Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 6720/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6720/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-05-2016 în dosarul nr. 6720/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6720
Ședința publică din data de 06.05.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L.
GREFIER: A. M. U.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții P. M. și P. A. în contradictoriu cu pârâții G. M. și B. A., având ca obiect constatare nulitate act juridic – rejudecare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 15.04.2016, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29.04.2016, 06.05.2016 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cerere inregistrata la aceasta instanta la data de 07.11.2013, sub nr._, reclamantele P. M. si P. A. au solicitat, in contradictoriu cu pârâtii G. M. I. si B. A., constatarea nulitatii absolute partiale a Actului Adițional la Contractul de Asociere autentificat sub nr.157/11-02-2008 de BNP D. P.,, modificat prin Actul Adițional autentificat sub nr.l455/08-10-2008 de BNP D. P., prin Actul Adițional autentificat sub nr.1891/19-10-2009 de BNP B. G. si prin Actul Adițional autentificat sub nr.218/18-02-2011 de BNP B. G., Actul Adițional atacat fiind autentificat sub nr.l5/09-01-2013 de către BNP M. V..
Reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute a clauzei inserate in Actul Adițional atacat la pct. l-Sistarea stării de indiviziune, menținerea actului in ce privește clauzele de la pct. 2-Prelungirea duratei asocierii, pct. 2-Excluderea din contract si pct.3-Doamna B. A. datorează doamnei P. M. suma de 8500 euro.
In motivarea cererii, reclamantele au aratat ca au semnat Actul Adițional 3 în calitate de proprietare ale apartamentului nr.5, apartamentului nr. 9, apartamentului nr.10, boxei nr. 11, boxei mr. 12 toate construcțiile împreună cu terenul aferent în suprafață indiviză corespondentă cu suprafața fiecărui apartament și boxa, precum și a dreptului indiviz de ½ din terenul „drum” în suprafață de 208 mp.
Această calitate a reclamantelor este evidentă întrucât acestea sunt proprietarele terenului asupra căruia a fost edificată clădirea ce cuprinde apartamentele mai sus enumerate, însă calitatea reclamantelor de proprietare asupra apartamentelor și boxelor a fost recunoscută expres de către pârâți, prin semnarea Actului adițional nr. 3 fața notarului public.
S-a arătat că Actul adițional atacat este lovit de nulitate în ce privește clauza de la pct.1-Sistarea stării de indiviziune este evident lovită de nulitate absolută.
Potrivit Codului civil si dispozițiilor de la art.VI din Contractul de Asociere, prin încheierea acestui contract nu a luat naștere o asociație cu personalitate juridica, neconstituind fata de terți o persoana distincta de persoana asociaților.
Potrivit art. 1952 C.civ., "asociații raman proprietarii bunurilor puse la dispoziția asociației" iar aceasta dispozitie legala a fost insusita si respectata de toti asociații cu ocazia semnării in fata notarului public a Actului Aditional nr.3, in cuprinsul căruia reclamantele au semnat in calitate de proprietare a imobilelor, apartamente, boxe si teren.
După aprecierea reclamantelor clauza de la pct. 1-Sistarea stării de indiviziune din Actul adițional atacat este nulă întrucât este lipsită de obiect și cauză, fiind incidente disp. art. 1225 și urm. C.civ.
Au mai sustinut ca sistarea stării de indiviziune din Actul Adițional nu exista întrucât nu exista si nu a existat vreodată starea de indiviziune pentru a putea fi sistata.
De la încheierea Contractului de Asociere si pana la semnarea Actului Adițional atacat nu a existat vreun act translativ de proprietate încheiat in forma autentica si care ar fi fost de natura sa transmită vreo proprietate asupra terenului si apartamentelor construite pe acesta.
Toate părțile semnatare ale Actului additional atacat, cunoșteau situația ca nicio clipa nu s-au aflat indiviziune cu privire la terenul si apartamentele in discuție, cu atat mai mult cu cat prin Actul soditional 3 a fost recunoscuta calitatea lor de proprietare asupra acestor imobile.
Câtă vreme nu exista o astfel de stare de indiviziune, este evident ca nu are ce se sista, drept urmare, nu exista ca un obiect si o cauza pentru un act juridic ce are drept scop lichidarea unei stări inexistente.
Cererea este întemeiata în drept pe disp. invocate in cuprinsul cererii.
In dovedirea susținerilor sale, reclamantele au depus la dosar, în copie, inscrisuri.
Legal citat, paratul G. M. I. a depus întâmpinare, prin care s-a aratat de acord cu admiterea actiunii reclamantelor, așa cum a fost formulată.
Pârâtul a solicitat a se face aplicarea disp. art. 454 C.proc.civ. în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, în esență, s-a arătat că Actul Adițional 3 a fost semnat de reclamante în calitatea acestora de proprietare asupra terenului adus în Asociere și asupra tuturor construcțiilor edificate pe acest teren, așa cum rezultă expres în cuprinsul documentului.
Legal citată, parata B. A., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, prematuritatii si lipsei de interes, iar pe fond respingerea cererii ca neintemeiata.
In motivare, a aratat ca prin clauza atacata se împart între asociați bunurile care sunt rezultatul asocierii. Contractul de societate este guvernat de principiul disponibilității părților cu privire la modalitatea în care acestea stabilesc împărțirea rezultatului asocierii.
Bunurile care au fost supuse împărțelii între asociați, prin art 1 din cel de-al treilea act adițional la contractul de asociere, reprezintă rezultatul asocierii părților, astfel încât ele se pot împărți în raport de voința asociaților. Întrucât asociații au fost cei care și-au asumat această clauză, nu există vreo justificare pertinentă pentru a considera că această dispoziție contractuală ar fi lovită de sancțiunea nulității absolute. Trebuie observat că aceste imobile care au fost supuse împărțelii între asociați (apartamente și boxe) reprezintă rezultatul asocierii, nefiind bunuri aduse în societate de către reclamante.
Pârâta a arătat că dintre bunurile împărțite de asociați doar terenul pe care s-au ridicat construcțiile a fost proprietatea reclamantelor. Din moment ce toate părțile, inclusiv reclamantelor au fost de acord cu art. 1 din cel de al treilea act adițional la contractul de asociere, pârâta nu vede care este impedimentul real pentru care nu ar putea dispune liber de bunurile aflate în patrimoniul lor, dar afectate societății și de către cele care reprezintă rezultatul asocierii.
Pârâta a invocat disp. art. 251-256 C.. că este evident că este legală clauza în ce privește starea de indiviziune, motiv pentru care acțiunea reclamantelor este neîntemeiată.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, pârâta invocă textele de lege din cuprinsul întâmpinării.
La data de 20.05.2014 reclamantelor au depus răspuns la întâmpinare.
Prin Sentința nr. 7699/03.06.2014 Judecătoria Sectorului 3 a respins acțiunea reclamantelor, ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 908A/12.03.2015 a fost admis apelul declarat de reclamante, a fost anulată sentința civilă sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pe rolul acestei instanțe cauza s-a înregistrat la data de 08.01.2016 sub nr._ .
La termenul din data de 19.02._ au fost soluționate excepțiile invocate de pârâta B. A. prin întâmpinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine:
În fapt, prin Actul adițional autentificat sub nr. 1455/08.10.2008 reclamantele P. M. și P. A. au luat locul numiților T. Ș. și T. G. în contractul de asocierea pe care cei doi soți T. îl încheiaseră cu pârâții G. M. I. și B. A. (care la acel moment purta numele de G.), f. 11-12.
Astfel reclamantele au cesionat de la soții T. toate drepturile și obligațiile asumate de aceștia prin contractul de asociere autentificat sub nr. 157/11.02.2008. Așa cum s-a menționat și în Actul adițional, reclamantele s-au substituit în contractul de asociere în locul soților T..
Pentru a se stabili care sunt drepturile aduse de reclamante în asociere instanța avea în vedere dispozițiile din cuprinsul contractului de asociere, f. 9-10.
Astfel, se va reține că reclamantele au adus în asociere terenul din Bușteni, ., județul Prahova suprafață de 572 m.p. și cota indiviză de ½ din terenul de 208 mp, cu destinația „drum”, reclamantele fiind proprietarele acestor două terenuri.
Pârâții au adus ca aport în asociere bani și forță de muncă, din care s-au obligat să edifice o construcție in regim P+.+M (cu parametri indicați la pct. IV lit. b) din contractul de asociere.
Se va reține că prin contractul de asociere nu s-a stipulat ca pârâții să dobândească vreun drept de proprietate asupra terenului adus ca aport de reclamanți sau asupra construcției ce se va edifica.
Nici prin Actele adiționale ulterior încheiat și nici prin vreun alt act juridic nu s-a convenit asupra unei asemenea transmisiuni către pârâți.
Totuși, prin dispozițiile clauzei de la pct.1 denumită „Sistarea stării de indiviziune privind următoarele imobile” din cuprinsul Actului adițional la Contractul de Asociere autentificat sub nr. 157/11 februarie 2008 de NP D. P. din Bușteni, modificat prin Actul Adițional autentificat sub nr. 1455/08 octombrie 2008 de NP D. P. din Bușteni, prin Actul Adițional autentificat sub nr. 1891/19 octombrie 2009 de NP B. G. din S. și prin Actul Adițional autentificat sub nr. 218/18 februarie 2011 de NP B. G. din S., și care a fost autentificat sub nr. 15/09 ianuarie 2013 de BNP M. V. din Azuga s-a prevăzut sistarea stării de indiviziune pentru imobilele: apartament 5; apartament 10 și apartament 9, f. 6-8.
Ce s-a stabilit prin contractul de asociere este modul în care se vor împărți beneficiile din valorificarea rezultatului asocierii, și anume cum se vor împărți sumele de bani ce se vor obține prin antecontracte de vânzare-cumpărare și contracte de vânzare-cumpărare.
Instanța va reține că asupra naturii juridice a drepturilor ce le revin pârâților s-a pronunțat în o instanță de judecată, în acest sens fiind depusă Decizia nr. 783/23.09.2014 a Tribunalului Prahova din dosarul_ *, Decizie rămasă definitivă și irevocabilă la data de 27.01.2015. Astfel, se vor avea în vedere considerentele din Decizie de la paginile 31-34.
Se va reține că în această situație sunt incidente disp. art. 492 C.civ. din 1864 și 494 C.civ. din 1864, potrivit cărora proprietarul terenului devine și proprietarul construcții ridicate pe acesta.
În concret, reclamantele, în calitate de proprietare ale terenurilor, au devenit și proprietarele construcțiilor însă, în baza contractului de asociere reclamantelor le revine obligația de împărți cu pârâții beneficiile din valorificarea rezultatului asocierii, beneficii ce constau în sume de bani.
Se va reține că sunt corecte susținerile reclamantelor și cele arătate de pârâtul G. M. I. în sensul că între părțile din litigiu nu se puteau împărți bunurile imobile pe motiv că pârâții nu dețin un drept de proprietate asupra acestor, singurele care dețin un drept de proprietate atât asupra terenurilor și construcțiilor fiind reclamantele.
Față de cele reținute mai sus urmează a se reține că apărările pârâtei B. A. sunt neîntemeiate întrucât aceasta nu a dovedit că ar fi avut calitatea de coproprietar cu privire la bunurile enumerate în clauza de la pct.1 denumită „Sistarea stării de indiviziune privind următoarele imobile” din cuprinsul Actului adițional autentificat sub nr. 15/09.01.2013.
Potrivit art. 948 C.civ din 1864 „Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga;
3. un obiect determinat;
4. o cauza licita.”
În ce privește obiectul actului juridic, una dintre cerințele ce trebuie să fie întrunite este aceea ca obiectul să existe, art. 962-art. 965 C.civ.
În concret, conduita părților a vizat sistarea unei stări de indiviziune asupra a trei apartamente, stare de indiviziune ce nu însă a existat pentru argumentele mai sus redate.
Prin urmare, se va reține că întrucât a lipsit obiectul actului juridic sancțiunea ce intervine este nulitatea absolută, sancțiune incidentă întrucât nu este îndeplinită una dintre condițiile pentru valabilitatea actului juridic.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea reclamantelor și va constata nulitatea absolută a clauzei de la pct.1 denumită „Sistarea stării de indiviziune privind următoarele imobile” din cuprinsul Actului adițional la Contractul de Asociere autentificat sub nr. 157/11 februarie 2008 de NP D. P. din Bușteni, modificat prin Actul Adițional autentificat sub nr. 1455/08 octombrie 2008 de NP D. P. din Bușteni, prin Actul Adițional autentificat sub nr. 1891/19 octombrie 2009 de NP B. G. din S. și prin Actul Adițional autentificat sub nr. 218/18 februarie 2011 de NP B. G. din S., și care a fost autentificat sub nr. 15/09 ianuarie 2013 de BNP M. V. din Azuga, urmând a menține în rest clauzele din Actului adițional autentificat sub nr. 15/09 ianuarie 2013 de BNP M. V. din Azuga (clauzele de la pct. 2 și 3 din Actul adițional).
În ce privește susținerea reclamanților legată de faptul că nulitatea absolută ar fi atrasă de lipsa de cauză se va reține că această susținere este neîntemeiată, pentru că scopul imediat existent la data încheierii Actului adițional s-a manifestat prin prefigurarea mentală a faptului că părțile vor ieși din indiviziune. D. lipsa scopului imediat ar fi putut atrage sancțiunea nulității absolute (nu și lipsa scopului mediat). Faptul nu se poate valida ieșirea din indiviziune din Actul adițional se datorează lipsei de obiect a acestui act juridic.
În temeiul art. 451 alin.1 și art. 453 alin. 1 C.proc.civ, va obliga pârâta B. A. la plata către reclamante a sumei de 40 lei cheltuieli de judecată aferente primului ciclu procesual, taxa judiciară de timbru din fond și din calea de atac.
Având in vedere principiul disponibilității instanța va lua act de cererea reclamantelor de a solicita cheltuielile de judecată din al doilea ciclu procesual pe cale separată.
Având in vedere că pârâta B. A. este o parte care a pierdut procesul, instanța va respinge cererea sa de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
În cel privește pe pârâtul G. M. I. instanța consideră că în cauză sunt aplicabile disp. art. 454 C.proc.civ. și ca atare acesta nu va fi obligat la plata de cheltuieli de judecată către reclamante.
PENTU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanti P. M. și P. A., ambele cu domiciliul in procesual ales în sector 1, București, DR. G. M., nr. 31 cu pârâtii G. M. I. cu domiciliul in BUSTENI, G. D., nr. 11, J. PRAHOVA și B. A. cu domiciliul in sector 3, București, DRISTORULUI, nr. 2, ., ..
Constată nulitatea absolută a clauzei de la pct.1 denumită „Sistarea stării de indiviziune privind următoarele imobile” din cuprinsul Actului adițional la Contractul de Asociere autentificat sub nr. 157/11 februarie 2008 de NP D. P. din Bușteni, modificat prin Actul Adițional autentificat sub nr. 1455/08 octombrie 2008 de NP D. P. din Bușteni, prin Actul Adițional autentificat sub nr. 1891/19 octombrie 2009 de NP B. G. din S. și prin Actul Adițional autentificat sub nr. 218/18 februarie 2011 de NP B. G. din S., și care a fost autentificat sub nr. 15/09 ianuarie 2013 de BNP M. V. din Azuga.
Menține în rest clauzele din Actului adițional autentificat sub nr. 15/09 ianuarie 2013 de BNP M. V. din Azuga.
Obligă pârâta B. A. la plata către reclamante a sumei de 40 lei cheltuieli de judecată aferente primului ciclu procesual, taxa judiciară de timbru din fond și din calea de atac.
Ia act de cererea reclamantelor de a solicita cheltuielile de judecată din al doilea ciclu procesual pe cale separată.
Respinge cererea pârâtei B. A. de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.05.2016.
PREȘEDINTE | GREFIER |
S. L. | A. M. U. |
Red.: SL/AMU/ 6 EX./ 18.05.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7777/2016. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7411/2016.... → |
|---|
