, desen, dans etc.), cheltuielile cu spatiul locativ (chirie, utilitati), contributia celor doi parinti urmand a fi in cote egale.

In ceea ce priveste executarea in echivalent, de asemenea, ambii parinti vor avea obligatia de a contribui la cresterea si educarea celor doi copii, cu o cota de contributie de 1/6, din aceste sume urmand a se achita cheltuieli exceptionale sau care sunt la latitudinea parintilor (de exemplu: excursii, tabere, echipament sportiv, electronice etc.), precum si eventuale cheltuieli care in mod normal ar intra in categoria celor ce sunt executate in natura, daca se depaseste procentul alocat acestora din urma si cheltuiala este considerata de ambii parinti ca fiind necesara. In cazul in care suma aferenta nu este cheltuita in beneficiul copiilor ., diferenta ramasa urmeaza a fi adaugata la suma ce urmeaza a fi achitata in luna urmatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite in parte cererea principala privind pe reclamantul M. D. S., cu domiciliul ales la C.A. A. A. în sector 1, București, ., ., . cu pârâta C. D. M., cu domiciliul în sector 2, București, .-27, . și autoritatea tutelară P. S. 2 - SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARĂ, cu sediul în sector 1, București, .-13.

Admite in parte cererea reconventionala.

Stabileste exercitarea in comun a autoritatii parintesti cu privire la minori de catre parinti.

Stabileste locuinta minorilor la mama.

Stabileste obligatia ambilor parintilor de intretinere a celor doi minori, calculata la o valoare de 1/3 din venitul net lunar al fiecarui parinte, incepand cu data formularii actiunii si pana la majoratul fiecarui copil, cu prelungire de drept pana la finalizarea studiilor de catre acestia, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 ani de catre fiecare copil.

Stabileste modalitatea de executare a obligatiei jumatate in natura (1/6) si jumatate in bani (1/6), cu termen de plata pentru aceasta din urma data de 05 a fiecarei luni pentru luna respectiva.

Stabileste dreptul tatalui la legaturi personale cu cei doi copii, dupa cum urmeaza:

A.in perioada anului scolar:

- in fiecare zi dupa terminarea programului scolar, la locuinta copiilor;

- in a doua si a patra saptamana din luna, de miercuri de la terminarea programului scolar pana duminica la ora 16:00, la locuinta tatalui.

B.In perioada vacantelor scolare (primavara, vara, iarna, intersemestriale)

- anii pari: prima jumatate la mama si a doua jumatate la tata

- anii impari: prima jumatate la tata si a doua jumatate la mama,

cu posibilitatea modificarii in baza acordului scris al celor doi parinti in functie de programul acestora, acord incheiat cu cel putin 30 zile anterior inceperii perioadei mentionate in prezenta hotarare

C.Aniversarile (zile de nastere si onomastice copii)

-anii pari: locuinta mamei sau orice alt loc ales de aceasta, cu prezenta tatalui

-anii impari: locuinta tatalui sau orice alt loc ales de acesta, cu prezenta mamei

D.Aniversarile zilelor de nastere si onomastice parinti, bunici, rudele materne/ paterne

-la locuinta parintelui/rudei aniversate sau in locul ales de acesta, cu aducerea copiilor seara la locuinta celuilalt parinte, daca ziua este inclusa in perioada de legaturi personale a acestuia.

Executorie provizoriu de drept, in temeiul art. 448 alin. 1 pct. 1 si 4 C.proc.civ..

Cu drept de apel in termen de 30 zile de la data comunicarii.

Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.

Pronuntata, astazi, 20.11.2015, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.

PREȘEDINTE, GREFIER,

R. M. D. I. M. T.

Red. Jud. R.M.D./Th.red.I.M.T.

02.03.2016/ 4 ex.

← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1173/2015. Judecătoria...		Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 27-11-2015,... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță