Contestaţie la executare. Sentința nr. 8136/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8136/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-05-2012 în dosarul nr. 8136/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 8136
Ședința publica din data de 08.05.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. L. C.
GREFIER – D. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestatoarea S.C. A. C. S.R.L. și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04 mai 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 08.05.2012, în aceeași compunere hotărând următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2012, sub nr. de mai sus, contestatoarea S.C. A. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINSITRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, suspendarea executării silite începute în dosarul de executare nr._/_ /_ înregistrat la intimată sub nr. 121 din 20.02.2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare, anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr._/61/ 90/2012/_, înregistrat la intimată sub nr. 121 din 20.02.2012, ca fiind efectuate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, anularea titlului executoriu nr. 120, care a stat la baza emiterii somației întocmite în cadrul dosarului fiscal de executare nr._/_ /_ înregistrat la intimată sub nr. 121 din 20.02.2012, anularea deciziei ACC nr. 150/22.12.2011 și a deciziei ACC nr. 211/ 07.12.2011, ca fiind date fără temei legal; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că suspendarea executării silite este necesară, întrucât executarea silită a început în baza unui titlu executoriu ce cuprinde Decizia ACC nr. 150/22.12.2011 și Decizia ACC nr. 211/07.12.2011 necomunicate ei conform art. 44-45 C.pr.fiscală, astfel că nu îi sunt opozabile. A mai arătat că un alt motiv al suspendării executării silite îl constituie obligațiile de plată accesorii prevăzute în Decizia nr. 211/07.12.2011 pentru care organele fiscale ar fi trebuit să emită decizia de anulare a lor ca urmare a achitării obligații lor, la data de 23.12.2011, fiind aplicabile dispozițiile art. XI din O.G. nr. 30/31.08.2011. A precizat că suspendarea executării silite se impune și pentru că sumele prevăzute în titlul executoriu reprezentând contribuții de asigurări sociale, TVA, impozite etc. sunt altele decât cele prevăzute în fișa emisă de intimată a doua zi după emitere somației în cadrul dosarului de executare solită.
Cu privire la fondul cauzei, a arătat că Deciziile ACC nr. 150/22.12.2011 și nr. 211/07.12.2011 nu i-au fost comunicate, fiind aplicabile dispozițiile art. 43 și 44 din H.G. nr. 1050/2004 – Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală.
În ceea ce privește anularea Deciziei ACC nr. 211/07.12.2011, necomunicată ei, privind obligații fiscale accesorii pentru debite achitate până la data de 31.12.2011, a arătat că sunt aplicabile dispozițiile art. XI din O.G. nr. 30/31.08.2011.
A mai arătat că la data de 07.09.2011 a beneficiat de Decizia de eșalonare la plată nr._ pentru suma de 2.343.271 lei, pentru o perioadă de 48 de luni, iar, ulterior, urmare a efectuării unor plăți, s-a emis Decizia de modificare a deciziei de eșalonare la plată, decizia nr. 143/12.20.2011 pentru suma de 1.906.712 lei, pentru o perioadă de 43 de luni. La data de 08.12.2011, a emis o adresă către intimată înregistrată la aceasta cu nr._, prin care a solicitat comunicarea sumei datorate în vederea închiderii graficului de eșalonare, iar, prin răspunsul trimis la data de 19.12.2011, intimata a arătat că suma datorată este în cuantum de 1.818.107 lei. A precizat că a achitat integral suma, prin ordine de plată din data de 23.12.2011, a comunicat intimatei achitarea debitului, iar prin adresa nr._/28.12.2011, intimata i-a confirmat stingerea datoriilor bugetare și ridicarea sechestrului asigurător instituit în vederea acordării eșalonării la plată. A arătat că organele fiscale aveau obligația anulării obligațiilor fiscale accesorii aferente debitelor principale achitate până la data de 31.12.2011, raportat la dispozițiile art. XI din O.G. nr. 30/31.08.2011.
În ceea ce privește anularea Deciziei ACC nr. 150/22.12.2011, necomunicată ei, a arătat că a efectuat plata obligațiilor fiscale la data de 23.12.2011, intimata i-a comunicat la data de 23.02.2012 decizia menționată de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată. A precizat că decizia face obiectul unei contestații în instanță, întrucât generează obligații de plată nedatorate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 44-45 C.pr.fiscală, art. XI din O.G. nr. 30/31.08.2011.
În dovedire, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiza contabilă. În cadrul probei cu înscrisuri, a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul: somația nr. 61/_ /_ (f. 7), titlu executoriu nr. 120 (f. 7 verso-8), certificat de atestare fiscală (f. 9-11, 29), fișă sintetică totală (f. 12-25(, decizie de eșalonare la plată (f. 26), decizie de modificare a Deciziei de eșalonare la plată (f. 27), adresa nr._/08.12.2011 (f. 28), ordine de plată (f. 30-31), adresa nr._/19.12.2011 (f. 32).
Acțiunea a fost legal timbrată cu 204 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar (f. 47).
La data de 05.04.2012, intimata, legal citată, a depus întâmpinare (f. 40-44, 64-68), prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației la executare formulate de petentă și constatarea că actele de executare s-au efectuat în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 92/2003 C.pr.fiscală.
D. chestiune prealabilă, a arătat că Direcția generală de administrare a marilor contribuabili nu are personalitate juridică, începând cu 01.10.2007, astfel cum s-a stabilit prin H.G. nr. 1171/2007, astfel că intimată este AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, reprezentarea urmând a fi asigurată de Direcția Generală Juridică din cadrul acesteia.
În motivarea întâmpinării, a arătat că petenta aduce critici pe calea contestației la executare titlului de creanță fiscală, reprezentat de Decizia AAC nr. 150/22.12.2011 și Decizia AAC nr. 211/ 07.12.2011, iar, din analiza motivelor de fapt și de drept invocate, rezultă că petenta a înțeles să sesizeze instanța cu o veritabilă contestație la titlu, motiv pentru care invocă excepția inadmisibilității contestației la executare, raportat la dispozițiile art. 172 alin. 1 și 3 coroborate cu art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. A arătat că împotriva Deciziei AAC nr. 150/22.12.2011 și Deciziei AAC nr. 211/07.12.2011 contestatoarea avea la dispoziție calea de atac prevăzută de art. 205 alin. 1 C.pr.fiscală, deciziile constituind acte administrative fiscale, care nu pot face obiectul controlului de legalitate al instanței de drept comun.
A mai arătat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, întrucât petenta nu este în măsură să invoce niciun viciu de fond sau de formă al somației sau al titlului executoriu, acestea fiind întocmite cu respectarea art. 141 și 145 C.pr.fiscală.
A precizat că cererea de suspendare a executării silite este neîntemeiată, întrucât este necesar a se achita cauțiunea prevăzută de art. 403 alin. 1 C.pr.civ. și stabilită de instanța de judecată. A precizat că încasarea sancțiunii contravenționale datorate bugetului general consolidat nu poate fi considerată ca vătămătoare pentru contestatore.
În drept, a invocat dispozițiile art. 172 alin. 1 și 3 C.pr.fiscală, art. 242 alin.2 C.pr.civ.
La solicitarea instanței, la termenul din data de 06.04.2012, intimata a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul actele din dosarul de executare nr. 121/20.02.2012, constând în: decizia nr. 211/08.09.2011 (f. 49-51), decizia nr. 150/06.12.2011 (f. 55-57), somație nr. 121/20.02.2012 (f. 61-63).
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 04.05.2012, contestatoare a renunțat la cererea de suspendare a executării silite.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 08.09.2011, intimata a emis pe numele contestatoarei decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 211 pentru suma de 212.389 lei (f. 49-50). Decizia a fost comunicată contestatoarei la data de 14.10.2011, astfel cum rezulta din dovada existentă la dosarul cauzei (f. 51). Prin Decizia nr. 150/06.12.2011 s-a constatat pierderea valabilității eșalonării la plată (f. 55-56), aceasta fiind comunicată contestatoarei la data de 24.02.2012 (f. 57).
La data de 20.02.2012, în baza mai multor decizii, printre care și deciziile ACC nr. 211/ 07.12.2011 și nr. 150/22.12.2011, intimata a emis titlul executoriu nr. 120/20.02.2012 pentru suma de 1.895.909 lei, din care suma de 35.594 lei aferentă deciziei ACC nr. 211/07.12.2011, iar suma de 367.319 lei aferentă deciziei ACC nr. 150/22.12.2011 (f. 63). La aceeași dată, intimata a emis somația nr. 61/_ /_, nr. administrativ 121, în dosarul fiscal nr._ (f. 62, 7), pentru suma totală de 1.895.909, din care suma de 367.319 lei reprezintă penalități datorate în cazul eșalonării la plată, iar suma de 35,594 lei reprezintă dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată.
Potrivit art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Pe de altă parte, conform art. 172 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În cauza de față, contestatoarea a invocat în susținerea contestației la executare faptul că Decizia ACC nr. 150/22.12.2011 și Decizia ACC nr. 211/07.12.2011 nu au fost emise și nu i-au fost comunicate. În acest sens, instanța constată că prin adresa nr._/05.04.2012, prin care intimata a comunicat instanței actele din dosarul de executare nr. 121/20.02.2012, aceasta precizează că, potrivit evidențelor sale, Decizia ACC nr. 150/22.12.2011 și Decizia ACC nr. 211/07.12.2011 nu au fost emise (f. 48).
Potrivit art. 44 din O.G. nr. 93/2003 C.pr.fiscală, aplicabil și actelor de executare potrivit art. 48¹ din același act normativ, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. Actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea prevăzută la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunică utilizând cel puțin unul dintre următoarele mijloace: a) prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal; b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. (21), aceasta se realizează prin publicitate. Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit art. 141 alin. 2 C.pr.fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În condițiile art. 86 alin.6 C.pr.fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Având în vedere textele legale menționate, precum și prevederile art. 88 lit. c din același cod, din care rezultă că deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii sunt acte administrativ fiscale asimilate deciziilor de impunere, fiind supuse cerinței comunicării potrivit art. 44 C.pr.fiscală, rezultă că nu poate începe executarea silită pentru o sumă stabilită printr-o decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii, câtă vreme această decizie nu a fost comunicată contribuabilului, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, acesta nefiind înștiințat cu privire la obligația fiscală ce-i incumbă.
Din actele dosarului de executare, precum și din răspunsul intimatei din adresa nr._/ 05.04.2012, instanța reține faptul că Decizia ACC nr. 150/22.12.2011 și Decizia ACC nr. 211/07.12.2011 nu au fost comunicate contestatoarei, motiv pentru care va anula în parte titlul executoriu nr. 120/20.02.2012 și somația nr. 61/90/_/_ din data de 20.02.2012, în limita sumei de 402.913 lei, corespunzătoare deciziilor menționate.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de anulare a deciziei ACC nr. 150/22.12.2011 și a deciziei ACC nr. 211/07.12.2011, instanța reține că acestea constituie acte administrativ fiscale asimilate deciziilor de impunere, conform art. 88 lit. c din O.G. nr. 92/2003. Raportat la art. 172 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, instanța de executare este îndreptățită și obligată să verifice concordanța titlului executoriu contestat, emis distinct, în vederea executării silite, cu titlurile de creanță fiscală reprezentate de deciziile de impunere (art. 141 alin.1 și 2 C.pr.fiscală), precum și dacă în titlul executoriu au fost înscrise eronat sume plătite anterior. În ce privește fondul raportului juridic fiscal, respectiv legalitatea și temeinicia deciziilor de impunere, sunt exclusiv competente instanțele de contencios administrativ și fiscal. Orice altă interpretare ar încălca regulile de ordine publică cu privire la competența materială a instanțelor judecătorești, prin confundarea atribuțiilor instanței de executare cu cele ce incumbă instanțelor specializate de contencios fiscal, și ar contrazice însăși rațiunea de a fi a acestor din urmă instanțe.
Prin urmare, împrejurarea dacă sumele menționate în cuprinsul acestor decizii sunt sau nu corect stabilite și calculate vizează legalitatea și temeinicia acestor acte administrativ fiscale și nu poate fi analizată în cadrul contestației la executare, legea prevăzând în acest scop o altă procedură, cea a contestației administrative, prevăzută de art. 205 și următ. din O.G. nr. 92/2003, astfel că, în măsura în care aceste decizii au fost emise și vor fi comunicate petentei, aceasta are la dispoziție calea specială menționată. Pe cale de consecință, instanța va respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Deciziei ACC nr. 150/22.12.2011 și a Deciziei ACC nr. 211/07.12.2011.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța apreciază întemeiată în parte contestația la executare, urmând a o admite ca atare și a dispune anularea titlului executoriu și a somației în limita debitului în cuantum de 402.913 lei, corespunzătoare Deciziei ACC nr. 150/ 22.12.2011 și Deciziei ACC nr. 211/07.12.2011. Totodată, instanța va respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Deciziei ACC nr. 150/22.12.2011 și a Deciziei ACC nr. 211/07.12.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. A. C. S.R.L., cu sediul în București, .. 2F, sector 3, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5.
Dispune anularea în parte a titlului executoriu nr. 120/20.02.2012 și a somației nr. 61/90/_/_ din data de 20.02.2012, în limita sumei de 402.913 lei, corespunzătoare Deciziei ACC nr. 150/22.12.2011 și Deciziei ACC nr. 211/07.12.2011.
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Deciziei ACC nr. 150/22.12.2011 și a Deciziei ACC nr. 211/07.12.2011.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședința publica azi, 08.05.2012.
PREȘEDINTE GREFIER,
C. L. C. D. N.
RED/CLC
21.05.2012
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 03-11-2015,... → |
|---|
