Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Încheierea nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 06/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 871/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 06.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, privind pe reclamanta S. S. PRIN KRUK ROMANIA SRL, în contradictoriu cu pârâții G. I. și G. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul pârâtei G. I., avocat B. G., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind reprezentantul reclamantei și pârâtul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra formulării concluziilor asupra fondului.
Apărătorul pârâtei solicită instanței respingerea cererii de chemare în judecată. Arată că în prezenta cauză trebuie efectuată o expertiză. Este necesar a se calcula în mod corect valoarea sultei, cea de la DITL nefiind relevantă.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 din codul de procedură civilă declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 20.01.2015, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea până la data de 20.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 20.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, privind pe reclamanta S. S. PRIN KRUK ROMANIA SRL, în contradictoriu cu pârâții G. I. și G. I..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 06.01.2015, cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.01.2015 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 27.01.2015, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea până la data de 27.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 2891
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 871
Ședința publică din data de 27.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, privind pe reclamanta S. S. PRIN KRUK ROMANIA SRL, în contradictoriu cu pârâții G. I. și G. I..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 06.01.2015, cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.01.2015, 27.01.2015 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București sub nr._ la data de 23.06.2014, reclamanta S. SRL în contradictoriu cu pârâții G. I. și G. I. solicită ieșirea pârâților din indiviziunea asupra imobilului situat în București, . nr. 37, ., . înscris în CF a Mun. București sub nr._ – C1 – U12.
Cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei G. I..
În fapt, se arată că reclamanta are calitatea de creditor al debitoarei G. I. cu o creanță actualizată în cuantum de 59.255 lei la care se adaugă cheltuielile de executare aferente B. E. M. în temeiul contractului de credit nr._/20.03.2008 încheiat de G. I. cu Banca Comercială Română SA, creanță cesionată de bancă în favoarea reclamantei.
Întrucât pârâta nu și-a executat obligațiile stabilite prin contractul de credit sus menționat, reclamanta a demarat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 144/2012 înregistrat la B. E. M..
Din investigațiile realizate de executorul judecătoresc a rezultat că imobilul în discuție este bun deținut în proprietate devălmașă de soții G. I. și G. I., dobândit in timpul căsătoriei.
Solicită ieșirea din indiviziune a pârâților prin atribuirea bunului către pârâtă, cu obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzătoare cotei de 50% către pârâtul G. I..
În drept: art. 493 alin. 1, art. 673 ind. 1 și urm. Cod procedură civilă.
Probe propuse prin acțiune: înscrisuri.
S-au atașat înscrisuri.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Cerere legal timbrată.
Legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare. Pârâta G. I. a fost reprezentată de apărător ales, la termenul din 06.01.2015. Pârâtul G. I. nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține poziția procesuală.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Contextul cauzei
În baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține că pârâta G. I. a încheiat cu BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA contractul de credit bancar - nr._/20.03.2008.
Creanța a fost cesionată către reclamanta S. SRL în baza contractului de cesiune de creanțe nr. J 918/08.10.2010.
Reclamanta S. SRL în calitate de creditoare, a demarat executarea silită împotriva patrimoniului pârâtei G. I., în calitate de debitoare, în baza titlului executoriu - contract de credit bancar - nr._/20.03.2008.
Executarea silită face obiectul dosarului execuțional nr. 144/2012E instrumentat de B. E. M., cu sediul în București, sector 1.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din 26.07.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosar nr._/300/2012.
Executarea silită s-a început în toate formele, inclusiv asupra apartamentului nr. 21 situat în . nr. 37, ., ., București înscris în CF nr._-C1-U12, compus din 3 camere și dependințe (bucătărie, cămară, debara, baie, wc, oficiu, 3 balcoane) în suprafață de 75,29 mp, precum și cota indiviză de 1,46 % din părțile și dependințele comune ale imobilului . adaugă teren aferent atribuit în folosință de 13,47 mp.
Prin procesul verbal încheiat la 17.02.2014 de executorul judecătoresc a constatat existența impedimentului la executare constând în aceea că imobilul asupra căruia poartă executarea silită este bun comun al debitoarei și al soțului acesteia, G. I., dobândit in timpul căsătoriei.
În consecință s-a dispus suspendarea executării silite asupra imobilului până la finalizarea împărțelii acestuia între soți, potrivit art. 493 Cod procedură civilă.
Legea materială aplicabilă
Regula generală, instituită de art. 27 din Legea 71/2011, este aceea că indiferent de data încheierii căsătoriei, în ceea ce privește relațiile lor personale și patrimoniale, soții sunt supuși dispozițiilor Codului civil 2009, de la data intrării sale în vigoare.
De asemenea, potrivit art. 66 alin. 2 din Legea 71/2011, dispozițiile art. 669-686 din Codul civil (referitoare la încetarea coproprietății prin partaj) se aplică atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil.
Legea 71/2011 conține însă și norme speciale care derogă de la această regulă.
Astfel, potrivit art. 35 din Legea 71/2011, dispozițiile art. 351-354 din Codul civil (referitoare la urmărirea bunurilor comune ale soților, inclusiv pentru datorii personale ale unuia dintre aceștia – art. 353 Cod Civil) sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă datoria s-a născut după această dată.
În consecință, față de prevederile mai sus enunțate, instanța reține că legea aplicabilă cauzei este Codul Civil 2009 (art. 27, art. 66 alin. 2 din Legea 71/2011) cu excepția aspectului legat de urmărirea bunurilor comune pentru datoriile personale ale unuia dintre soți, în privința căruia se aplică Codul Familiei întrucât datoria pârâtei s-a născut în 2008, la momentul încheierii convenției de credit, așadar anterior datei de 01.10.2011 la care a intrat în vigoare Noul Cod Civil.
Prevederi legale relevante
Cod Civil 2009
Art. 339. - Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.
Art. 343. - (1) Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Art. 678 - (1) Creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanței împărțeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părții de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului. (2) În cazul vânzării silite a unei cote-părți din dreptul de proprietate asupra unui bun, executorul judecătoresc îi va notifica pe ceilalți coproprietari cu cel puțin două săptămâni înainte de data stabilită pentru vânzare, înștiințându-i despre ziua, ora și locul licitației. La preț egal, coproprietarii vor fi preferați la adjudecarea cotei-părți. (3) Creditorii care au un drept de garanție asupra bunului comun ori cei a căror creanță s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul să urmărească silit bunul, în mâinile oricui s-ar găsi, atât înainte, cât și după partaj. (4) Convențiile de suspendare a împărțelii pot fi opuse creditorilor numai dacă, înainte de nașterea creanțelor, au dobândit dată certă în cazul bunurilor mobile sau au fost autentificate în cazul bunurilor imobile și s-au îndeplinit formalitățile de publicitate prevăzute de lege, dacă este cazul.
Art. 686. - Prevederile prezentei secțiuni (Secțiunea a 5 a „Partajul”, Cap. IV „Proprietatea comună”, Titlul II „Proprietatea privată”, Cartea a IIIa „Despre bunuri”) sunt aplicabile bunurilor aflate în coproprietate, indiferent de izvorul său, precum și celor aflate în devălmășie.
Cod de procedură civilă 1865 (aplicabil în privința executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 144/2012E, conform art. 24 din noul Cod procedură civilă)
Art. 493. - Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora. Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărțeala. Cod procedură civilă
Codul Familiei
Art. 33 - (1) Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți.(2) Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. (3) Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii.
Art. 36. - La desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească. Pentru motive temeinice, bunurile comune, în întregime sau numai o parte dintre ele, se pot împărți prin hotărâre judecătorească și în timpul căsătoriei. Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii. Bunurile neîmpărțite, precum și cele ce se vor dobândi ulterior, sunt bunuri comune.
Cod procedură civilă 2010
Art. 983. - (1) Dacă părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzacție potrivit celor arătate la art. 982, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii. (2) Instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.
Art. 987. - La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea.
Soluția instanței
În temeiul prevederilor legale mai sus expuse, instanța reține că soții pot avea două tipuri de datorii: personale și comune.
În consecință, vor exista creditori personali și creditori comuni. Creditorii personali nu pot urmări pentru realizarea creanței lor bunurile comune ci numai bunurile proprii ale soțului debitor.
În cazul în care bunurile proprii ale soțului debitor nu sunt suficiente pentru acoperirea creanțelor creditorilor personali, aceștia pot cere împărțirea bunurilor comune pe cale judiciară, însă numai în măsura necesară acoperirii creanței lor.
Acțiunea creditorilor personali pentru împărțirea bunurilor comune are așadar caracter subsidiar.
În cauza de față. reclamanta a precizat că pârâta G. I. nu deține bunuri proprii, nefiind invocat de către pârâți beneficiul de discuțiune.
În situația sistării stării de devălmășie în timpul căsătoriei, posibilitate reglementată de art. 36 teza a 3 a Codul Familiei, instanța trebuie să se pronunțe asupra caracterului imobilului de bun comun dobândit în timpul căsătoriei pârâților, asupra cotei de contribuție a acestora la dobândirea bunului comun și să dispună ieșirea din indiviziune.
Caracterul de bun comun al imobilului dobândit în timpul căsătoriei pârâților:
Calitatea de bun comun a imobilului nu trebuie dovedită ci este prezumată în temeiul legii, dat fiind că bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei pârâților. (art. 343 cod civil 2009)
Această prezumție este însă una relativă, putând fi răsturnată prin probă contrară.
Pârâții nu au contestat calitatea imobilului de bun comun dobândit în timpul căsătoriei lor și nici nu au propus probe pentru răsturnarea prezumției legale sus menționate.
În consecință, instanța reține, în baza prezumției legale și a înscrisurilor depuse la dosar - extras de carte funciară și proces verbal din 17.02.2014 întocmit de B. E. M. in dosar de executare nr. 144/2012E - că imobilul în discuție este dobândit de pârâta G. I., căsătorită, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3108/03.10.2001 emis de BNP E. M.-Schuster. (f. 34, f. 32)
C. de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune:
Pârâții nu au contestat cota egală de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, indicată de reclamantă. Se va reține așadar că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Ieșirea din indiviziune:
După cum s-a argumentat mai sus, pârâții au dobândit imobilul in cote egale.
Nu s-a făcut dovada unor creanțe născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le-ar avea unii față de alții.
Reclamanta nu a indicat alte bunuri proprii care ar putea fi urmărite în contul creanței.
În ceea ce privește valoarea imobilului, instanța constată că pârâții nu au contestat evaluarea imobilului, indicată de reclamantă în acțiune, respectiv suma de 170.753,36 lei, valoarea impozabilă conform procesului verbal de constatare pentru impozite și taxe datorate de persoanele fizice în temeiul Codului Fiscal, din 25.10.2012. (f. 7)
La termenul din 06.01.2015, cel de-al doilea termen acordat în cauză și primul termen la care s-a prezentat apărătorul pârâtei, acesta din urmă a arătat că nu înțelege să propună probe.
Ulterior, în concluziile pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii tocmai pentru că în cauză nu a fost efectuată o expertiză evaluatorie a imobilului.
Instanța apreciază că această atitudine procesuală este incompatibilă cu principiul exercitării drepturilor procesuale cu bună credință.
Reclamanta și-a îndeplinit obligația legală de a indica valoarea obiectului cererii, făcând dovada cu documentul fiscal sus menționat.
Pe de altă parte, potrivit art. 10 Cod procedură civilă, pârâții aveau obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să își probeze pretențiile și apărările.
Atâta vreme cât niciunul dintre pârâți, legal citați, nu au înțeles să combată, prin întâmpinare sau în fața instanței, evaluarea propusă de reclamantă și în consecință nu au probat în nici un fel faptul că imobilul ar avea o altă valoare, cu toate că în mod evident aveau acest drept, în virtutea principiului disponibilității părților reglementat de art. 9 Cod procedură civilă, instanța va reține ca valoare a imobilului, valoarea indicată de reclamantă.
Pârâților nu li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
Aceștia au avut posibilitatea să-și formuleze apărările, fiind informați cu privire la acțiune încă din data de 16.09.2014, în condițiile în care primul termen de judecată a fost fixat la 09.12.2014, instanța acordând un nou termen pentru data de 06.01.2015 în vederea administrării probei cu înscrisuri, iar pârâta a fost asistată de apărător ales, modul în care aceasta a înțeles să-și organizeze apărarea fiind exclusiv opțiunea părții.
Prin concluziile scrise prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii pentru motivul mai sus expus (lipsa unei expertize judiciare care să stabilească valoarea de circulație a imobilului), pârâtul G. I. a solicitat, în subsidiar, atribuirea către acesta a imobilului, cu obligarea sa la plata sultei către reclamantă și cu stabilirea unui termen de grație pentru plata sultei de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de ieșire din indiviziune.
Arată că în locuința respectivă locuiesc părțile împreună cu familia fiului acestora (soția și copilul acestora), părțile nemaiavând altă locuință.
Solicitarea pârâtului nu va fi admisă.
Propunerea soțului nedebitor, care solicită a i se atribui în întregime bunul, lăsând de înțeles că în scurt timp ar dispune de o sumă echivalentă cu sulta ce s-ar cuveni soțului debitor și din care acesta din urmă ar putea achita datoria, nu este credibilă atâta timp cât până în prezent acesta nu a plătit datoria creditorului pentru a salva în acest fel bunul de la executare silită.
În consecință, instanța va admite cererea reclamantei și va atribui imobilul în natură pârâtei, cu obligarea acesteia, în vederea egalizării loturilor, la plata sultei către pârâtul G. I. în cuantum de 85.376,68 lei.
S-a reținut de către instanță, similar celor mai sus menționate, că pârâții nu au contestat solicitarea reclamantei de atribuire a bunului în natură pârâtei, nu au formulat apărări prin care să combată această cerere, cu argumente legate de ocupația, efectuarea unor îmbunătățiri, sau altele asemenea.
Cu privire la cheltuielile de judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata integrală a acestora.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, apreciind că pârâtei îi revine culpa procesuală pentru inițierea litigiului, instanța va admite și acest capăt de cerere urmând a obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 5.122,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru conform chitanțelor atașate. (f. 6, f. 62)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, privind pe reclamanta S. S. PRIN KRUK ROMANIA SRL înregistrată la ONRC sub nr. J_, având CUI RO21114156, cu sediul în sector 4, București, ., în contradictoriu cu pârâții G. I. având CNP_, și G. I., ambii cu domiciliul în București, . NR. 37, ., APART. 21, SECTOR 2.
Constată că pârâții G. I. și G. I. au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, imobilul apartament nr. 21 situat în . nr. 37, ., ., București înscris în CF nr._-C1-U12, compus din 3 camere și dependințe (bucătărie, cămară, debara, baie, wc, oficiu, 3 balcoane) în suprafață de 75,29 mp, precum și cota indiviză de 1,46 % din părțile și dependințele comune ale imobilului . adaugă teren aferent atribuit în folosință de 13,47 mp, având valoarea impozabilă de 170.753,36 lei.
Dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului.
Atribuie imobilul pârâtei G. I..
Obligă pârâta la plata către pârâtul G. I. a sultei in cuantum de 85.376,68 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.122,6 lei – taxă judiciară de timbru.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 869/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din... → |
|---|
