Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 04-11-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 11659/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel._,_,_
Fax. :_;_; e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR._
Ședința publică din data de 04.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. V.
Grefier: A. N. C.
Pe rolul se află pronunțarea asupra cauzei civile, având ca obiect „stabilire program vizitare minor” și privind pe reclamantul A. M. F., în contradictoriu cu pârâta D. A. N..
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 26.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.11.2015.
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 NCPC, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 20.01.2015 sub nr. de dosar_, reclamantul A. M. F. a solicitat instanței de judecată în contradictoriu cu pârâta D. A. N. ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună încuviințarea unui program de legături personale pentru reclamant cu privire la minorul A. A.-IFELUWA, în sensul ca reclamantul să îl poată lua pe minor din domiciliul acestuia două săptămâni în luna august în vacanța de vară anual, primul și al treilea weekend din lună de vineri ora 18.00 până duminică ora 18.00, 3 zile cu ocazia sărbătorilor de P., în anii pari, alternativ cu pârâta, 3 zile cu ocazia sărbătorilor de C. în anii impari, alternativ cu pârâta.
2. În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței de judecată că este împiedicat să își viziteze copilul minor și să vegheze asupra modului de creștere și educare a acestuia încă de la pronunțarea sentinței de divorț, pârâta nepermițându-i să viziteze copilul. A arătat reclamantul că pârâta nu îi răspunde la apelurile telefonice, atunci când o vizitează pentru a se interesa cu privire la minor și aceasta nu îl contactează pe reclamant pentru a-l informa cu privire la creșterea și educarea minorului. S-a precizat în cerere că în perioada divorțului reclaantul a reușit să își vadă copilul doar de 5 ori.
3. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 397, 400, 401, 486, 496 NCC, precum și ale Legii nr. 272/2004.
4. În dovedirea cererii reclamantul a solicitat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, proba testimonială cu martora A. A..
5. În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul, respectiv Sentința civilă nr. 8391 din data de 29.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul cu nr._/301/2012 (fil. 8-13), Decizia civilă nr. 562 din data de 7.05.2014 pronunțată de Tribunalul București (fil. 14-25).
7. Acțiunea introductivă de instanță a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
8. Prin sentința civilă nr. 6198/06.05.2015 Judecătoria Sectorului 3 București a declinar competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, dosarul fiind înregistrat cu nr._ .
B. Apărările formulate
9. Legal citată cu copie de pe acțiune, pârâta a formulat în termen legal întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În apărare, a învederat pârâta faptul că reclamantul a exercitat o influență negativă asupra creșterii și educării armonioase a minorului, punându-i în pericol și viața, actele săvârșite de reclamant asupra minorului fiind de o gravitate extremă, de natură să îi inducă copilului o stare de teroare psihică, minorul trăind o stare de neîncredere și nesiguranță atunci când este în prezența reclamantului. Pârâta a mai menționat faptul că prezența reclamantului aflat aproape întotdeauna sub influența drogurilor în preajma copilului este total neadecvată, acesta reprezentând un pericol evident pentru viața copilului.
C.Probe
10. În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, fiind depus la dosarul cauzei și referatul de anchetă socială (fil. 51) și proba testimonială cu un martor, propus de către reclamant și încuviințat de către instanța de judecată, audiat la termenul de judecată din 26.10.2015.
II. ÎN FAPT
11. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
12. Prin sentința civilă nr. 8391 din data de 29.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul cu nr._/301/2012 (fil. 8-13 dosar) s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți din culpa eclusivă a pârâtului, exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului. Prin Decizia civilă nr. 562 A din data de 07.05.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul cu nr._/301/2012 (fil. 14-25 dosar) s-a dispus schimbarea în parte a sentinței civile nr. 8391/29.05.2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București în sensul exercitării autorității părintești exclusiv de către mamă.
III. ÎN D.
- Reglementări incidente
13. Instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei de față prevederile legale din materia autorității părintești.
14. Potrivit art. 403 NCC: „în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori iar potrivit art. 397 din Codul civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”.
- Soluția instanței de judecată
15. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că acțiunea formulată de către reclamant este întemeiată în parte, motiv pentru care o va admite și va încuviința reclamantului un program de vizitare care, din punct de vedere al instanței corespunde cel mai bine interesului superior al minorului, luând în considerarea vârsta acestuia, precum și mediul în care minorul a crescut și s-a dezvoltat până la această vârstă, dar și particularitățile cauzei.
16. Instanța are în vedere faptul că, în ceea ce privește părintele cu care copilul nu locuiește în mod statornic, acesta își păstrează dreptul de a avea legături personale cu minorul la locuința sa. În cazul în care este în interesul superior al copilului, instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept. Este in interesul minorului ca ambii parinti sa ia parte la procesul de decizie cu privire la toate deciziile importante pentru copii. Aceste decizii trebuie comunicate copilului doar daca parintii s-au inteles si sub nici o forma copilul nu trebuie sa asiste la neantelegerile parintilor in procesul decizional . Instanța reține că din toate probele administrate în prezenta cauză rezultă faptul că reclamantul nu a avut posibilitatea stabilirii unei relații cu minorul ulterior pronunțării divorțului, parte din cauza atitudinii pârâtei.
17. În ceea ce privește cererea privind stabilirea unui program de vizitare solicitat de către reclamant, instanța reține cu titlu prealabil că până în prezent nu s-a stabilit un program de legături personale a tatălui, acesta nefiind solicitat în cadrul procesului de divorț. Având în vedere neînțelegerile dintre părți, atitudinea pârâtei, dar și interesul superior al minorului, instanța consideră că se impune tranșarea acestei chestiuni a programului de vizitare prin stabilirea unui program adecvat interesului superior al minorului.
18. Astfel cum prevede art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în cauzele soluționate de către instanțele judecătorești, iar în conformitate cu art. 31 alin. (1) și alin. (2) din același act normativ, ambii părinți sunt responsabili de creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său. Interesul superior al copilului se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situațiile lor materiale, posibilitățile concrete de a se ocupa de copil, iar aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a conchide, în raport de ansamblul criteriilor, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea minorului.
19. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că la pronunțarea hotărârii de divorț tribunalul a acordat autoritate exclusivă mamei, luând în considerare probele administrate, reținânu-se faptul că reclamantul a exercitat anumite acte de violență cu privire la minor, l-a ținut pe acesta peste balustrada balconului, reclamantul consuma alcool și droguri etc. Tribunalul a reținut și o stare de neîncredere a copilului față de tată, raportat la evaluările psihologice ale acestuia existente la dosarul cauzei. Instanța constată așadar că declarația martorului audiat în prezenta cauză se impune a fi avută în vedere prin raportare atât la înscrisurile existente la dosar, cât și la subiectivimul martorului. Martora a relatat faptul că minorul îl iubește pe reclamant și nu are sentimente de temere față de acesta, mama fiind cea care îl împiedică pe reclamant să dezvolte o relație normală cu copilul.
20. Dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacra dreptul copilului de a avea legaturi personale cu ambii parinti iar din acest text legal rezulta ca legiuitorul a consacrat atat dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ce priveste cresterea si educarea copilului, cat si dreptul copilului, care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale si cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legaturi apropiate, dat fiind ca intre drepturile copilului se inscrie si acela de a creste in familie iar art. 22 din Legea nr. 272/2004 consacra dreptul copilului la protectia vietii sale de familie. Legaturile personale cu minorii au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre parintele caruia nu i-au fost incredintati copii iar pentru realizarea efectiva a acestei legaturi, trebuie sa se tina cont si de durata de timp in care parintele are legaturi cu minorii, de interesul manifestat de parinte in acest sens, de varsta copiilor si de capacitatea acestora de a intelege nevoia legaturilor mai stranse cu tatal, specifica varstei si sexului.
21. În speță s-a reținut prin decizia de divorț pronunțată în anul 2014 că reclamantul a exercitat unele acțiuni care au pus în pericol dezvoltarea psihică a minorului, instanța urmând să limiteze, în interesul superior al copilului programul de legături personale solicitat. Instanța va avea în vedere, raportat la declarația martorului (care a relatat că minorul credea că reclamantul este în închisoare) și alienarea părintească, scopul alienării fiind câstigarea custodiei sau păstrarea custodiei copilului de către părintele alienator, fără implicarea părintelui alienat si prin excluderea acestuia. Concret, alienarea înseamnă că prin gânduri, actiuni si maniere verbale sau non-verbale un copil este abuzat emotional, îndoctrinat (i se "spală creierul"), pentru a-l determina să creadă că celălalt părinte este un dusman sau pentru a-i sugera ostilitatea sau inferioritatea acestuia. Celălalt părinte este vorbit de rău în fata copilului de către alienator, vizitele copilului la părintele alienat sunt restrictionate sau alienatorul încearcă să controleze activitătile pe care copilul le va face atunci când se va afla cu celălalt părinte. Fenomenul alienării parentale este o formă de abuz emotional asupra copiilor în fata căreia acestia nu se pot apăra. Acest fenomen apare indiferent de sexul alienatorului (dacă este mama sau tata), de vârstă (bunicii copilului pot fi alienatori foarte înversunati) sau nivelul de educatie al alienatorului.Părintele obsedat de alienare, este de regula părintele care se simte trădat de către celălalt părinte, dorind alierea copilului de partea sa astfel încât să lupte împreună într-o campanie de distrugere a relatiei cu celălalt părinte. Este vorba de un proces care cere timp, iar copiii, mai ales cei aflați la vârste mici, sunt complet neajutorati pentru a vedea ce li se întâmplă si pentru a se apăra.
22. Sindromul alienării parentale este considerat o formă de abuz emotional deoarece rezultatul său este privarea copilului de o relatie afectuoasă cu unul dintre părinti intrucat părintele alienator conditionează copilul, îi oferă îngrijire în functie de comportamentul pe care îl pretinde, părintele alienator retrage afectiunea datorată copilului atunci când acesta nu participă la campania de denigrare si părintele alienator are asteptări nerealiste de la copil. Nu este firesc să se pretindă unui copil să coopereze la campania de denigrare contra celuilalt părinte, riscul fiind acela ca acesta să devină confuz, tensionat, frustrat si nici sa fie responsabilizat prematur intrucat creează anxietate copilului si accentuează dependența acestuia de părintele alienator.
23. Instanța subliniază că pârâta trebuie să încerce să păstreze cu reclamantul o relație normală, să colaboreze și să comunice în interesul minorului, pentru ca acesta să poată dezvolta treptat o relație normală cu tatăl. Față de toate probele administrate, instanța consideră că programul de legături personale trebuie limitat, astfel că va încuviința reclamantului dreptul de a avea legături personale cu copilul său minor, după următorul program: - în lunile pare în prima și a treia săptămână din lună sâmbăta între orele 17.00-19.00 și duminica între orele 17.00-19.00 cu posibilitatea pentru reclamant de a lua minorul de la domiciliul mamei și de a-l aduce înapoi la ora menționată, în lunile impare a doua și a patra săptămână din lună sâmbăta între orele 17.00-19.00 și duminica între orele 17.00-19.00 cu posibilitatea pentru reclamant de a lua minorul de la domiciliul mamei și de a-l aduce înapoi la ora menționat. Tatăl va participa la ziua de naștere a minorului și la ziua de nume a acestuia (30 noiembrie), acestea urmând a fi petrecute de către ambii părinți împreună cu minorul. Instanța mai reține că minorul trebuie să se obișnuiască cu prezența tatălui, să se simtă confortabil în preajma lui, să facă diverse lucruri împreună în cadrul programului stabilit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul A. M. F., CNP_, cu reședința în București, .. 15, ., sector 2 și cu domiciliul ales la C.. Av. M. A., din București, Al. Secuilor nr. 1, ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâta D. A. N., CNP_, cu domiciliul în București, .. 166, . și reședința în București, ..16-18, . A, sector 1.
2. Încuviințează reclamantului dreptul de a avea legături personale cu copilul său minor, după următorul program:
- în lunile pare în prima și a treia săptămână din lună sâmbăta între orele 17.00-19.00 și duminica între orele 17.00-19.00 cu posibilitatea pentru reclamant de a lua minorul de la domiciliul mamei și de a-l aduce înapoi la ora menționată
-în lunile impare a doua și a patra săptămână din lună sâmbăta între orele 17.00-19.00 și duminica între orele 17.00-19.00 cu posibilitatea pentru reclamant de a lua minorul de la domiciliul mamei și de a-l aduce înapoi la ora menționată
-tatăl va participa la ziua de naștere a minorului și la ziua de nume a acestuia (30 noiembrie), acestea urmând a fi petrecute de către ambii părinți împreună cu minorul
3. Ia act că pârâtul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
4. Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, conform art. 466 alin. (1) NCPC raportat la art. 468 alin. (1) NCPC.
5. Apelul se va depune la Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti.
6. Hotărârea se va comunica părților în copie, potrivit dispozițiilor art. 427 alin. (1) NCPC.
7. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. V. A. N. C.
Redactat/Tehnoredactat G.V/C.A.N. 4 ex. imprimate la data de 06.11.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8879/2015. Judecătoria... → |
|---|
