Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6755/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6755/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 12-04-2012 în dosarul nr. 6755/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6755
Ședința publică de la 12.04.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. Ș.
GREFIER: RĂDIȚA M.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâta A. D. Antuza și Autoritatea Tutelară – Primăria S. 3, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, personal, și pârâta, personal, și asistată de avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind Autoritatea Tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul reclamantului și pârâtei depun înscrisuri și interogatoriile.
Instanța procedează la administrarea interogatoriilor, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Reclamantul, prin avocat, pune concluzii de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată, autoritatea părintească să se exercite în comun până la soluționarea dosarului de fond care are termen în 16.05.2012, iar domiciliul minorului să se stabilească la mamă.
Pârâta, prin avocat, pune concluzii de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.Arată că prin răspunsurile date la interogatoriu, reclamantul nu a justificat urgența, având acces la copil de când s-au separat în fapt. Reclamantul se duce zilnic la grădiniță, are pretenția ca pârâta să-l informeze, în scris, despre copil. A solicitat pârâtei să-i scadă din pensia de întreținere ceea ce consumă copilul când stă la el în week-end. Nu este de acord cu școala copilului, dar nu argumentează și de ce nu este de acord. Mai mult decât atât influențează copilul împotriva mamei și în loc să se ducă să-și caute de muncă, frecventează zilnic grădinița copilului. Nu așteaptă să se soluționeze un dosar că introduce altă acțiune.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr._ la data de 31.01.2012 pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, reclamantul M. C. a chemat în judecată pe pârâta A. D. Antuza, solicitând instanței ca in contradictoriu cu Autoritatea Tutelara S. 3, pe calea ordonanței președințiale, să încuviințarea exercitării autorității părintești în comun asupra minorului M. R. I., născut la data de 26.12.2005, până la data solutionarii definitive și irevocabile a dosarului de fond nr._/301/2011.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, iar din această căsătorie a rezultat minorul M. R. I., născut la data de 26.12.2005. Prin sentința civilă nr._/18.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București s-a dispus desfacerea căsătoriei, iar minorul a fost încredințat mamei, fiind stabilit și un program de vizitare al minorului.
Reclamantul mai arată că încă de la . noului cod civil a solicitat pârâtei să îi permită să exercite autoritatea părintească asupra minorului, însă aceasta a refuzat categoric, iar ulterior i-a adresat o invitație la mediere, pe care de asemenea pârâta a refuzat-o fără un motiv temeinic. În cadrul dosarului de fond, pârâta a solicitat instanței ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către un singur părinte, fără să invoce un motiv temeinic în sensul prevăzut de art.398 aliN.1 NCC. În ceea ce privește vremelnicia cererii în sensul prevăzut de art. 581 c.pr.civilă, reclamantul are deptul să își exercite autoritatea părintească asupra minorului, așa cum prevede art.397 NCC. Având în vedere că nici o instanță nu i-a interzis să exercite autoritatea părintească asupra minorului, în mod legal are dreptul să își exercite autoritatea părintească, cel puțin până la rămânerea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond. Mai arată că minorul are 6 ani și o lună, urmând a fi înscris la scoala în clasa 0 pregătitoare și are tot dreptul să își exprime voința și a-și da acordul asupra școlii pe care o va urma minorul, dar nu poate face acest lucru datorită opoziției vehemente adoptată de pârâtă.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 397, 398, 483 C.civil și 581 din Codul de Procedura Civila.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta depune la data de 09.03.12 o întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. În motivare, arată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.581 c.p.civilă, în sensul că nu există „un drept care s-ar păgubi prin întârziere” și nici „o pagubă care nu s-ar mai putea repara” și de asemenea nu ne aflam în situația unui „caz grabnic” și nici a aunei „măsuri vremelnice”, deoarece reclamantul solicită stabilirea „modalității de exercitare a autorității părintești”. Arată pârâta că este în interesul minorului să frecventeze clasa pregătitoare la școala de care aparține, conform domiciliului său, deoarece ea va asigura deplasarea copilului la școală și de școală. În loc să petreacă timpul în tranvai, autobuz, metrou, minorul va putea folosi acel interval de timp pentru activități sportive, muzicale, în funcție de aptitudini sau se va putea odihni. Reclamantul dorește să își impună ambiția lui proprie cu privire la tot ceea ce face copilul, începând cu îmbrăcăminte și continuând cu minutul exact când ajunge la grădiniță, având tot timpul nemulțumiri legate de programul de vizitare stabilit de instanță, cu toate că îl încalcă zilnic, este nemulțumit de pensia de întreținere, inventând situații conflictuale pentru a o hărțui și teroriza și acționând-o în mod repetat în judecată. Pârâta mai arată că va dovedi că se află în acea situație specială prevăzută de art.398 NCC, în care există motive întemeiate și există interesul superior al copilului pentru ca reclamantul să nu exercite autoritatea părintească. Reclamantul ia hotărâri dicutabile în ceea ce privește interesele minorului de câțiva ani, luând hotărârea de a frecventa grădinița și instanțele, în loc să își găsească un loc de muncă corespunzător pregătirii sale în domeniul IT. Mai arată pârâta că tactica reclamantului este de depune acțiuni în așa fel încât, dacă dorește să scape de procese, pârâta să fie de acord cu tot ceea ce dorește el, altfel își va petrece toată viața în instanța. Consideră că este în interesul copilului să poată lua decizii în ceea ce îl privește pe minor, deoarece, în situația în care tatăl dorește să-și exercite dreptul de a avea legături cu minorul în mod șicanator sau în scopul de a se opune oricăror decizii pe care le ia pârâta, se va ajunge să se adreseze instanței pentru orice neînțelegere, în baza art. 486 NCC.
Pârâta depune la dosar în copie, certificat medico-legal, anchetă socială efectuată în dosarul de fond, acțiunea precizată și întâmpinarea din dosarul de fond, caracterizare pârâtă de la locul de muncă, adeverință de serviciu, plângere penală formulată împotriva reclamantului și alte înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 15.03.2012, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu interogatorii reciproce.
Analizând actele și lucrarile cauzei de față, instanța reține următoarea situație de fapt:
Din relația de căsătorie a părților, desfăcută prin sentința civilă nr._/18.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, a rezultat minorul M. R. I., născut la data de 26.12.2005, ce a fost încredințat mamei-pârâte spre creștere și educare, iar reclamantului i s-a încuviințat un program de vizitare a minorului.
Din răspunsurile reclamantului la interogatoriu, instanța reține că acesta recunoaște(întreb. nr.5) că minorul este afectat de multiplele demersuri, cum sunt acțiuni în instanță, invitații la mediere pentru a-și manifesta diverse nemulțumiri și în general răspunde la toate întrebările afirmând că „nu este informat”.
Din răspunsurile pârâtei la interogatoriu, instanța reține că aceasta consideră că autoritatea părintească comună este împotriva interesului copilului pentru că „ dacă părinții nu se înțeleg sub nici o formă, nu pot lua nici o decizie, pentru că reclamantul se opune la orice și îl bulversăm pe copil”.
În conformitate cu prevederile art. 581 C.proc.civ. prin ordonanță președințială se pot lua măsuri provizorii, vremelnice, grabnice, cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, ori pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. Prin urmare, textul stabilește trei condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială care trebuie întrunite în mod cumulativ: urgența, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului.
Față de obiectul privind exercitarea autorității părintești în comun de catre ambii părinți, solicitată de reclamant, instanța reține că este îndeplinită condiția urgenței. Prin definiția data în art.483 din Codul Civil, autoritatea părintească aparține în mod egal ambilor părinți și cuprinde ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”. Atunci când pronunță divorțul părinților minorului sau atunci când este vorba despre minori născuti din afara căsătoriei ai cărui părinți nu conviețuiesc, instanța trebuie să aibă în vedere în mod automat și stabilirea condițiilor de exercitare a autorității părintești cu privire la minori. În cazul minorului M. R. I., născut din căsătorie, acesta a fost încredințat mamei-pârâte spre creștere și educare, cu ocazia divorțului părinților, iar reclamantul are un program de vizitare stabilit de instanță, iar în cauza de față recunoaște că merge în fiecare dimineață la grădiniță, prin întrebarea pe care o pune pârâtei( întreb.nr.5). Având în vedere faptul că reglementarea modului de exercitare a autorității părintești față de un minor este o condiție primordiala a satisfacerii interesului superior al copilului, instanța constată că este întrunită condiția urgenței în ceea ce privește pronunțarea unei ordonanțe președențiale având ca obiect exercitarea autorității părintești în comun față de minorul M. R. I. .
În ceea ce privește vremelnicia, instanța constată că stabilirea prin ordonanță președențială a modului de exercitare a autorității părintești față de minorul M. R. I. și-ar produce efectele până la data soluționarii dosarului de fond având ca obiect exercitarea autorității părintești comune, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București.
Neprejudecarea fondului este o condiție care nu este îndeplinită în condițiile în care daca in ordonanta s-ar administra probe pentru a se decide daca părțile poate exercita în comun autoritatea parinteasca s-ar antama fondul cauzei ce face obiectul dosarului nr._/301/2011 aflat pe rol la Judecătoria Sectorului 3 București.
Instanța retine ca in conformitate cu textele legale citate mai sus, exercitarea autorității părintești se face de regulă, de către ambii părinți. Așa cum prevede art. 398 din Codul Civil, numai pentru motive întemeiate și având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca exercitarea autorității părintești să se faca numai de către unul dintre părinți. Insa pentru a putea decide cu privire la autoritatea parinteasca instanta ar trebui sa administreze probe în prezentul dosar, probe ce ar fi comune cu cele necesar a se administra pe fondul cauzei.
Ca urmare, în baza art.581 din Codul de Procedura Civilă și ale art. 398 din Codul Civil, instanta va respinge ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect exercitarea în comun a autoritătii părintesti cu privire la minorul M. R. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. C., cu domiciliul în sector 3, București, .. 4, ., . în contradictoriu cu pârâta A. D. ANTUZA, cu domiciliul în sector 3, București, .. 44, ., . și Autoritatea Tutelară – PRIMĂRIA S. 3, cu sediul în sector 3, București, Parfumului, nr. 2-4, ca fiind neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la pronuțare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 12.04.2012.
PREȘEDINTE GREFIER
C. Ș. Rădița M.
Red. CS/ Dact. RM./5 ex.
Data:03.05.2012
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2194/2016.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2322/2016. Judecătoria... → |
|---|
