Contestaţie la executare. Sentința nr. 1140/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1140/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 1140/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 1140
Ședința publică din data de 02.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte: A. T.
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu intimata N. M. D. și terțul poprit L. I. Bank.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata N. M. D., prin apărător ales, avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, intimata N. M. D., prin apărător, arată că a depus la dosar decizia prin care a fost respins recursul declarat împotriva sentinței civile pronunțate în dosarul nr._/4/2011, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare. Mai arată că în practicaua deciziei pronunțată în recurs sunt suficiente detalii, astfel că nu se mai impune depunerea la dosar și a sentinței pronunțate în fond, dar dacă instanța apreciază necesar urmează să o depună.
Instanța pune în discuție calificarea excepției prescripției dreptului de a cere și efectua executarea silită a AAAS, invocată de contestatoare prin acțiune.
Intimata N. M. D., prin apărător, arată că nu este vorba de o excepție efectivă, ci de o apărare de fond, de un motiv de nelegalitate.
Instanța califică excepției prescripției dreptului de a cere și efectua executarea silită invocată de contestatoare ca nefiind o veritabilă excepție așa cum prevăd dispozițiile Codului de procedură civilă, ci un motiv de nelegalitate, urmând a fi avută în vedere la soluționarea cauzei pe fond.
Instanța acordă cuvântul pe cererea de probe.
Intimata, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
În conformitate cu disp. art. 167 al. 1 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, putând duce la dezlegarea în fond a pricinii.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de către intimata N. M. D..
Intimata N. M. D., prin apărător, pune concluzii de admitere a excepției astfel cum a fost invocată, arătând că a mai fost formulată de către contestatoare o contestație la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._/4/2011 al Judecătoriei Sector 4 București, astfel că prezenta contestație la executare nu poate să privească decât adresa de înființare a popririi privind recipisa de consemnare.
Mai arată că excepția autorității de lucru judecat vizează inclusiv excepția prescripției dreptului de a cere și efectua executarea silită invocată de către contestatoare, iar la fiecare plată efectuată de A. termenul de prescripție a fost întrerupt, începând să curgă un nou termen de prescripție.
În ceea ce privește excepția perimării invocată de contestatoare, solicită respingerea acesteia întrucât este vorba de o executare silită prin poprire, astfel că nu poate fi vorba de o perimare a executării silite. Totodată și sub acest aspect există autoritate de lucru judecat, această critică fiind formulată și în dosarul nr._/4/2011 și respinsă de Judecătoria Sector 4 București.
Cu privire la cheltuielile de executare arată că în mod corect, executorul judecătoresc și-a stabilit cheltuielile de executare, iar pe fondul cauzei pune concluzii de respingere în totalitate a contestației la executare, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 17.11.2014 sub nr._, contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului a formulat, în contradictoriu cu intimata N. M. D. și terțul poprit L. I. Bank, contestație la executare împotriva executării silite demarate de B. P. C. G. în dosarul de executare nr. 14/2011, prin care a solicitat constatarea intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr._/17.12.2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială în dosarul nr. 5079/2001; anularea tuturor actelor de executare - respectiv a popririi – inclusiv a procesului - verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare; întoarcerea executării în dos. de executare nr. 1903/2010, potrivit dispozițiilor art. 404 indice 1 alin. 1 și art. 404 indice 2 alin. 1 C.proc.civ.
În conformitate cu dispozițiile art.137 din Codul de procedura civilă, contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului de a cere și a efectua executarea silită a AAAS în temeiul dispozitiilor art. 405, 7208 C.pr.civ.
În primul rând, potrivit dispozițiilor art. 405 alin. 1) C. proc. Civ. ,,dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar potrivit alin. 2) „termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită".
Titlul executoriu invocat este reprezentat de sentința comerciala nr._ pronunțată de Tribunalul Bucuresti-Sectia a-VI-a Comercială, în dosarul nr. 5079/2001.
Contestatoarea precizează că termenul de prescripție a dreptului de a executa silit titlul reprezentat de sentința comercială nr._ a început să curgă de la data de 17.12.2004, acesta s-a suspendat de drept din data de 26.05.2005 (prin apariția OUG nr. 43 din 26.05.2005 și respectiv OUG nr.207 din 22.12.2005) până în data de 30.06.2006 când a continuat să curgă termenul de prescripție, acesta împlinindu-se la data de 22.01.2009. În acestă cauză a avut loc o suspendare de drept a executării titlului (perioada 26.05._06) și nu se poate considera ca s-a modificat termenul de la care a devenit executorie sentința comercială nr._/2004, respectiv din data de 17.12.2004.
Având în vedere disp. art. 405 alin. 3) C. proc. Civ. care arată că ,,Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie", contestatoarea solicită să se constate că în cauză a operat prescripția dreptului de a cere executarea silită și pe cale de consecință să dispună admiterea contestației, anularea actului de executare silită și executarea insăși, potrivit dispozițiilor art. 404. C. proc.civ.
În motivare, contestatoarea a arătat că în data de 06.11.2014 B. "P. C.-G.", prin adresa înregistrată la AAAS cu nr._/06.11.2014 a comunicat adresa de înființare a popririi emisa în data de 03.11.2014, la solicitarea creditoarei N. M. D., în dosarul de executare nr.14/2011, poprirea fiind înființată asupra recipisei de consemnare nr.BREL03037 din data de 03.11.2011 în suma de 42.589,42 lei și eliberată de L. I. BANK, până la concurența sumei de 75.588,41 lei.
Contestatoarea solicită să se constate perimarea de drept a executării silite, în conformitate cu disp. art. 381 al. 1 C.pr.civ., întrucât între data emiterii somației și data emiterii adresei de înștiințare a înființării popririi, pe o perioada de peste 6 luni, nu au fost efectuate acte de executare, astfel ca executarea silită s-a perimat de drept, astfeș că deși executarea nu a fost suspendata în aceasta perioada, neexistand niciun impediment legal pentru continuarea procedurii de executare silită, totuși atât creditorul cât și executorul judecătoresc au stat în pasivitate.
De asemenea, contestatoarea solicită, pentru a nu fi prejudiciată de înființarea popririi, admiterea cererii de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare, fiind îndeplinite dispozițiile art.403 alin.1 Cod procedură civilă. Astfel, pe lângă condiția de admisibilitate reprezentată de necesitatea depunerii cauțiunii (în cazul de față, potrivit prevederilor art.86 din OUG nr.51/1998 fiind scutită de plata cauțiunii), este grav prejudiciată, deoarece A.A.A.S., în calitate de instituție publică implicată în procesul de privatizare are obligația legală de a vărsa la bugetul statului sumele încasate cu titlu de venituri din procesul de privatizare, astfel cum prevede art.9 alin.1 din O.U.G. nr.88/1997, modificată de Titlul I al Legii nr.99/1999, potrivit căruia "Veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale și din dividende se varsă la bugetul de stat...".
Mai mult, cererea de suspendare a executării măsurii înființării popririi este justificată și de faptul că în cazul în speță creditorul fiind persoana fizica, în cazul unei cereri ulterioare de întoarcere a executării această măsură ar fi extrem de dificilă, aceasta putând deveni foarte ușor insolvabili.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, contestatoarea arată că înțelege și cuantumul sumei de 75.588,41 lei, care reprezintă debitul actualizat plus onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile de executare.
De asemenea, întelege să solicite anularea proceselor-verbale din dosarul de executare, ca fiind nelegale, deoarece executorul judecătoresc nu a aplicat corect, pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 37 alin.1 din Legea nr.188/2000 și cele ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2561/2012, precum si cele ale Codului Fiscal cu privire la TVA, procesul-verbal de cheltuieli și de actualizare fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor Ordinului Ministerului Justiției nr. 2561/2012. Totodată, trebuie respectat și principiul de drept "in dubio pro debitori" respectiv nu se poate interpreta Legea 188/2000 decât în favoarea debitorului.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de către contestatoare, este acela că înțelege să conteste adresa de înștiințare a înființării popririi și procesele-verbale privind stabilirea cheltuielilor de executare și de actualizare a creanței, deoarece au fost făcute cu încălcarea disp. OG . nr. 22/2002.
Se menționează de către contestatoare că AAAS beneficiază de un termen de grație de 6 luni pentru a executa de bunăvoie obligația stabilita prin titlu executor, acest termen curgând de la data la care debitorul a primit somația comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar în cazul de față, în prezentul dosar de executare nu a fost emisă somație de plată. Astfel, la data transmiterii adresei de înștiințare a inființării popririi, AAAS se afla încă sub beneficiul termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 al O.G. nr. 22/2002.
Patrimoniul instituțiilor publice poate fi executat printr-o procedură specială de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina lor, cu respectarea termenului de grație de 6 luni fixat de disp. art. 2 din OG nr. 22/2002, termen care începe să curgă de la data la care AAAS a primit somația de plată, la cererea creditorului. Conform dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, modificata prin Legea nr. 110/2007, "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată." De asemenea, potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002 "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii."
Contestatoarea solicită să se observe că legiuitorul, prin dispoziții cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul AAAS, autoritate a administrației publice centrale, de la urmărirea silită de drept comun, stabilind totodată calea de urmat pentru executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii împotriva AAAS.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. art. 399 C.pr.civ., OG nr. 22/2002 modificată prin Lg. nr. 110/2007 și celelalte acte normative menționate în cuprinsul acțiunii.
În urma adresei emise de către instanță, au fost comunicate de B. P. C. G., copii de pe actele de executare efectuate în dosarul nr. 14/2011.
Intimata N. M. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, cu cehltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material de a cere executarea silită, intimata N. M. D. a solicitat respingerea ca nefondată arătând că
s-a adresat executorului judecătoresc cu cerere de executare silită prin poprire împotriva debitorului său AAAS, dată care se înscrie în termenul până la care putea să ceară executarea silită având în vedere nenumăratele cereri de executare silită formulate în termenul general de prescripție care nu au făcut decât să întrerupă prescripția și să facă să curgă un nou termen de prescripție precum și recunoașterile de notorietate ale contestatoarei că face plăți benevole și că își recunoaște debitul față de creditori.
Se menționează de intimată faptul că titlul executoriu, reprezentat de sentința comercială nr._/2004 nu este prescris având în vedere că debitul rezultat din acesta sentință este recunoscut în mod public și neechivoc de către A., pe de o parte, iar pe de altă parte termenul de prescripție a fost întrerupt prin fiecare plată făcută de către A. către creditorii săi iar de la fiecare plată prin executare silită începând să curgă un nou termen de prescripție acest aspect fiind conform cu dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Având în vedere că însăși debitoarea recunoaște prin contestație existența debitului, dar nu și cuantumul său și faptul că a făcut plăți, intimata consideră că aceste afirmații se înscriu perfect valabil în disp. art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora „prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția”.
Intimata N. M. D. a mai arătat că aceasta a mai formulat o contestație la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._/4/2011 al Judecătoriei sector 4 prin care s-a respins contestația la executare iar ulterior Tribunalul București a respins recursul A. ca nefondat.
În ceea ce privește excepția perimării, intimata a solicitat respingerea acesteia întrucât vorbim de o executare silită prin poprire astfel că nu poate fi vorba de perimare a executării silite, fiind evidentă perseverența creditorului în executare în condițiile în care a înțeles să își mențină cererea de executare silită și să nu renunțe la aceasta cunoscut fiind că cererea de poprire subzistă până când se achită debitul integral nefiind necesare acte suplimentare de efectuat.
În ceea ce privește contestarea modului de calcul al creanței, se arată că aceasta s-a făcut conform dispozițiilor titlului executoriu, modalitatea de calcul fiind consemnată în procesele verbale al executorului judecătoresc, sub acest aspect existând de asemenea, autoritate de lucru judecat, această critică fiind formulată și în dosarul_/4/2011 și respinsă ca atare de către Judecătoria sector 4 întrucât a fost considerată nefondată.
Intimata N. M. D. a solicitat să se constate că onorariul executorului judecătoresc este corect stabilit în conformitate cu dispozițiile legale modul de calcul al acestuia fiind detaliat în procesele-verbale de cheltuieli, executorul judecătoresc stabilindu-și onorariul fără a încălca în nici un fel legea 118/2000. De altfel și acest aspect a format obiect de critică în prima contestație la executare și acesta fiind respins ca nefondat.
În ceea ce privește dispozițiile art.2 din OUG 22/2002, intimata N. M. D. solicită instanței să observe că termenul de 6 luni ivocat de către debitoare, este doar un beneficiu acordat statului în sensul că dacă executarea nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată și nu în sensul că legea 110/2007 derogă de la regulile executării silite în privința prealabilei încuviințări. De altfel avantajul pe care îl conferă această dispoziție legală instituției statului este acela că acesteia i se dă posibilitatea în detrimentul altor debitori de drept comun ca în termen de 6 luni să își procure fondurile necesare achitării creanțelor ce rezultă din titlurile executorii spre deosebire de dreptul comun unde în situația în care un debitor persoană fizică sau juridică de drept privat este executată pe alte bunuri dacă nu are disponibilități financiare fără a i se da un termen de 6 luni ca să-și procure fondurile. De altfel, debitoarea a beneficiat de termenul de 6 luni prin prima somație pe care a făcut-o și nu a întreprins nici un demers.
Cu privire la interpretarea disp. art. 2 din OUG 22/2002, intimata N. M. D. consideră că acesta trebuie interpretat în sensul dat de legiutor și nu în beneficiul instituțiiilor publice astfel că, în opinia sa, termenul de 6 luni este îngăduit acestor instituții doar în cazul lipsei de fonduri, lipsa care conduce fie la imposibilitatea începerii executării silite fie la imposibilitatea continuării ei, iar în termenul de 6 luni de când instituțiile publice au primit somația de executarea aceastea trebuie să se îngrijească să procure fonduri pentru îndeplinirea obligației de plată.
În ceea ce privește faptul că debitoarea este o instituție publică și se supune normelor speciale de constituire a bugetelor, intimata N. M. D. susține că aceasta nu împiedică pe nimeni să execute silit o astfel de instituție, iar debitoarea este în măsură de mulți ani să poată să își prevadă în buget cheltuielile necesare pentru plata obligațiilor ce rezultă din titlul executoriu amintit. În opinia contestatorei nu se poate face o executare silită asupra unei instituții decât de la un an la altul după adoptarea legii bugetului, nimic mai fals decât această afirmație, instituțiile publice ale statului fiind subiecte de drept civil ca orice parte dintr-un proces și se supun acelorași reguli de procedură cu privire la executarea silită, singura diferență fiind că li se dă un termen de 6 luni prin legea specială să facă rost de bani pentru plata obligațiilor ce decurg din titlurile executorii și să nu fie executate silit imediat pe alte bunuri. De altfel debitoarea contestatoare are la îndemână așa cum susține calea rectificării bugetare în cazul nu mai deține fondurile necesare plăților ce rezultă dintr-o executare silită. In opinia intimatei, nu are vreo relevanță că debitoarea are sau nu profit atâta timp cât deține bunuri în patrimoniul său cum de altfel nu consideră că nu poate constitui un impediment la executare faptul că debitoarea trebuie să facă demersurile necesare unei rectificări bugetare, rectificări care nu sunt decât o metodă de tergiversare întrucât aceasta are cunoștință dacă din anul 2004 că are aceste obligații de plată și să le prevadă în bugetul pe anii următori așa cum prevăd normele în vigoare. Neacționarea în acest mod arată încă o dată reaua-credință a debitoarei de a-și achita obligațiile rezultate din titlul executoriu.
Deși legal citat, terțul poprit L. I. Bank nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu a formulat apărări orale sau scrise față de susținerile contestatoarei.
Prin sentința civilă nr._/16.11.2014, Judecătoria Sector 2 București a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, la data de 06.01.2016.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța retine urmatoarele:
Prin cererea adresată B. P. C. G. la data de 19.01.2011, creditoarea N. M. D. a solicitat executarea silită împotriva debitoarei AAAS, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr._/17.12.2004 pronunțată de Tribunalul Bucuresti, secția a VI-a în dosarul nr. 5079/2001, formându-se dosarul de executare nr. 14/2011 al B. P. C. G..
Anterior, B. P. C. G. mai fusese sesizat de un alt debitor, I. M. I., care avea o creanță împotriva aceleiași creditoare AAAS, formându-se dos. de executare nr. 39/2009. În cadrul dos. nr. 39/2009, B. P. C. G. a poprit conturile creditoarei AAAS, iar terțul poprit L. Bank, sucursala Nerva T. a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma de 42.589,42 lei, așa cum rezultă din recipisa de consemnare nr. BREL03037/06.05.2010. B. P. C. G. nu a procedat la eliberarea sumei de bani consemnate către debitorul I. M. I., deoarece acesta a informat B. că și-a încasat banii în cadrul unui alt dosar de executare, deschis pe rolul altui B..
În aceste condiții, în dosarul de executare nt. 14/2011, B. P. C. G. a pus poprire asupra sumei de 42.589,42 lei consemnate la dispoziția sa în baza recipisei de consemnare nr. BREL03037/06.05.2010 emise de L. Bank, sucursala Nerva T. în dos. de executare nr. 39/2009.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 17.11.2014 sub nr._ și ulterior declinată în favoarea Judecătoriri Sectorului 3 București, contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului a formulat, în contradictoriu cu intimata N. M. D. și terțul poprit L. I. Bank, contestație la executare împotriva executării silite demarate de B. P. C. G. în dosarul de executare nr. 14/2011, prin care a solicitat constatarea intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr._/17.12.2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială în dosarul nr. 5079/2001; anularea tuturor actelor de executare - respectiv a popririi – inclusiv a procesului - verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare; întoarcerea executării în dos. de executare nr. 1903/2010, potrivit dispozițiilor art. 404 indice 1 alin. 1 și art. 404 indice 2 alin. 1 C.proc.civ.
Prin Decizia civila nr. 3079/29.11.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila in dosarul nr._/4/2011 a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenta- contestatoare A. P. Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S.(în prezent AAAS ) împotriva sentinței civile nr.8542/22.11.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea recurentei.
Dosarul sus menționat a avut ca obiect contestatia la executare impotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 14/2011 al B. P. C. G., fiind cenzurate de instanta sub aspectul legalității toate actele de executare, mai puțin adresa de înființare a popririi asupra sumei de 42.589,42 lei consemnate la dispoziția executorului în baza recipisei de consemnare nr. BREL03037/06.05.2010 emise de L. Bank, sucursala Nerva T. în dosarul de executare nr. 39/2009.
Prezentei cereri inregistrate sub nr._ i se opune autoritatea de lucru judecat partiala rezultând din hotărârile sus menționate întrucât în acord cu prevederile art 163 alin 1 V C. nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, acelasi obiect și de aceeași parte în fața mai multor instanțe. Identitatea de părți este indiscutabilă iar cât privește obiectul și cauza juridică a celor două acțiuni și acestea sunt identice ( pentru actele de executare încheiate pana la momentul pronunțării celor două instanțe) pentru că ambele cereri au vizat contestația la executare impotriva actelor din dosarul de executare nr. 14/2011 al B. P. C. G..
Or, in mod irevocabil, s-a constatat ca actele de executare cenzurate de instanță până la data pronunțării deciziei din recurs- 29.11.2012- au fost legal îndeplinite.
P. aceste considerații, vâzând dispozițiile art 166 C.pr.civ, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește contestația la executare formulată împotriva actelor de executare emise în dosarul nr. 14/2011 al P. C. – G. până la data de 29.11.2012 și va respinge contestația la executare împotriva actelor de executare emise în dosarul nr. 14/2011 al P. C. – G. până la data de 29.11.2012 față de autoritatea de lucru judecat decurgând din sentința civilă nr. 8542/2011 a Judecătoriei Sectorului 4 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.3070R/29.11.2012 a Tribunalului București( dosar_/4/2011), care are caracter obligatoriu.
Ulterior, in dosarul de executare nr. 14/2011 a fost infiintată prin adresa nr. 14/01.11.2014 poprirea asupra sumei de_, 42 lei consemnate la dispoziția executorului în baza recipisei de consemnare nr. BREL03037/06.05.2010 emise de L. Bank, sucursala Nerva T. în dosarul de executare nr. 39/2009.
Potrivit art 399 alin 1 C. impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
În acord cu principiul disponibilității, instanta constată ca prin cererea formulată contestatoarea nu a invocat motive proprii de nelegalitate ale acestui act de executare ci motive care tin de nelegalitatea executării însesi sau a altor acte de executare anterioare si care nu mai pot fi cenzurate in prezent datorită faptului ca aceste aspect au fost tranșate definitiv si irevocabil in cauza care a făcut obiectul dosarului nr._/4/2011.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
P. aceste motive, instanța va respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Instanța va lua act ca reclamanta- contestatoare nu a solicitat cheltuieli de judecată.
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește contestația la executare formulată împotriva actelor de executare emise în dosarul nr. 14/2011 al P. C. – G. până la data de 29.11.2012.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în București, . Ș. nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata N. M. D., cu domiciliul în București, ., sector 2 și terțul poprit L. I. Bank, cu sediul în București, . – 6, sector 2, împotriva actelor de executare emise în dosarul nr. 14/2011 al P. C. – G. până la data de 29.11.2012 față de autoritatea de lucru judecat decurgând din sentința civilă nr. 8542/2011 a Judecătoriei Sectorului 4 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.3070R/29.11.2012 a Tribunalului București( dosar_/4/2011).
Respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Ia act ca intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronuntată în ședință publică, azi, 02.02.2016.
Președinte, Grefier,
A. T. M. P.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 1924/2016. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1975/2016. Judecătoria... → |
|---|
