Accesiune. Sentința nr. 1973/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1973/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 1973/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1973
Ședința publică din data de 16.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte: M. L.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții N. T., N. F. în contradictoriu cu pârâții N. C., B. M., D. F. și M. P., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 19.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2016 și la 16.02.2016, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24 iulie 2014 cu numărul_, reclamanții N. T. și N. F. au chemat în judecată pe pârâții N. C., B. M., D. F. și M. P., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp situat în București, ., prin uzucapiune, respectiv prin joncțiunea posesiilor realizată de reclamantul N. C., precum și, prin accesiune, dreptul de proprietate asupra construcției formate din trei camere, bucătărie, hol și baie.
În motivarea acțiunii, au menționat că reclamantul N. T. a dobândit terenul în suprafață de 250 mp situat în București, . în baza certificatului de moștenitor nr. 173/1963 și a înțelegerii încheiate cu fratele său N. C..
Totodată, se precizează că reclamanta N. F. a dobândit imobilul în temeiul aceluiași certificat de moștenitor, de la defunctul său soț, N. G., și a înțelegerii intervenită între ea și N. C., în sensul că, acesta din urmă a renunțat la partea care îi revenea în baza certificatului de moștenitor în favoarea reclamanților N. F. și N. T..
Terenul în suprafață de 500 mp a fost cumpărat în anul 1957, prin înscris sub semnătură privată, de A. M. de la D. I., pentru nepoții săi N. G. și M. T.. Pe acest teren, a susținut reclamanta, ea și soțul său au ridicat o casă formată din trei camere, bucătărie, hol, baie.
De la data cumpărării și până în prezent, au avut o posesie continuă, publică, pașnică, sub nume de proprietar.
În ceea ce privește adevăratul proprietar al imobilului, au arătat reclamanții că acesta este D. P. care deținea o suprafață de 3,5 ha în baza împroprietăririi de Ministerul Agriculturii și Domeniilor – Direcția Funciară. P. D. a avut ca moștenitori pe I. Rafaila, decedată în 1967, D. I. și M. M., în prezent decedați, fără a se dezbate moștenirea de pe urma lui D. P..
Calitatea de moștenitori a lui I. Rafaila, D. I. și M. M. rezultă, potrivit susținerilor reclamanților, din mai multe acte autentice prin care aceștia au vândut parcele de teren situate în . face și ea parte din actul de proprietate deținut de D. P.. În aceste acte se face referire expresă la faptul că vânzătorii sunt proprietarii terenurilor în calitate de moștenitori ai defunctului P. D. decedat în anul 1945, acesta fiind soțul, respectiv tatăl, vânzătorilor. În aceleași acte de vânzare, se menționează că D. P. a fost proprietar în baza actului de împroprietărire eliberat de Ministerul Agriculturii.
Au susținut reclamanții că, în urma demersurilor întreprinse, nu au găsit nicio informație în legătură cu dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului D. P.. Totodată, au învederat că M. M. a decedat, având ca moștenitor pe M. P., iar moștenitorii defunctului D. I. sunt D. G., B. M. și D. F., conform certificatului de moștenitor nr. 687/1995. De pe urma defunctei D. G. au rămas moștenitori D. F. și B. M., conform certificatului de moștenitor nr. 145/2000.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1846, art. 1847, art. 1860, art. 482 și urm. Vechiul Cod Civil.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 3.740 lei.
Pârâtul N. C. a formulat, la data de 01.12.2014, întâmpinare, prin care a învederat că este de acord cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată (f. 75).
În temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială, precum și expertiză tehnică în specialitatea topografie și în specialitatea construcții.
Au fost audiați martorii D. F. și U. V., declarațiilor acestora fiind consemnate și atașate la dosar, după semnare (filele 73-74 vol II).
Au fost efectuate expertiză în specialitatea topografie și în specialitatea construcții, raporturile întocmite fiind depuse la dosar (f. 83-89, 55-72).
Reclamanții au depus la dosar precizare a acțiunii, solicitând constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 255,04 mp așa cum rezultă din raportul de expertiză, precum și a construcției în suprafață de 83,04 mp pentru imobilul situat în București, ., sector 3.
Au fost depuse la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În primul rând instanța reține dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 de aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale de la data care le-au instituit. Având în vedere că posesia de care reclamanții se prevalează în prezenta cauză a început anterior intrării în vigoare a actualului Cod civil, instanța urmează să analizeze prezenta acțiune conform dispozițiilor Codului civil din 1864.
În fapt, instanța reține că reclamanta N. F. și soțul său N. G. au devenit posesorii terenului situat în București, . A, sector 3, începând cu anul 1957. Începând cu anul 1963, anul decesului lui N. G., posesia a continuat să fie exercitată de reclamanta N. F. și de fiul acesteia N. T..
Adevăratul proprietar al terenului a fost D. P., acesta dobândind o suprafață de teren de 3,5 ha prin împroprietărire de la Ministerul Agriculturii și domeniilor – Direcția Funciară.
Conform raportului de expertiză topografică efectuată în cauză, pentru a stabili dacă terenul pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii face parte din terenul deținut de autorul pârâților, s-au avut în vedere de către expert, diferite surse, precum și alte acte și înscrisuri puse la dispoziție de către reclamant. Expertul a stabilit amplasamentul imobilelor din dreapta de pe . . și repozițioare a diverselor planuri. A confirmat expertul că, din „Tabloul de locuitori cari au primit pământ și găsiți bine împroprietăriți”, din .. Ilfov, din 02.07.1922, rezultă că D. P. a fost împroprietărit cu 3,5 ha, pe moșia Dudești. Ținând cont și de planul loturilor cedate locuitorilor din . pe moșia Dudești-C., fost proprietar I. Gruev din anul 1924 la scara 1:5000 și planul la scara 1:2000 actualizat între 1980-1990, a concluzionat expertul că imobilul de la nr. 44A din . din actul de proprietate al numitului D. P., imobilul nefiind afectat de lucrări publice.
D. P. a avut ca moștenitori pe I. Rafaila, D. I. și M. M., această calitate rezultând din diferite acte autentice prin care au vândut diferite suprafețe de teren, menționându-se că sunt moștenitori ai lui D. P., decedat în 1945 (f. 21-25). Ulterior, au decedat M. M., moștenitor fiind M. P., și D. I., moștenitori fiind D. G., B. M. și D. F. (astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 687/1995 eliberat de notariatul de Stat al Sectorului 3 București, f. 36-37). La data de 20.10.1998, a decedat D. G., moștenitori fiind D. F. și B. M., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 145/14.08.2000 eliberat de BNP Sapsa I. – Saimovici I. (f. 39).
Potrivit dispozițiilor art. 1837 C.civ. coroborate cu dispozițiile art.1846, ale art. 1847 si ale art. 1890 din același act normativ, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune (prescripție achizitiva) este necesara posesia continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar timp de 30 de ani de către cel care pretinde a i se constata acest drept.
Conform depozițiilor martorilor audiați în cauză, reclamanții sunt cunoscuți ca proprietarii terenului situat în București, ., sector 3, au stăpânit imobilul continuu, în mod pașnic, nefiind nicio persoană care să pretindă vreun drept de proprietate asupra imobilului.
Totodată, instanța are în vedere și informațiile transmise de Comisia Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor (f. 106), din care rezultă că nu au fost identificate ordine de prefect sau titluri de proprietate privind imobilul din ., sector 3, și nici nu se regăsesc notificări având ca obiect imobilul menționat.
Din adresa emisă de Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 3 (f. 108), rezultă că, la dosarul imobilului din . nu se regăsesc documente de evidență fiscală anterioare anului 1958. Ulterior acestui an, pe rolul fiscal al imobilului în litigiu, au figurat ca plătitori de impozite N. G. și, după anul 1969, N. F.. Ulterior, începând cu anul 1983, au figurat pe rolul fiscal N. F., N. C. și N. T., aceștia figurând și în prezent.
Conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, instanța reține că reclamanții sunt posesorii terenului în suprafață de 255,04 mp București, ., sector 3, având următoarele vecinătăți: la nord – proprietatea cu numărul 44 din . distanță de 25,41 ml; la est – trotuarul din . distanță de 10,18 ml; la sud – proprietatea cu numărul 46 din Mălureni pe o distanță de 24,68 ml; la vest – proprietățile cu numărul 41 din . distanță de 4,32 ,ml și nr. 39 din . distanță de 7,76 ml.
In cauza de fata, după cum reiese din ansamblul probator administrat, reclamanții au dobândit posesia imobilului în anul 1957. Ca urmare a joncțiunii posesiei reclamantului N. T. cu a N. G., rezultă că posesia asupra terenului a fost exercitată aproximativ 59 de ani, fiind astfel împlinit termenul de 30 de ani pentru uzucapiunea de lunga durata.
Pe de alta parte, după cum reiese din declarația martorilor audiați in cauză, reclamanții s-au comportat ca niște adevărați proprietari, ocupându-se de întreținerea atât a casei cât si de amenajarea terenului.
Totodată, nu există nicio probă care sa indice vreo întrerupere sau tulburare a posesiei în tot acest timp.
Se apreciază că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1850 Cod civil, conform cărora „…posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus ca a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie”. Așadar, instanța reține că posesia exercitata de reclamanți este una utilă, respectiv continuă, pașnică, publică și sub nume de proprietar.
Instanța va acorda valoare probatorie rapoartelor de expertiză in specialitatea topografie și respectiv construcții, reținând configurația imobilului în litigiu, precum și valoarea de circulație a acestuia, așa cum au fost atestate în concluziile acestor lucrări, pe care le-a apreciat ca fiind fundamentate prin raportare la situația de fapt concretă și normativele de specialitate aplicabile.
Pentru considerentele expuse și în baza art. 1847, art. 1860 și art.1890, C.civ., instanța va constata că reclamanții au dobândit, prin uzucapiunea de lungă durată, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 255,04 mp București, ., sector 3.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la accesiune, în drept, instanța reține că potrivit art. 482 C. civ., terenul este considerat lucrul principal și proprietatea asupra lui dă dreptul și asupra tot ce se unește ca accesoriu cu acesta într-un mod natural sau artificial, proprietatea terenului cuprinzând în sine proprietatea suprafeței și a subfeței lui, astfel cum prevede art. 489 C. civ.
Un astfel de accesoriu îl reprezintă și construcțiile iar proprietarul terenului dobândește prin intermediul accesiunii, ca urmare a exercitării atributelor dreptului său absolut și proprietatea construcțiilor aflate pe acel teren.
Astfel, potrivit art. 492 C. civ., „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau supra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră. Deoarece ca efect al uzucapiunii dreptul de proprietate se socotește a fi dobândit de la momentul începerii posesiei, instanța va constata că reclamanții au dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe teren, identificate prin raportul de expertiză tehnică in specialitatea construcții, întocmit de expert R. M. (f. 55-66) respectiv C1- locuință în suprafață utilă de 62,32 mp (și suprafață construită 83mp), compusă din 3 camere, hol, vestibul, baie și bucătărie, C2 – garaj, în suprafață de 15 mp, C3 – magazie, în suprafață de 17 mp, C4 – spațiu de depozitare, în suprafață de 7 mp.
Instanța urmează a lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții N. T. – CNP_, N. F. – CNP_, ambii cu domiciliul în sector 3, București, . în contradictoriu cu pârâții N. C. – CNP_, cu domiciliul în sector 2, București, ., ., ., B. M., cu domiciliul în sector 3, București, ., ., . F., cu domiciliul în sector 2, București, ., .>M. P., cu domiciliul în sector 3, București, ., ., ..
Constată că reclamanții au dobândit, prin efectul uzucapiunii de lungă durată, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 255,04 mp București, ., sector 3, având următoarele vecinătăți: la nord – proprietatea cu numărul 44 din . distanță de 25,41 ml; la est – trotuarul din . distanță de 10,18 ml; la sud – proprietatea cu numărul 46 din Mălureni pe o distanță de 24,68 ml; la vest – proprietățile cu numărul 41 din . distanță de 4,32 ,ml și nr. 39 din . distanță de 7,76 ml.
Constată că reclamanții au dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe terenul situat în București, ., sector 3, compusă din C1- locuință în suprafață utilă de 62,32 mp (și suprafață construită 83mp), compusă din 3 camere, hol, vestibul, baie și bucătărie, C2 – garaj, în suprafață de 15 mp, C3 – magazie, în suprafață de 17 mp, C4 – spațiu de depozitare, în suprafață de 7 mp.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. LivadariuElena A.
Red./Dact.: M.L./E.A./ 8 ex.
Comunicări:
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1975/2016. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 795/2016. Judecătoria... → |
|---|
