Contestaţie la executare. Sentința nr. 1162/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1162/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 1162/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1162
Ședința publică din data de 02.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte: M. L.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI în contradictoriu cu intimatul S. G. E. C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 19.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2016, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.07.2015, sub nr._, contestatoarea C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI în contradictoriu cu intimatul S. G. E. C., a formulat contestație la executare împotriva executării silite a Sentinței civile nr. 6901/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-A Conflicte de muncă și Asigurări în dosarul nr._/3/2010, executare silită pornită la cererea creditorului S. G. E. C-T. de către B. « M. » care a întocmit dosarul de executare nr. 291/2015, comunicând în acest sens, Somația mobiliară din data de 11.05.2015 înregistrată la CPMB sub nr._/08.07.2015
În motivarea în fapt, contestatoarea a arătat că, prin Sentința Civilă nr. 6901/27.06.2013 pronunțata de Tribunalul București, Secția a VIII-A Conflicte de muncă și Asigurări în dosarul nr._/3/2010, instanța a dispus: « Admite cererea. Dispune anularea deciziei de debit nr_/26.04.2010. Obliga parata sa restituie reclamantului suma de 722 lei reținuta in baza deciziei susmenționate . Obliga parata la plata către reclamant a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecata » .
Contestatoarea a arătat că primul act de executare silită, respectiv somația, a fost comunicată în data de 08.07.2015, iar la data de 19.11.2013 a executat de bunăvoie obligația de a face prin emiterea deciziei nr._/19.11.2013. Astfel, obligațiile dispuse de instanță au fost îndeplinite cu mult înainte de data comunicării somației.
Conform art. 622 alin 1 NCPC „obligatia stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie", astfel în cauza de fată dispozițiile dispuse prin Sentința civilă nr. 6901/27.06.2013 au fost aduse la îndeplinire de bunăvoie prin emiterea Deciziei nr_/19.11.2013. cât și prin plata sumei de 722 lei creditorului în luna februarie 2014.
în asemenea condiții, rezultă că S. G. E. C-tin, având calitatea de creditor, a solicitat în mod abuziv punerea în executare a obligației de a face prin intermediul unui executor judecătoresc. Cu atat mai mult cu cat potrivit art.622 alin 4 NCPC „executarea unei obligații de a face [.,.] se poate obține la simpla cerere a persoanei îndreptățite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. în caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executare silită în condițiile prezentului cod."
Astfel, în loc să depună direct o cerere în acest sens la registratura instituției contestatoare, cerere însoțită de o copie a titlului executoriu, creditorul a preferat să apeleze la serviciile unui executor judecătoresc, fapt ce a atras cheltuieli de executare suplimentare în cuantum de 302 lei, așa cum rezultă din încheierea privind cheltuielile de executare în dosarul nr.291/2015.
De asemenea, în luna februarie 2014 a fost îndeplinită și obligația de a da prin plata către creditor a sumei de 722 lei, conform tabelului de adăugiri anexat Ia prezenta cerere .
Contestatoarea a mai precizat că s-a aflat în imposibilitatea de a executa obligația privind plata cheltuielilor de judecată dispusă prin Sentința Civilă nr. 6901/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul București, Sectia a VIII-A Conflicte de muncă și Asigurări în dosarul nr._/3/2010, în mod voluntar deoarece până la data comunicării somației de către B. „M." din data de 11 05.2015 înregistrată la CPMB sub nr._/08.07.2015 nu i-a fost adresată nicio notificare prin care să i se aducă la cunoștință contul în care trebuie să vireze cheltuielile de judecată dispuse de instanță. Demonstrând astfel reaua-credință a creditorului, acesta potrivit art. 1517 NCC nu poate invoca neexecutarea obligațiilor de către instituția contestatoare, în condițiile în care această neexecutare a fost cauzată de propria sa culpă.
S-a mai arătat că, potrivit art. 2 si 3 din OG nr.22/2002, creditorul nu putea proceda la executarea silita a debitoarei in ceea ce privește obligația de a da, decât numai după curgerea termenului de 6 luni de la data comunicării somației de plata de către organul competent de executare, motiv pentru care executorul judecătoresc nu putea solicita înființarea popririi pentru aceasta creanța, aceasta nefiind pendinte, ci numai eventuala, deci nu exista temei legal pentru ca executorul judecătoresc sa înființeze poprirea. Termenul de 6 luni curge de la data la care debitorul a primit somația de plata, debitoarea beneficiind ope legis de un termen de gratie in executarea obligației, termen instituit de legiuitor pentru a da posibilitatea ordonatorului principal de credite sa dispună toate masurile ce se impun inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titlurile executorii, art.4 OG 22/2002.
Pe cale de consecința, somația din data de 11.05.2015 și înregistrata la CPMB cu nr._/8.07.2015 este lovita de nulitate.
De asemenea, contestatoarea a precizat că în cel mai scurt timp de la data comunicării contului de către creditor a achitat acestuia cheltuielile de judecată în cuantum de 300 de lei în data de 20.07.2015 conform ordinului de plată nr. 1073/20.07.2015 .
În consecință, contestatoarea a solicitat verificarea stabilirii onorariului executorului judecătoresc raportat la prevederile Legii nr.188/2000, republicată, cât și a cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, contestatoarea a arătat că onorariile pe care executorii judecătorești le pot percepe sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 188/2000 coroborate cu prevederile Ordinului Ministrului de Justiție nr. 2561/2012, de unde rezultă următoarele: "pentru creanțele in valoare de peste 500 lei, dar pana la 1.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 50 lei plus un procent de 5% din suma care depășește 500 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite."
Așadar, B. « M. » este obligat sa încaseze în aceasta pricina, un onorariu de aproximativ 61 lei, acesta solicitând un onorariu ce depășește cu mult maximul în cuantum de 302 lei . Pentru aceste considerente, contestatoarea a solicitat reducerea la minim, potrivit dispozițiilor legale amintite, a cheltuielilor de executare percepute de B. « M. » .
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 712 alin. 1, art. 622 alin 4, art. 651 alin. 1 si art. 715 alin. 1 pct. 1 Noul Cod de Procedura civila.
În susținerea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.
Intimatul, deși legal citat nu a formulat și depus întâmpinare la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 19.01.2016, instanța, în baza art. 258 raportat la art. 255 C.p.c., a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă, ducând la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 17.04.2015, creditorul S. G. E. C. a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei C. de P. a Municipiului București, solicitând punerea în executare a sentinței civile nr. 6901/27.06.2013 a Tribunalului București, pentru recuperarea sumei totale de 1.022 lei (f. 68).
Urmare acestei cereri s-a format dosarul de executare nr. 291/2015 al B. M..
Prin încheierea din data de 11.05.2015, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 302 lei, din care suma de onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 102 lei (f. 61).
La aceeași dată s-a emis somația mobiliară adresată debitoarei C. de P. a Municipiului București și comunicată acesteia la data de 08.07.2015 (f. 58-59), prin care i s-a pus în vedere acesteia ca, în termen de o zi de la primirea somației să achite suma de 722 lei, reprezentând debit, suma de 300 lei, cheltuieli de judecată, la care se adaugă cheltuieli de executare în cuantum de 302 lei.
Împotriva executării silite, a formulat contestație la executare debitoarea, invocând dispozițiile art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002, respectiv existența unui termen de grație de 6 luni de la data comunicării organului competent, precum și onorariul mare al executorului judecătoresc.
În drept, instanța reține dispozițiile art. 712 alin. 1 C.proc.civ., conform cărora împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În ceea ce privește motivul contestației (încălcarea dispozițiilor OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni care operează legal în beneficiul său) instanța reține următoarele:
Potrivit art. 2 din actul normativ menționat „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 2 si 3 din OG 22/2002, se reține că termenul de 6 luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare si aceasta doar în situația în care executarea creanței nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri. Prin urmare, termenul de 6 luni este operabil doar în situația lipsei de fonduri, aspect particular care nu a fost dovedit în cauza de petenta.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor, aspecte care nu sunt dovedite în cauza de față.
Pe de altă parte, se constată că sentința civilă pusă în executare a devenit definitivă și irevocabilă la data de 01.08.2013 și, de la acest moment până la data formulării cererii de executare silită, a trecut suficient timp care sa-i permită debitoarei executarea benevolă a obligației prevăzută în titlul executoriu.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța reține acesta trebuie suportat de debitor, în temeiul art. 670 alin. 2, teza a II-a C.proc.civ., debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Instanța constată că imputarea obligațiilor de plată în sarcina debitorului are la bază culpa acestuia care nu și-a îndeplinit de bunăvoie obligația stabilită în sarcina sa prin titlu executoriu.
Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești stabilește, în art. 39, cuantumul maxim al onorariului perceput de executorul judecătoresc, acesta fiind, pentru creanțe de până în 50.000 lei, inclusiv, de 10% din valoarea creanței care se execută silit.
În cazul de față, la o valoare a creanței de 1.022 lei, onorariul maxim este de 102 lei, acesta fiind rezonabil în funcție de activitatea desfășurată de executor, având în vedere actele din dosarul de executare, precum și prin raportare la creanța executată silit.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază neîntemeiate motivele de contestație la executare, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de debitoarea C. de P. a Municipiului București în contradictoriu cu creditorul S. G. E. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare ca neîmtemeiată formulată de contestatoarea C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI, cu sediul în sector 3, București, Calea V., nr. 6 în contradictoriu cu intimatul S. G. E. C., CNP_, cu domiciliul în sector 1, București, .. 86.
Cu drept de apel in termen de 10 de zile de la comunicare, apelul urmand a se depune la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronuntata in sendinta publica, azi, 02.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. LivadariuElena A.
Red./Dact.: M.L./E.A./ 5 ex.
Comunicări:
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
