Plângere contravenţională. Sentința nr. 3088/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Sentința nr. 3088/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 3088/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3088

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.03.2015

INSTANȚA CONSTITUITA DIN:

PREȘEDINTE: M. D. D.

GREFIER: F. B.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petenta D. (fostă DIN) E. A. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19.03.2015, când

JUDECĂTORIA

Deliberând, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._ la data de 27.06.2014, petenta D. (fostă DIN) E. A. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/25.05.2014, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În fapt, a arătat că procesul verbal atacat este nelegal, în sensul nerespectării de către agentul constatator a dispozițiilor legale prevăzute în OG 2/2001. Astfel, arată că la întocmirea procesului verbal au fost încălcate prevederile imperative ale art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, articol ce prevede în mod expres și neechivoc faptul că: "în momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului verbal. "

Arată că agentul constatator care a intocmit procesul verbal contestat nu a respectat aceasta dispoziție legală, cu caracter imperativ, încheierea actului constatator cu încălcarea acesteia, atrăgând nulitatea absolută a procesului verbal contestat.

Arată că fiind vorba despre o dispoziție imperativă și care privește dreptul său la apărare, actul întocmit în aceste condiții este nul absolut, deoarece agentul constatator nu numai că nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, dar nici nu a permis consemnarea obiecțiunilor avute în procesul verbal. La o simplă analiză a textului procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, se poate observa cu ușurință că scrisul de la rubrica "Alte mențiuni" este același cu scrisul din tot cuprinsul procesului verbal, fiind completat de către agentul constatator care a încheiat procesul verbal. Apare astfel ca fiind evidentă existența unei încălcări a unor dispoziții imperative ale legii. Constatarea presupusei contravenții și încheierea procesului verbal, cu încălcarea dreptului său la apărare, este motiv de anulare a acestuia, pentru cauză abuzivă și imorală. Din modul în care a fost încheiat actul contestat, rezultă indubitabil că agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația imperativă prevăzută de art. 16 pct. 7 din O.G. nr. 2/2001, lui revenindu-i sarcina respectării obligațiilor prevăzute in acest sens de lege.

Prin urmare, solicită să se constate că procesul verbal este nul absolut, având în vedere că agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală, instituită de prevederile art. 16 alin.7 OG nr. 2/2001.

Tot ca motiv de nelegalitate, invocă dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, in sensul ca fapta nu este descrisa in amănunt si nu sunt arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Art. 16 din OG 2/2001 prevede in mod expres :" Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și Ia evaluarea eventualelor pagube pricinuite..."

Arată că la o simpla lecturare a prevederilor art. 16 din OG nr.2/2001, rezultă existența imperativă a cerinței ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a se permite cercetarea legalității actului constatator, prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și justețea sancțiunii aplicate.

Prin urmare, solicită să se constate că procesul verbal este nul absolut, având în vedere că agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală, instituită de prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.

Ca motive de netemeinicie arată că în data de 25.05.2014, în jurul orei 1, în timp ce se deplasa spre casa în autoturismul pe care îl conducea, a fost oprită, fără niciun motiv, de un echipaj de poliție.

Arată că agentul de circulație i-a solicitat să îi prezinte actele de identitate și actele autoturismului pe care îl conducea, moment în care a constatat ca nu are asupra sa nici permisul de conducere și nici cartea de identitate, prezentându-i doar actele mașinii și o legitimație de avocat pe care o avea în mașina, cu care a încercat să-și dovedească identitatea, întrucât pe legitimație este înscris atât numele cât și codul numeric personal. Agentul de circulație a ignorat susținerile sale, înapoindu-i legitimația, iar la insistențele acestuia, i-a comunicat din nou numele meu complet, adresa de domiciliu, . numărul cărții de identitate și codul numeric personal.

Arată că în urma verificărilor efectuate, pe baza datelor furnizate, a constatat că într-adevar deține un permis de conducere valabil, însă a insistat în a-i spune că trebuie să o amendeze, întrucât nu i-a putut prezenta actul de identitate și permisul de conducere.

Arată că degeaba a încercat să îi explice agentului de circulație că datele de identitate furnizate sunt corecte și complete, fapt constatat chiar și de către acesta, că nu a fost niciodată sancționată contravențional în cei 12 ani de șofat, că poate merge să aducă documentele solicitate pentru a i le prezenta fizic și se pot întoarce foarte repede, întrucât locuiește aproape de zona în care a fost oprită, insistând pe aspectul că un avertisment ar fi mai mult decât suficient având în vedere situația de fapt și aspectele relatate mai sus, acesta a ignorat toate susținerile sale și a procedat la întocmirea procesului verbal contestat. Faptul că datele de identitate furnizate erau corecte și complete sunt dovedite de procesul verbal atacat, care a fost completat de agentul constatator pe loc, tocmai pe baza acestor date și informații furnizate .

Consideră că amendarea sa, având în vedere circumstanțele arătate mai sus dar și faptul că în urma verificărilor efectuate agentul de circulație a constatat identitatea sa, faptul ca deține un permis de conducere valabil dar și faptul că nu există date înscrise în cazierul său contravențional, este un abuz.

Menționează faptul că a fost oprită de echipajul de poliție fără a i se oferi nicio explicație, agentul de poliție, chiar și la insistențele sale, neputându-i preciza care este motivul pentru care a fost oprită.

Întrucât a refuzat semnarea procesului verbal de constatare și sancționare, pentru toate motivele arătate, la data de 12.06.2014, i-a fost comunicat la adresa domiciliului procesul verbal contestat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, arată că prin prisma celor relatate mai sus, fapta săvârșita este de o gravitate redusă, aducând o atingere minimă valorilor sociale ocrotite și, în situația în care se va considera că procesul verbal de contravenție este încheiat în mod corect și relevă realitatea, solicită înlocuirea cu avertismentul, motivat de faptul că sancțiunea amenzii este prea aspră în raport cu contravenția săvârșită și, raportat la aceasta, este suficient aplicarea unui avertisment.

In drept, a invocat art. 31 si următoarele din OG 2/2001.

În dovedire, a propus proba cu înscrisuri.

La data de 06.10.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și a arătat că analizând legalitatea procesului-verbal atacat, consideră că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

In fapt, a arătat că la data de 25.05.2014, petenta a condus auto cu nr_ pe . nu a avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate.

Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform revederilor art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, "publicată, cu modificările și completările ulterioare, în cauză nefiind întocmite alte cte de constatare.

Actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.

Aracă că motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în acesta situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și ustiție "...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță...

Arată că în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate cazurile de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act".

Prin decizia nr. 183/08.05.2003, publicată în M.Of. nr. 425/17.06.2003 s-a statuat că prevederile O.G. nr. 2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, arată că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normative sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.

De asemenea, arată că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.

In susținerea întâmpinării, solicită administrarea probei cu înscrisuri și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, se opunem audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2014 la data de 30.06.2014, petenta D. (fostă DIN) E. A. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/25.05.2014, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În fapt, a arătat că procesul verbal atacat este nelegal, în sensul nerespectării de către agentul constatator a dispozițiilor legale prevăzute în OG 2/2001. Astfel, arată că la întocmirea procesului verbal au fost încălcate prevederile imperative ale art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, articol ce prevede în mod expres și neechivoc faptul că: "în momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului verbal. "

Arată că agentul constatator care a intocmit procesul verbal contestat nu a respectat aceasta dispoziție legală, cu caracter imperativ, încheierea actului constatator cu încălcarea acesteia, atrăgând nulitatea absolută a procesului verbal contestat.

Arată că fiind vorba despre o dispoziție imperativă și care privește dreptul său la apărare, actul întocmit în aceste condiții este nul absolut, deoarece agentul constatator nu numai că nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, dar nici nu a permis consemnarea obiecțiunilor avute în procesul verbal. La o simplă analiză a textului procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, se poate observa cu ușurință că scrisul de la rubrica "Alte mențiuni" este același cu scrisul din tot cuprinsul procesului verbal, fiind completat de către agentul constatator care a încheiat procesul verbal. Apare astfel ca fiind evidentă existența unei încălcări a unor dispoziții imperative ale legii. Constatarea presupusei contravenții și încheierea procesului verbal, cu încălcarea dreptului său la apărare, este motiv de anulare a acestuia, pentru cauză abuzivă și imorală. Din modul în care a fost încheiat actul contestat, rezultă indubitabil că agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația imperativă prevăzută de art. 16 pct. 7 din O.G. nr. 2/2001, lui revenindu-i sarcina respectării obligațiilor prevăzute in acest sens de lege.

Prin urmare, solicită să se constate că procesul verbal este nul absolut, având în vedere că agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală, instituită de prevederile art. 16 alin.7 OG nr. 2/2001.

Tot ca motiv de nelegalitate, invocă dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, in sensul ca fapta nu este descrisa in amănunt si nu sunt arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Art. 16 din OG 2/2001 prevede in mod expres :" Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și Ia evaluarea eventualelor pagube pricinuite..."

Arată că la o simpla lecturare a prevederilor art. 16 din OG nr.2/2001, rezultă existența imperativă a cerinței ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a se permite cercetarea legalității actului constatator, prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și justețea sancțiunii aplicate.

Prin urmare, solicită să se constate că procesul verbal este nul absolut, având în vedere că agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală, instituită de prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.

Ca motive de netemeinicie arată că în data de 25.05.2014, în jurul orei 1, în timp ce se deplasa spre casa în autoturismul pe care îl conducea, a fost oprită, fără niciun motiv, de un echipaj de poliție.

Arată că agentul de circulație i-a solicitat să îi prezinte actele de identitate și actele autoturismului pe care îl conducea, moment în care a constatat ca nu are asupra sa nici permisul de conducere și nici cartea de identitate, prezentându-i doar actele mașinii și o legitimație de avocat pe care o avea în mașina, cu care a încercat să-și dovedească identitatea, întrucât pe legitimație este înscris atât numele cât și codul numeric personal. Agentul de circulație a ignorat susținerile sale, înapoindu-i legitimația, iar la insistențele acestuia, i-a comunicat din nou numele meu complet, adresa de domiciliu, . numărul cărții de identitate și codul numeric personal.

Arată că în urma verificărilor efectuate, pe baza datelor furnizate, a constatat că într-adevar deține un permis de conducere valabil, însă a insistat în a-i spune că trebuie să o amendeze, întrucât nu i-a putut prezenta actul de identitate și permisul de conducere.

Arată că degeaba a încercat să îi explice agentului de circulație că datele de identitate furnizate sunt corecte și complete, fapt constatat chiar și de către acesta, că nu a fost niciodată sancționată contravențional în cei 12 ani de șofat, că poate merge să aducă documentele solicitate pentru a i le prezenta fizic și se pot întoarce foarte repede, întrucât locuiește aproape de zona în care a fost oprită, insistând pe aspectul că un avertisment ar fi mai mult decât suficient având în vedere situația de fapt și aspectele relatate mai sus, acesta a ignorat toate susținerile sale și a procedat la întocmirea procesului verbal contestat. Faptul că datele de identitate furnizate erau corecte și complete sunt dovedite de procesul verbal atacat, care a fost completat de agentul constatator pe loc, tocmai pe baza acestor date și informații furnizate .

Consideră că amendarea sa, având în vedere circumstanțele arătate mai sus dar și faptul că în urma verificărilor efectuate agentul de circulație a constatat identitatea sa, faptul ca deține un permis de conducere valabil dar și faptul că nu există date înscrise în cazierul său contravențional, este un abuz.

Menționează faptul că a fost oprită de echipajul de poliție fără a i se oferi nicio explicație, agentul de poliție, chiar și la insistențele sale, neputându-i preciza care este motivul pentru care a fost oprită.

Întrucât a refuzat semnarea procesului verbal de constatare și sancționare, pentru toate motivele arătate, la data de 12.06.2014, i-a fost comunicat la adresa domiciliului procesul verbal contestat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, arată că prin prisma celor relatate mai sus, fapta săvârșita este de o gravitate redusă, aducând o atingere minimă valorilor sociale ocrotite și, în situația în care se va considera că procesul verbal de contravenție este încheiat în mod corect și relevă realitatea, solicită înlocuirea cu avertismentul, motivat de faptul că sancțiunea amenzii este prea aspră în raport cu contravenția săvârșită și, raportat la aceasta, este suficient aplicarea unui avertisment.

In drept, a invocat art. 31 si următoarele din OG 2/2001.

În dovedire, a propus proba cu înscrisuri.

La data de 21.10.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la data de 15.01.2015, instanța a admis excepția litispendenței, invocată din oficiu și, în consecință a reunit dosarul nr._/300/2014 la dosarul nr._ .

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și, din oficiu, a dispus audierea martorului asistent menționat în procesul verbal, I. E. A., care însă nu a putut fi audiat întrucât nu s-a prezentat nici în urma emiterii mandatului de aducere.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.05.2014, întocmit de un agent constatator din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 147 pct. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, conform cărora conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat, să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare și în raport de care, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), care prevede că participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.

Astfel, în actul de constatare s-a reținut că în data de 25.05.2014, orele 01:30, petenta a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . nu a avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate. Pentru aceste motive, petentei i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 510 lei.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/ 2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator și, contrar celor afirmate de petentă, descrierea faptei săvârșite, care este indicată în mod corespunzător și complet, iar petenta nu a dovedit în nici un fel încălcarea dreptului său de a face obiecțiuni, dar chiar dacă ar fi dovedit acest aspect, pretinsa nerespectare a dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 poate atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal, condiționat de producerea unei vătămări, iar petenta nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare din această cauză.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza A. c. României), dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Prin probele propuse de petentă și administrate de instanță în cursul procesului, acesta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal.

Petenta avea obligația de a deține asupra sa actul de identitate și permisul de conducere, or atâta vreme cât nu a avut aceste acte asupra sa, a săvârșit contravenția reținută în procesul verbal.

Examinand sanctiunea amenzii în cuantum de 510 lei, prin prisma prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, ținand seama ca din cazierul contravențional rezulta ca petenta nu a mai săvârșit anterior alte contravenții, precum și ținând seama de faptul că petenta a furnizat agentului toate datele necesare pentru verificarea identității sale și pentru verificarea existenței și valabilității permisului de conducere, instanta reține ca fapta petentei prezinta un grad de pericol social redus, in raport cu care sanctiunea amenzii contraventionale in suma de 510 lei apare ca exagerata, sanctiunea potrivita fiind avertismentul, asa incat, instanta constata ca sanctiunea a fost gresit individualizata si ca plangerea este intemeiata doar cu privire la acest aspect, urmand, potrivit art. 34 alin. (1), art. 38 alin. (3) si art.7 alin. (1) si (2) din O.G. nr. 2/2001, a o admite in parte si a modifica procesul-verbal in sensul înlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu avertismentul si a atrage atentia contravenientei asupra pericolului social al faptei savarsite cu recomandarea de a respecta dispozitiile legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea împotriva procesului verbal de contravenție privind pe petenta D. (fostă DIN) E. A., cu domiciliul în București, ., ., ., Sector 4, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15, Sector 3.

Modifică procesul verbal de contravenție . nr._/25.05.2014 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii în sumă de 510 lei cu sancțiunea AVERTISMENT.

Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea de a respecta dispozițiile legale.

Cu drept numai de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea sentinței, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

M. D. D. F. B.

Red./tehn./M.D.D./F.B./4 ex. /12.02.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 3088/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI