Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 21-09-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 9147/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel. / Fax.: 021/408.36.52 / e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 9147
Ședința publică din data de 21.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. V.
Grefier: A. N. C.
Pe rolul se află pronunțarea asupra cauzei civile, având ca obiect „partaj bunuri comune” și privind pe reclamanta-pârâtă S. R., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant O. G..
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 14.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.09.2015.
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 256 C., instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată.
1. Prin Sentința civilă nr. 2855 din 03.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2010, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre O. Rădița și O. G., revenirea lui O. Rădița la numele de S. și disjugerea soluționării cererii principale și a celei reconvenționale privind partajarea bunurilor comune. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București s-a format, la data de 09.03.2011, dosarul nr._ .
2. Prin cererea principală, reclamanta a solicitat să îi fie atribuit imobilul garsonieră situat în București, șoseaua P. nr. 225, ., parter, ., cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare către pârât, precum și cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
3. În fapt, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul situat în București, șoseaua P. nr. 225, ., parter, . a fost deținut de aceasta conform contractului de închiriere nr._/27.02.1976 și în baza Decretului-lege nr. 61/1990 și H.G. nr. 608/1990 a procedat la cumpărarea acestuia, fiind titularul contractului de vânzare-cumpărare nr._/01.07.1992 încheiat cu S.C. F. S.A.. A mai arătat reclamanta că a achitat din venituri proprii contravaloarea imobilului, astfel: avansul de 10%, respectiv suma de 7620 lei cu chitanța nr. 3444, și restul ratelor până la suma de_ lei au fost achitate până la data de 01.11.1994, ultima rată fiind achitată conform adresei nr. 6270/01.11.1994 a C.L.M.B. – A.F.I.. În continuare, reclamanta a arătat că pârâtul a plătit din pensia sa obligațiile de întreținere a doi copii ai săi, dintr-o căsătorie anterioară, iar diferența de pensie a fost destinată ajutorării fostei sale familii. De asemenea, a mai arătat reclamanta că a solicitat partajarea imobilului ca bun comun, având în vedere că au dispărut chitanțele cu care ar face dovada achitării ratelor. Reclamanta a solicitat stabilirea unei cote de 60% - 40 % in favoarea sa.
4. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 6731-14, art. 274 C.pr.civ., art. 480 C.Civ.. și art. 36 alin. 1 C.fam..
5. În dovedire, reclamanta a arătat că înțelege să se folosească de probele cu înscrisuri, cu interogatoriu, cu martori, expertiză tehnică imobiliară și alte probe, a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
6. Reclamanta a evaluat imobilul la 20 000 euro. Cererea principală a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3467 lei, conform chitanțelor nr. 2363/01.07.2010 (fila 8), 921/25.11.2010 (fila 10), . nr._ din data de 20.09.2012 și timbru judiciar aferent.
7. Reclamanta-pârâtă a formulat cerere completatoare, solicitând includerea în masa partajabile a: imobilului teren în suprafață de 3000 mp situat în ., județul Călărași, dobândit de pârâtul-reclamant în timpul căsătoriei cu aceasta, bunurilor mobile reprezentate de televizor, frigider, aragaz, mobilier bucătărie, sufragerie (pat, servantă, șifonier cu trei uși), covor persan, lustră, recamier hol. A mai solicitat reclamanta-pârâtă să fie partajat imobilul teren în cote de ½ după caz, în situația existenței unor loturi partajabile în natură, să îi fie atribuită suprafața de teren de 1500 mp. Reclamanta-pârâtă a solicitat evacuarea pârâtului-reclamant din imobilul situat în București, șoseaua P. nr. 225, ., parter, .. Cât privește timbrajul cererii completatoare, reclamanta-pârâtă a arătat că imobilul teren inclus în masa partajabilă îl evaluează la suma de 2800 lei, bunurile mobile incluse în masa partajabilă le evaluează la suma de 550 lei și a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 120 lei, conform chitanței nr._/24.05.2011 (fila 27).
8. În motivarea în fapt a cererii completatoare, reclamanta-pârâtă a arătat că a avut o contribuție majorată la dobândirea imobilului-teren inclus în masa partajabilă prin cererea completatoare, având în vedere obligațiile de întreținere pe care le are pârâtul-reclamant față de cei doi copii din căsătoria anterioară și față de fosta soție, urmare a unei sentințe penale. Cât privește imobilul teren despre care face vorbire pârâtul-reclamant în cererea reconvențională, reclamanta-pârâtă a arătat că acesta este proprietatea tatălui său decedat, S. Gh. I., de pe urma căruia nu s-a făcut succesiunea, astfel că nu poate fi inclus în masa partajabilă, iar bunurile despre care face vorbire pârâtul-reclamant de pe acest teren, construcția a fost ridicată din contribuția acesteia și a fraților acesteia, iar pomii fructiferi, vița de vie nu au fost plantate după decesul tatălui său și postul telefonic nu există. Cât privește sumele de bani despre care face vorbire pârâtul-reclamant în cererea reconvențională, reclamanta-pârâtă a arătat că nu are cunoștință, pârâtul-reclamant fiind cel care locuia în București, de altfel tot el a schimbat și butucul la ușa garsonierei situate în București. Cât privește cotele de întreținere la dobândirea bunurilor supuse partajului, reclamanta-pârâtă a arătat că instanța urmează să aprecieze în funcție de probele administrate.
9. În dovedire, reclamanta-pârâtă a arătat că înțelege să se folosească de probele cu înscrisuri, cu interogatoriu, proba testimonială, cu expertiză tehnică imobiliară și alte probe, a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
10. Reclamanta-pârâtă a formulat cerere precizatoare, aflată la fila 32, prin care a arătat că imobilul situat în București, șoseaua P. nr. 225, ., parter, . este bun propriu și contravaloarea acestuia a fost achitată integral de aceasta, conform adreselor nr._/20.10.2011 emisă de A.F.I. – București și nr. 2500/09.11.2011 emisă de S.C. F. S.A., aflate la filele 33-34.
B. Apărările formulate. Cererea reconvențională formulată de către pârât în primul ciclu procesual.
11. Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, aflate la filele 13-14, prin care a solicitat partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei cu reclamanta, în cotă de ½, respectiv: garsoniera despre care face vorbire reclamanta, imobilul construit pe terenul proprietatea reclamantei, situat în ., compus din două camere, bucătărie, aplecătoare, garaj și wc în curte, postul telefonic montat la acest imobil, pomii fructiferi și vița de vie plantate pe terenul reclamantei, bunurile mobile aflate în imobil, respectiv televizor, două fotolii – pat și sobă, precum și sumele de bani rezultate din închirierea garsonierei, respectiv 5000 euro și 4000 dolari.
12. În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 119 C.proc.civ..
13. În dovedire, pârâtul a arătat că înțelege să se folosească de probele cu interogatoriu, testimonială și înscrisuri.
14. Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr. 7526/03.03.2011 (fila 12), și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
C. Alte aspecte procesuale.
15. Prin sentința civilă nr._/01.10.2012, Judecătoria Sectorului 2 București a anulat cererea reconvențională, ca netimbrată; a respins ca neîntemeiată cererea privind pe reclamanta -pârâtă S. R., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant O. G.. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2855 din 03.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2010, irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre O. Rădița și O. G., revenirea lui O. Rădița la numele de S. și disjugerea soluționării cererii principale și a celei reconvenționale privind partajarea bunurilor comune. Potrivit art. 30 alin. (1) din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. În această ordine de idei, instanța are în vedere că, prin această reglementare se stabilește regimul comunității legale imperative de bunuri în timpul căsătoriei, din care decurge regimul juridic al proprietății devălmașe a soților. În ceea ce privește proba bunurilor comune, art. 30 alin. (3) C.fam, exonerează foștii soți de proba calității de bun comun în privința bunurilor dobândite după data încheierii căsătoriei, operând în privința acestor bunuri o prezumție legală relativă de proprietate devălmașă.
16. Prin cererea principală precizată, reclamanta a solicitat să se constate calitatea de bun propriu a imobilului situat în București, șoseaua P. nr. 225, ., parter, .. Instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 22.01.1988, iar imobilul situat în București, șoseaua P. nr. 225, ., parter, ., a fost achiziționat la data de 01.07.1992, potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate din data de 01.07.1992, prin urmare, în timpul căsătoriei. Reclamanta nu a făcut dovada pentru a răsturna prezumția de comunitate prevăzută de art. 30 alin. (1) din codul familiei. Susținerile acesteia potrivit cărora pârâtul ar fi avut în întreținere copiii și soția dintr-o căsătorie anterioară, nu pot fi reținute de instanță, deoarece nu au fost susținute de probe. Deși reclamanta a propus proba cu martori și cu interogatoriu, aceasta nu le-a mai administrat pe parcursul judecării cauzei, solicitând instanței doar administrarea probei cu înscrisuri.
17. Instanța de fond a reținut că faptul că pe contract apare doar numele reclamantei nu constituie în sine probă suficientă că doar aceasta a contribuit la dobândirea bunului, astfel că nici această susținere nu poate fi reținută de instanță. În consecinta, instanta de fond a respins cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă S. Rădița, ca neîntemeiată.
18. Cât privește cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant O. G., instanța de fond a constatat că în sarcina pârâtului-reclamant s-a stabilit obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1260,48 lei, iar cererea de ajutor public judiciar formulate de acesta a fost respinsă, ca neîntemeiată. Ulterior, cererea reconvențională nu a fost timbrată. Potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii și, întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși pârâtul-reclamant a fost citat cu această mențiune, instanța a admis excepția netimbrării, invocată din oficiu, și a anulat cererea reconvențională, ca netimbrată.
19. Prin Decizia civilă nr. 349/10.02.2014 Tribunalul București a admis recursul declarat de recurenta-reclamanta-pârâtă S. RĂDIȚA și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 2 București, în considerarea faptului că instanța de fond nu a dispus ieșirea din indiviziune a părților. Astfel, în motivare tribunalul a reținut că la termenul de judecată din data de 06.09.2012, avocatul reclamantei-pârâte a solicitat să se ia act de renunțarea acesteia la capătul 1 al cererii completatoare, respectiv cota de ½ din terenul de 3.000 m.p., situat în ., județul Călărași, la capătul 2 de cerere, referitor la bunurile mobile aflate în imobilul garsonieră, la capătul 3 de cerere privind evacuarea pârâtului. Instanța de fond nu a luat act de renunțarea la judecată, punând în vedere reclamantei-pârâte să formuleze în scris cererea de renunțare. S-a constatat de asemenea în cuprinsul deciziei evocat că, astfel cum rezultă din cererea înregistrată la data de 25.09.2012, reclamanta-pârâtă nu a formulat în scris cererea de renunțare, limitându-se la a detalia capătul de cerere referitor la imobilul situat în București, ., ., .. Sub acest aspect, s-a solicitat, în principal, să se constate că bunul a fost dobândit prin contribuția exclusivă a reclamantei-pârâte, iar în subsidiar, în măsura în care se va constata că pârâtul-reclamant are o cotă de contribuție la dobândirea bunului, să îi fie atribuit reclamantei-pârâte, cu obligarea sa către pârâtul-reclamant la plata unei sulte.
20. Instanța de recurs a mai reținut în cuprinsul decizie de casare faptul că instanța de fond a dat practic eficiență renunțării puse în discuție la termenul de judecată din data de 06.09.2012, pronunțându-se exclusiv asupra cererii principale de constatare a caracterului de bun propriu a imobilului situat în București, ., ., .. Deși această cerere a fost respinsă, s-a constatat faptul că instanța de fond nu a analizat solicitarea cu caracter subsidiar formulată de reclamanta-pârâtă, părțile rămânând în indiviziune. Cererea de renunțare în discuție nu poate fi considerată drept valabilă, fiind formulată de către avocatul părții în absența unui mandat dat special în acest sens. Prin urmare, instanța de fond era, la momentul soluționării cauzei, învestită în continuare cu cererea principală completată la care se referea cererea de renunțare, nevalabil exprimată la data de 06.09.2012, precum și cu cererea din data de 25.09.2012, care viza situația imobilului-apartament. Ca urmare, astfel cum corect se susține prin motivele de recurs, în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat asupra ieșirii din indiviziune asupra imobilului situat în București, ., ., ., cu privire la care a apreciat că nu este bun propriu al reclamantei-pârâte, în sensul stabilirii calității de bun comun și a cotelor-părți de contribuție ale fiecăruia dintre foștii soți.
21. În rejudecarea cauzei, s-a depus la dosar o cerere precizatoare, prin care reclamanta a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să se rețină faptul că soții au dobândit în timpul comunității legale imobilul situat în București, ., ., parter, . în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/01.07.1992 încheiat cu . se dispună lichidarea comunității de bunuri prin determinarea cotei ce revine fiecăruia dintre soși și să se constate totodată că reclamanta are o contribuție de 100% la dobândirea bunului, să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură a bunului imobil către reclamantă, cu obligarea acesteia din urmă la plata în favoarea pârâtului a sultei, proporțional cu cota acestuia.
D. Probe
22. În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată și proba cu expertiză specialitatea construcții.
II. ÎN FAPT
23. În urma analizării înscrisurilor de la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
24. Prin sentința civilă nr. 2855 din 03.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2010, irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre O. Rădița și O. G., revenirea lui O. Rădița la numele de S. și disjugerea soluționării cererii principale și a celei reconvenționale privind partajarea bunurilor comune. Instanța reține că părțile s-au căsătorit la data de 22.01.1988, iar imobilul situat în București, șoseaua P. nr. 225, ., parter, ., a fost achiziționat la data de 01.07.1992, potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate din data de 01.07.1992, prin urmare, în timpul căsătoriei.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
25. Prezentei cauze îi sunt incidente următoarele texte de lege:
26. Potrivit art. 30 alin. (1) din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. În această ordine de idei, instanța are în vedere că, prin această reglementare se stabilește regimul comunității legale imperative de bunuri în timpul căsătoriei, din care decurge regimul juridic al proprietății devălmașe a soților. În ceea ce privește proba bunurilor comune, art. 30 alin. (3) C.fam, exonerează foștii soți de proba calității de bun comun în privința bunurilor dobândite după data încheierii căsătoriei, operând în privința acestor bunuri o prezumție legală relativă de proprietate devălmașă.
27. Potrivit dispozițiilor art. 728 vechiul Cod civ.: „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii”.
28. Instanța va avea în vedere și faptul că prin art. 741 C.civ. s-a instituit principiul potrivit căruia, ca expresie a egalității părților, specific raportului juridic civil, partajul trebuie realizat în natură, eventualele diferențe create compensându-se prin sulte. Pe de altă parte, potrivit art. 673 indice 9 C.proc.civ., „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.
B. Soluția instanței de judecată
29. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că acțiunea formulată de către reclamantă este în parte întemeiată, astfel că o va admite și va dispune ieșirea părților din indiviziune. Soluția instanței de judecată se întemeiază pe următoarele argumente, hotărâtoare în formarea convingerii instanței de judecată:
30. Prin cererea principală precizată (fil. 11 dosar rejudecare), reclamanta a solicitat să se rețină faptul că soții au dobândit în timpul comunității legale imobilul situat în București, ., ., parter, . în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/01.07.1992 încheiat cu . se dispună lichidarea comunității de bunuri prin determinarea cotei ce revine fiecăruia dintre soși și să se constate totodată că reclamanta are o contribuție de 100% la dobândirea bunului, să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură a bunului imobil către reclamantă, cu obligarea acesteia din urmă la plata în favoarea pârâtului a sultei, proporțional cu cota acestuia. Practic, având în vedere și decizia instanței de recurs, în rejudecare instanța se va pronunța cu privire la cererea de ieșire din indiviziune, asupra căreia instanța de fond nu a statuat în primul ciclu procesual.
31. Instanța reține că părțile s-au căsătorit la data de 22.01.1988, iar imobilul situat în București, șoseaua P. nr. 225, ., parter, ., a fost achiziționat la data de 01.07.1992, potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate din data de 01.07.1992, prin urmare, în timpul căsătoriei. Reclamanta nu a făcut dovada pentru a răsturna prezumția de comunitate prevăzută de art. 30 alin. (1) din Codul familiei. Astfel cum s-a reținut și în primul ciclu procesual, deși reclamanta a propus proba cu martori și cu interogatoriu, aceasta nu le-a mai administrat pe parcursul judecării cauzei, solicitând instanței doar administrarea probei cu înscrisuri. De asemenea, faptul că pe contract apare doar numele reclamantei, nu constituie în sine probă suficientă că doar aceasta a contribuit la dobândirea bunului, astfel că nici această susținere nu poate fi reținută de instanță. Practic, singurul argument al reclamantei în susținerea tezei potrivit căreia îi revine o cotă de 100% la dobândirea bunului imobil este reprezentat de adresele și chitanțele depuse la dosarul cauzei în primul ciclu procesual (fil. 34-35), care nu răstoarnă însă prezumția de egalitate a cotelor.
32. Întrucât imobilului situat în București, șoseaua P. nr. 225, ., parter, ., a fost dobândit de părți în timpul căsătoriei, instanța constata că este bun comun al acestora, fapt de altfel necontestat în cauză. Cu privire la cotele de contribuție ale pârâților la dobândirea acestui bun, instanța are în vedere faptul că în materia codevălmășiei, nefiind de la început stabilit dreptul de proprietate asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri, numai cu ocazia partajului se stabilește cota fiecărui soț în ansamblu, pentru totalitatea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Pe de altă parte însă, principiul egalității soților în drepturi pe parcursul căsătoriei impune și prezumarea, până la proba contrară, a contribuției lor egale la dobândirea bunurilor comune. În speță, instanța a constatat că nu s-a făcut o atare probă contrară și, mai mult, niciuna dintre părți nu a solicitat să i se rețină o cotă de contribuție mai mare decât a celuilalt la dobândirea cterenului – bun comun.
33. Transpunând în cote de contribuție cele expuse anterior în fapt cu privire la aportul soților în timpul căsătoriei la dobândirea mesei partajabile ( compusă dintr-un singur bun imobil), având în vedere și dispoz. art. 30 C.fam rap. la art.673 ind.5 C., instanța, va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote egale de contribuție, imobilului situat în șoseaua P. nr. 225, ..
33. În ceea ce privește ieșirea din indiviziune a părților, instanța va avea în vedere prevederile art. 728 din Codul civil coroborate cu articolul 673 indice 2 și următoarele din codul de procedură civilă și va dispune atribuirea terenului în litigiu direct prin hotărâre asupra fondului, apreciind că lipsa unei solicitări exprese din partea vreuneia din părți de a se proceda la o atribuire provizorie constituie motiv temeinic în sensul prevăzut de articolul 673 indice 10 din Codul de procedură civilă. Referitor la modalitatea de împărțire a masei partajabile instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 673 indice 9 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, la formarea loturilor trebuie să se țină seama, după caz, de acordul părților, de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților precum și de eventualele îmbunătățiri aduse bunului de către unul din coproprietari înainte de cererea de împărțeală a bunului precum și faptul că acestea au un caracter exemplificativ, instanța putând lua în considerare și alte criterii similare care reies din circumstanțele particulare ale cauzei. Întrucât, în speță, nu există un acord al părților în ceea ce privește împărțirea imobilului, cotele de contribuție la dobândirea bunului au fost considerate egale de către instanță iar imposibilitatea partajării în natură a bunului a fost evidențiată prin raportul de expertiză, vor fi avute în vedere drept criteriu de apreciere perioada de timp în care fiecare din părți a folosit în mod efectiv bunul precum și interesul fiecăreia în sensul îngrijirii și îmbunătățirii imobilului.
34. În acest sens, instanța reține că reclamanta locuieșt în imobil, acest aspect rezultând și din raportul de expertiză întocmit în cauză.
35. Având în vedere probele existente la dosarul cauzei, respectiv raportul de expertiză, înscrisurile anexate, precum șifaptulcă prin art. 741 C.civ. s-a instituit principiul potrivit căruia, ca expresie a egalității părților, specific raportului juridic civil, partajul trebuie realizat în natură, eventualele diferențe create compensându-se prin sulte, iar potrivit art. 673 indice 9 C.proc.civ., „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect partaj bunuri comune – privind pe reclamanta S. (fostă O.) RĂDIȚA și pe pârâtul O. G., să constate că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție egală imobilul situat în București, Șoseaua P. nr. 225, ., în valoare de aprox._ euro, respectiv suma de_ lei, să dispună ieșirea din indiviziune a părților, cu consecința atribuirii reclamantei S. (fostă O.) RĂDIȚA în deplină proprietate și posesie a imobilului situat în București, Șoseaua P. nr. 225, ., parter, ., în valoare de aprox._ EURO, respectiv suma de_ lei, având suprafața utilă de 34,94 mp, suprafață totală de 38,57 mp, astfel cum a fost identificat imobilul în raportul de expertiză întocmit în cauză (fil. 29), reclamanta urmând a fi obligată de către instanță să plătească pârâtului O. G. suma de_ EURO, în echivalent lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de sultă.
Asupra cheltuielilor de judecată
36. Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.proc.civ „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. A cădea în pretenții înseamnă a pierde procesul”. Având în vedere că acordarea cheltuielilor de judecată este guvernată de principiul disponibilității, instanța va lua act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul avocațial pe cale separată, solicitnd doar taxa judiciară de timbru. Față de acestea, instața va obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 4927 cu titlu de cheltuieli de judecată-taxă judiciară de timbru, dovedite prin chitanțele nr. 2363/01.07.2010 (fila 8), 921/25.11.2010 (fila 10), . nr._ din data de 20.09.2012 și nr._ din data de 19.08.2015 în valoare de 1460 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1.Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect partaj bunuri comune – privind pe reclamanta S. (fostă O.) RĂDIȚA, cu domiciliul în București, ., ., . și cu domiciliul ales în București, ., ..5, . și pe pârâtul O. G., cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova.
2.Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție egală imobilul situat în București, Șoseaua P. nr. 225, ., parter, ., în valoare de aprox._ euro, respectiv suma de_ lei.
3. Dispune ieșirea din indiviziune a părților.
4. Atribuie reclamantei S. (fostă O.) RĂDIȚA în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, Șoseaua P. nr. 225, ., parter, ., în valoare de aprox._ EURO, respectiv suma de_ lei, având suprafața utilă de 34,94 mp, suprafață totală de 38,57 mp, astfel cum a fost identificat imobilul în raportul de expertiză întocmit în cauză (fil. 29).
5. Obligă reclamanta să plătească pârâtului O. G. suma de_ EURO, în echivalent lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de sultă.
6. Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 4927 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
7. Ia act de faptul că reclamanta dorește să solicite plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat pe cale separată.
8. Prezenta hotărâre se va comunica părților potrivit art. 266 alin. (3) C.proc.civ.
9. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
10. Pronunțată în ședință publică, azi, 21.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. V. A. N. C.
Redactat/Tehnoredactat G.V/C.A.N. 6 ex. imprimate la data de 23.09.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 7356/2015. Judecătoria... | Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 04-11-2015,... → |
|---|
