Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 27-11-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 13168/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel. / Fax.: 021/408.36.52 / e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 27.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. –O. C.
Grefier: C. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect stabilire program vizitare minor privind pe reclamanții M. S. și N. F. în contradictoriu cu pârâții N. S. și G. A..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.11.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.04.2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr._, reclamanții M. S. și N. F. în contradictoriu cu pârâții N. S. și G. A. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească în favoarea reclamanților a unui program de vizitare a minorei N. ALESSIA N., ns. la 17.04.2010, după cum urmează:
- primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri ora 18:00 până duminică ora 18:00;
- 2 săptămâni în vacanța de vară;
- o săptămână în timpul sărbătorilor de iarnă ;
- 3 zile în vacanța de primăvară.
În fapt, arată reclamanții că sunt bunicii paterni ai minorei N. ALESSIA – N., ns. la 17.04.2010, în prezent în vârstă de 5 ani. Încă de la naștere, minora a locuit împreună cu reclamanții, aceștia având grijă de ea atunci când părinții erau ocupați. Minora și pârâta s-au mutat la bunicii paterni la începutul anului 2014, după ce pârâtul N. S. a fost condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate.
Reclamanții au petrecut destul de mult timp cu minora, chiar și după mutare, pârâta G. A. îngăduindu-le să aibă legături strânse cu nepoata lor, lăsând-o în week- enduri și în vacanță la domiciliul reclamanților.
Pe fondul unei dispute telefonice ce a avut loc între pârâți, mama minorei a încetat orice fel de legătură cu reclamanții și a interzis întâlnirile și chiat convorbirile telefonice dintre bunicii paterni și minoră.
S-a arătat de către reclamanți că în locuința lor sunt condiții bune pentru creșterea și dezvoltarea minorei, aceasta având toate cele necesare.
Tocmai având în vedere situația dificilă în care se află pârâtul și faptul că minora nu poate petrece timp cu acesta, ar fi în interesul superior al copilei să aibă legături personale cu bunicii paterni, pentru a suplini într-o anumită măsută lipsa tatălui.
La momentul la care pârâtul N. S. va termina executarea pedepsei privative de libertate, programul de vizită poate fi schimbat și adaptat nevoilor minorei, dacă acest lucru se impune.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Legii 272/2004.
În susținere au fost depuse la dosar înscrisuri (f.7-9).
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art.15 lit.e din OUG 80/2013 (f.9).
La data de 18.06.2015 pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În fapt, pârâta a arătat că din relația de concubinaj dintre ea și pârâtul N. S. a rezultat minora N. Alessia, ns. la 17.04.2012.
În toamna anului 2012, în timp ce locuia cu minora la domiciliul reclamanților, pe fondul iminentei condamnări a pârâtului N. S., a fost amenințată de către reclamantul N. F. că, în cazul în care fiul său va fi încarcerat, îi va omorî copilul « pentru a nu beneficia de moștenire ».
După condamnarea tatălui minorei, pârâta a fost izgonită din domiciliul reclamanților, mutându-se împreună cu copila în locuința bunicilor materni.
Ulterior acestui moment, reclamanții nu s-au implicat în niciun mod în creșterea și educarea minorei, cu excepția unor telefoane de amenințare la adresa sa, fără însă a se deplasa măcar o dată la adresa unde locuiește, adresă pe care aceștia o cunosc.
Chiar și în aceste condiții, pârâta a fost de acord ca fiica sa minoră să petreacă, la diferite intervale de timp, câteva zile cu bunicii paterni. Totodată, a fost împreună cu copila în vizită la tatăl acesteia, aflat în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate, sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de tâlhărie.
De fiecare dată, la întoarcerea copilului minor de la bunicii paterni a observat în limbajul acesteia o . cuvinte nepotrivite pentru un copil de vârstta sa, cuvinte pe care minora a spus că le-a auzit de la bunicii săi.
S-a mai arătat că bunicul patern este un consumator de alcool înrăit, astfel că mediul în care urmează a se desfășura programul de vizitare este unul de natură a-i crea serioase temeri privitoare la integritatea psihică, dar și fizică a copilului.
Minora este în acest moment perfect integrată în colectivitate, fiind înscrisă la cursurile unei grădinițe, astfel că stabilirea unui program de vizitare în afara mediului cunoscut de către aceasta este de natură a-i crea serioase dificultăți de adaptare.
În drept, au fost invocate disp. Legii 272/2004, art.8 CEDO.
În susținere, s-au depus la dosar înscrisuri (f.38-51), precum și o înregistrare audio pe format CD (f.52).
Pârâtul N. S. nu a formulat întâmpinare, însă la data de 04.11.2015 a depus la dosar note scrise, arătând că este de acord cu pretențiile reclamanților și solicitând admiterea cererii de chemare în judecată.
La data de 06.07.2015 reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea înregistrărilor efectuate de pârâtă, acestea neputând fi considerate mijloace materiale de probă în sensul art.341 C.proc.civ., fiind obținute în mod nelegal. Pe fond, reclamanții au solicitat respingerea apărărilor pârâtei ca neîntemeiate și admiterea cererii principale, astfel cum a fost formulată.
Instanța a dispus din oficiu efectuarea unor anchete sociale la locuința părților, referatele fiind depuse la f.77, respectiv 92.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că, la data de 17.04.2010, în urma relației de concubinaj a pârâților, s-a născut minora N. Alessia N., după cum rezultă din certificatul de naștere . nr._, eliberat de Consiliul Local Sector 2 (f.7).
Minora locuiește împreună cu mama sa și cu bunicii materni, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară Sector 2 București. Tatăl se află în prezent încarcerat în Penitenciarul Rahova în executarea unei pedepse privative de libertate.
Din declarația martorilor R. P. și C. D. a rezultat că pârâții și minora au locuit împreună cu reclamanții în . luna noiembrie 2013 când, după arestarea pârâtului N. S., minora împreună cu mama sa s-au mutat la buncii materni. Chiar și după mutare, minora a fost dusă în vizită la buncii paterni, unde rămânea chiar și perioade mai lungi de timp, după cum rezultă din declarația martorei R. P., precum și din interogatoriul administrat pârâtei G. A.. Aceste vizite au încetat în primăvara – vara lui 2015, pârâta refuzând să o mai lase pe minoră nesupravegheată în prezența bunicilor paterni, deoarece aceasta se întorcea schimbată și avea un limbaj necorespunzător pentru un copil de vârsta ei.
În drept, potrvit art. 17 din Legea 272/2004 - (1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
(2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
(3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
(4) În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere și la stabilirea programului de relații personale și cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie.
Textul legal anterior menționat reglementează dreptul minorului de a avea legături personale cu părinții, dar și cu alte rude, inclusiv bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie. Acest drept poate fi îngrădit de părinți sau de către reprezentanți legali doar pentru motive temeinice, instanța învestită cu soluționarea cauzei având obligația să verifice dacă opoziția părinților este sau nu justificată.
În cauza de față, din probele administrate, nu reiese că pârâta se opune ca minora să aibă orice fel de legături personale cu bunicii paterni, arătând doar că nu este de acord ca aceasta să rămână nesupravegheată în prezența lor, deoarece se întoarce schimbată de la vizitele cu ei.
De altfel, reclamanții nu au solicitat instanței să se pronunțe cu privire la toate modalitățile de păstrare a legăturilor personale cu minora reglementate de art.18 din Legea 272/2004, ci doar cu privire la stabilirea unui program de vizitare, care să le permită să o ia pe copilă la domiciliul lor două week-enduri pe lună, două săptămâni în vacanța de vară, o săptămână în timpul sărbătorilor de iarnă, 3 zile în vacanța de primăvară.
Instanța urmează să analizeze dacă refuzul pârâtei de a le permite buncilor paterni să petreacă timp cu minora, fără ca mama să fie de față, este sau nu justificat. Instanța reține că susținerile pârâtei în sensul că buncii paterni au o influență negativă asupra acesteia nu au fost confirmate de probele administrate în cauză. De altfel, instanța constată că minora a locuit împreună cu părinții și bunicii paterni până în luna noiembrie 2013, iar ulterior acestui moment a continuat să meargă în vizită la bunicii paterni, rămânând acolo chiar pentru câteva zile, fapt recunoscut chiar de către pârâtă prin întâmpinare și prin răspunsurile la interogatoriu.
Prin urmare, mama nu i-a considerat pe bunicii paterni o influență negativă asupra minorei până în primăvara lui 2015, din moment ce până la această dată le-a permis acestora să o ia pe nepoată pentru câteva zile la domiciliul lor. Din probele administrate în cauză nu reiese ca în primăvara lui 2015 să se fi schimbat ceva în comportamentul reclamanților care să determine o nevoie de sistare a vizitelor pe care nepoata le făcea la bunicii paterni. Pentru aceste considerente, instanța reține că nu există motive temeinice care să justifice refuzul pârâtei de a le permite reclamanților să petreacă timp împreună cu minora la domiciliul lor, fără ca mama să fie prezentă.
Instanța apreciază că se impune încuviințarea pentru reclamanți a unui program de vizitare a minorei, însă nu în forma propusă de aceștia, ci într-o formă mai restrânsă, care să nu interfereze cu programul minorei. Astfel, instanța apreciază că ar fi excesiv ca minora să petreacă jumătate din week-enduri alături de buncii paterni, toate aceste mutări frecvente putând să o afecteze negativ pe copilă. Totodată, reclamanții au cerut ca minora să petreacă împreună cu aceștia o săptămână în timpul sărbătorilor de iarnă, în fiecare an, ceea ce ar însemna practic ca fetița să nu petreacă niciodată Crăciunul alături de mamă și bunicii materni.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța va admite în parte cererea reclamanților și va stabili următorul program de vizitare a minorei N. ALESSIA – N., ns. la 17.04.2010: - în primul și al treilea week-end din fiecare lună, reclamanții pot să o ia pe minoră de la domiciliul mamei, sâmbătă de la ora 10:00 până la ora 18:00, cu obligația acestora de a o aduce înapoi la mamă la sfârșitul orelor de vizită; - în vacanța de vară minora va petrece o săptămână cu bunicii, respectiv prima săptămână din luna iulie.
Instanța subliniază faptul că acest program de vizitare poate fi completat și adaptat oricând, cu acordul părților, iar reclamanții au și alte posibilități de a păstra legăturile personale cu minora, modalități enumerate la art.18 din Legea 272/2004. Este în interesul minorei ca părțile să se înțeleagă și să adapteze, dacă este nevoie, programul de vizitare încuviințat de instanță în funcție de dorințele și necesitățile minorei.
În temeiul art.425 alin.1 lit.c C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea privind pe reclamanții M. S., CNP_ și N. F., CNP_, ambii cu domiciliul ales în București, H. Intercotnental, în București, . 4, ., sector 1 în contradictoriu cu pârâții N. S., fiul lui F. și S., ns. la 07.02.1985, în stare de arest la Penitenciarul Rahova și G. A., având CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură C. C., situat în București, Calea Victoriei nr.21-23, etaj 6, biroul 65, sector 3.
Stabilește următorul program de vizitare a minorei N. ALESSIA – N., ns. la 17.04.2010, în favoarea reclamanților: - în primul și al treilea week-end din fiecare lună, reclamanții pot să o ia pe minoră de la domiciliul mamei, sâmbătă de la ora 10:00 până la ora 18:00, cu obligația acestora de a o aduce înapoi la mamă la sfârșitul orelor de vizită; - în vacanța de vară minora va petrece o săptămână cu bunicii, respectiv prima săptămână din luna iulie.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2015
Președinte Grefier
G.-O. C. C. R.
Red./ Thred.CGO./CR 6 ex/ 05.02.2016
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 20/2015.... | Asigurare dovezi. Hotărâre din 18-12-2015, Judecătoria... → |
|---|
