Plângere contravenţională. Sentința nr. 1600/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1600/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 1600/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr.1600
Ședința publică din data de 10.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte: S. S.
Grefier: M. P.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. C. P. IMPEX S.A. în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ TULCEA.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.02.2016 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, la data de 08.07.2015 sub nr._, petenta S.C. C. P. IMPEX S.A., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ TULCEA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.06.2015, cu consecința exonerării de la plata amenzii în cuantum de 10.000 lei.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 10.000 lei întrucât, potrivit afirmației agentului constatator, nu ar fi îndeplinit una dintre măsurile stabilite prin procesul-verbal de control . nr._ din 08.06.2015 în termenul stabilit prin acesta (trei zile lucrătoare de la data primirii actului de control menționat).
A susținut petenta că, prin procesul-verbal de control ._/08.06.2015, s-a stabilit obligația sa de a completa și înainta spre avizare la I.T.M. Tulcea Formularul pentru Înregistrarea Accidentului de Muncă (în continuare, FIAM) pentru fiecare persoană accidentată menționată în procesul-verbal de cercetare nr. 533/20.01.2014. A invocat petenta că dreptul de a face obiecțiuni împotriva constatării nu i-a fost respectat. A arătat că, atât timp cât actul atacat nu consemnează toate apărările sale la data întocmirii, este evident că gestul agentului constatator de a o sancționa pentru o faptă nereală și, în plus, cu încălcarea dispozițiilor legale pe care intimata era obligată să le cunoască, fiind un caz tipic de abuz în serviciu.
A mai învederat instanței că, la data de 11.12.2013, pe bucla Dunării, din dreptul Complexului C., a avut loc un accident naval, în care au fost implicate două ambarcațiuni mici, vinovat de producerea accidentului făcându-se numitul M. C., fostul său angajat. La data de 20.01.2014, s-a întocmit procesul-verbal de cercetare prin care s-a stabilit culpa sa pentru faptul neraportării accidentului de muncă și, ulterior, prin procesul verbal . nr._ din 13.02.2014, a fost amendată cu suma de 10.000 lei. Împotriva acestui ultim act a înțeles să formuleze plângere contravențională, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr._, soluționată prin sentința civilă 2668/09.10.2014, prin care instanța a admis plângerea sa și a anulat procesul-verbal de contravenție contestat.
Soluția primei instanțe a fost menținută prin respingerea apelului declarat de intimată, potrivit deciziei civile nr. 122/18.02.2015 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul_ . Ambele instanțe au stabilit faptul că, la data producerii accidentului naval, M. C. nu a avut calitatea de angajat al societății, iar concluziile reținute de I.T.M. Tulcea prin procesul-verbal din 20.01.2014 sunt eronate, acest act nefiind producător de consecințe juridice. Prin urmare, obligația raportării accidentului de muncă din data de 11.12.2013, inclusiv prin completarea și înaintarea spre avizare a formularului FIAM, pentru fiecare persoană accidentată nu subzistă în persoana sa.
Petenta a invocat că este de prisos să mai fie analizată chestiunea existenței sau inexistenței vreunui raport juridic de muncă între societate și M. C., în condițiile în care două instanțe de judecată, cu autoritate de lucru judecat, au stabilit că acesta, la data de 11.12.2013, nu era angajatul societății, iar fapta sa de a crea premisele unui eveniment naval soldat cu victime, nu a reprezentat un accident de muncă. În acest context, este evident că nici obligația de a îndeplini sarcinile impuse abuziv de inspectorii I.T.M. Tulcea prin procesul-verbal de control . nr._ din 08.06.2015, nu-i incumbă. A invocat petenta că această conduită a angajaților I.T.M. Tulcea care au întocmit și comunicat toate înscrisurile menționate este abuzivă, în afara normelor legale edictate în materie și vădit tendențioase, scopul evident fiind acela de a o sancționa contravențional cu orice risc. Obligația de a comunica evenimentul inspectoratului teritorial de muncă incumbă angajatorului. Din argumentarea făcută, susține că reiese fără putință de tăgadă că, la data de 11.12.2013, nu avea calitatea de angajator față de M. C. și că acesta din urmă a acceptat să aducă cu titlu gratuit un membru al familiei administratorului.
Prin urmare, în condițiile în care între societate și M. C. nu a fost încheiat un nou contract de muncă, rezultă că nici textul de lege invocat de intimat nu-i este opozabil. Obligația legală de raportare a evenimentului a fost exclusiv în sarcina pescarilor implicați în accident, aceștia fiind persoane fizice autorizate în conformitate cu dispozițiile legale în materie și care se aflau în exercitarea unei activități profesionale de pescuit cu unelte omologate în acest sens. Faptul că agentul constatator, la data emiterii procesului-verbal 702/13.02.2014, nu a procedat la sancționarea acestora nu este decât confirmarea susținerilor sale în sensul abuzului reclamat pe fondul aplicării incorecte a unor texte legale unei situații de fapt greșit reținute. Cât privește formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, acesta este un document tipizat, cu utilizare națională, destinat îndeplinirii obligațiilor referitoare la accidentele de muncă și bolile profesionale, iar completarea acestui formular revine angajatorului la care se înregistrează accidentul de muncă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul general al contravențiilor raportat la art. 24 alin. 2 din Legea 108/ 1999.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar înscrisuri (f. 5-37).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei (f. 5).
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare, prin care a arătat, sub aspectul temeiniciei că, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 si art. 34 din O.G.nr.2/2001 și, în conformitate cu art. 6 C.E.D.O., rezultă că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă a situației de fapt reținute și a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A susținut că legiuitorul face vorbire despre dreptul de a face obiecțiuni în cazul în care contravenientul este de față la momentul încheierii procesului-verbal și nu în lipsa acestuia.
Totodată, arată că în urma evenimentului produs în data de 11.12.2013, care a antrenat decesul numitului Ș. O. C. și rănirea numitului A. C., s-a dispus cercetarea acestuia și s-a stabilit că evenimentul este un accident de muncă. Cercetarea s-a finalizat cu încheierea procesului-verbal de cercetare nr. 533/20.01.2014 și întocmirea dosarului de cercetare, care a fost înaintat spre avizare Inspecției Muncii București. Inspecția Muncii a confirmat că sunt îndeplinite condițiile legale ca evenimentul să fie înregistrat și evidențiat ca accident de muncă. De asemenea, cauza producerii accidentului a fost stabilită ca fiind impactul dintre ambarcațiunea de agrement Crescent (aparținând contravenientei și condusă de către M. C.) și ambarcațiunea de pescuit Temerar, în care se aflau Ș. O. C. și A. C.. În urma cercetării evenimentului, s-a constatat că M. C. desfășura activitate în folosul petentei fără a avea întocmit contract individual de muncă. De asemenea, nu a fost comunicat Inspectoratului T. de Muncă Tulcea evenimentul în care a fost implicată ambarcațiunea de agrement. Procesul-verbal de cercetare nr. 533/20.01.2014 a fost comunicat și contravenientei, iar în baza acestuia s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de_ lei, întrucât nu a întocmit contract individual de muncă pentru numitul M. C..
De asemenea, s-a aplicat sancțiunea avertismentului, întrucât nu a fost comunicat evenimentul în care a fost implicată ambarcațiunea de agrement, soldat cu decesul numitului Ș. O. C. și accidentarea cu incapacitate temporară de muncă a numitului A. C.. A mai arătat intimatul că este adevărat că prin Sentința civilă nr. 2668/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea și menținută de către Tribunalul Tulcea prin Decizia civilă nr. 122/18.02.2005 s-a admis plângerea contravențională formulată de către petentă și s-a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.02.2014.
Intimatul a mai arătat că petenta a atacat, însă, doar procesul-verbal de contravenție, nu și procesul-verbal de cercetare nr. 533/20.01.2014, act administrativ care continuă să producă efecte juridice, fiindu-i opozabil. În condițiile în care nu a atacat în contencios administrativ procesul-verbal de cercetare, contravenienta avea obligația de a respecta obligațiile legale ce derivă din acesta, inclusiv de a completa FIAM pentru fiecare persoană accidentată și să le înainteze spre avizare inspectoratului teritorial, așa cum a dispus inspectorul de muncă prin procesul-verbal de control . nr._/08.06.2015.
A susținut intimatul că, prin procesul-verbal de control . nr._/08.06.2015, (act luat la cunoștință de contravenientă în data de 11.06.2015) s-a stabilit ca măsură completarea FIAM pentru fiecare persoană accidentată, precum și înaintarea acestuia spre avizare Inspectoratului T. de Muncă Tulcea în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea actelor. Întrucât contravenienta nu a atacat pe calea contenciosului administrativ nici acest act administrativ de autoritate publică, el produce efecte juridice, fiindu-i opozabil. În consecință, în data de 24.06.2015 s-a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/24.06.2015, petenta fiind sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru neîndeplinirea de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta.
În susținere, intimatul a depus la dosar înscrisuri (f. 43-59).
Petenta nu a formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată din data de 01.10.2015, verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, Judecătoria Tulcea a invocat excepția de necompetență teritorială și a rămas în pronunțare asupra excepției.
Prin sentința civilă nr. 3200/06.11.2015, Judecătoria Tulcea a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 14.01.2016.
La termenul din data de 03.02.2016, sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și a respins proba testimonială solicitată de petentă, ca nefiind utilă cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 11.12.2013, pe malul drept al brațului Sf. G. al Dunării (70 m, km 63,5), în dreptul Complexului C. aparținând petentei, a avut loc un accident naval, în care au fost implicate ambarcațiunea de agrement Crescent (aparținând petentei) și ambarcațiunea de pescuit Temerar, accident ce a antrenat decesul numitului Ș. O. C. și rănirea numitului A. C.. În urma cercetărilor efectuate, vinovat de producerea accidentului a fost identificat ca fiind M. C., fost angajat al petentei și care, la momentul producerii accidentului, conducea ambarcațiunea aparținând acesteia. De asemenea, s-a constatat că M. C. desfășura activitate în folosul petentei fără a avea întocmit contract individual de muncă.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.02.2014 (f. 15-16 dosar declinat), s-au aplicat petentei sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 10.000 lei, întrucât nu a întocmit contract individual de muncă pentru numitul M. C., precum și sancțiunea avertismentului pentru necomunicarea evenimentului către I. T. de Muncă.
Prin procesul verbal de control . nr._/08.06.2015 (f. 50 dosar declinat), s-a stabilit ca măsură în sarcina petentei completarea Tulcea Formularului pentru Înregistrarea Accidentului de Muncă (în continuare, FIAM) pentru fiecare persoană accidentată, precum și înaintarea acestuia spre avizare Inspectoratului T. de Muncă Tulcea în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea actelor, pentru a se putea demara procedura de stabilire a despăgubirilor cuvenite victimelor accidentului.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/24.06.2015 (f. 46-47 dosar declinat), petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru neîndeplinirea măsurii dispuse de inspectorul de muncă, menționată mai sus. Sancțiunea a fost aplicată în temeiul art. 23 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii.
Nu în ultimul rând, instanța reține că, prin sentința civilă nr. 2668/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea și menținută de către Tribunalul Tulcea prin decizia civilă nr. 122/18.02.2005, s-a admis plângerea contravențională formulată de către petentă și s-a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.02.2014.
În urma verificării din oficiu, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată la 08.07._, în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției, încheiat în lipsa petentei, comunicarea având loc la data de 30.06.2015 (f. 44 dosar declinat).
În drept, procedând la soluționarea cauzei, instanța, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/24.06.2015, prin raportare la probele administrate în cauză.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese.
Se reține, de asemenea, că încheierea procesului verbal în lipsa petentei și imposibilitatea acesteia de a formula obiecțiuni la momentul întocmirii procesului verbal nu conduc în mod automat la nulitatea acestuia, contrar susținerilor petentei, ci doar în condițiile probei unei vătămări, potrivit art. 16 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Or, în speța de față, petenta nu a făcut o asemenea probă, de vreme ce obiecțiunile sale sunt formulate tocmai pe calea prezentei plângeri contravenționale, petenta având posibilitatea – pe care a și valorificat-o, de altfel, de a supune procesul verbal atacat unui control jurisdicțional exhaustiv.
Pe cale de consecință, instanța, pentru considerentele expuse, constată legalitatea procesului verbal atacat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța are în vedere faptul că, anterior emiterii procesului verbal de contravenție, intimatul a emis procesul verbal de control . nr._/08.06.2015 (f. 50 dosar declinat), prin care a stabilit ca măsură în sarcina petentei completarea Tulcea Formularului pentru Înregistrarea Accidentului de Muncă (în continuare, FIAM) pentru fiecare persoană accidentată, precum și înaintarea acestuia spre avizare Inspectoratului T. de Muncă Tulcea în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea actelor. Procesul verbal a fost comunicat petentei, fapt necontestat de aceasta.
Or, din acest punct de vedere, instanța urmează a se raporta la considerentele Deciziei nr. 98/2015 pronunțate de Curtea Constituțională, prin care s-a reținut că procesul verbal de control întocmit de inspectorii ITM are caracterul unui act administrativ, producând efecte prin el însăși și putând fi examinat independent de actele subsecvente emise ulterior sau concomitent urmare și pe baza celor constatate. Examinând respectiva decizie, rezultă că s-a reținut expres faptul că procesele verbal de control nu reprezintă acte premergătoare emiterii procesului verbal de contravenție, ce nu ar putea fi contestate separat (pct. 17 din decizie), Curtea apreciind că reiese din conținutul normelor din Legea nr.108/1999 faptul că procesele verbal de control încheiate de inspectorii ITM sunt acte administrative.
De altfel, instanța, analizând topografia alineatelor art. 20 din Legea nr. 108/1999, constată că rezultă cu claritate acest considerent, în susținerea concluziei Curții Constituționale. Astfel, conform alin. 1 al respectivului articol, „Constatările rezultate în urma controalelor și a cercetării evenimentelor, măsurile, precum și sancțiunile dispuse de inspectorii de muncă sunt consemnate de aceștia în procese verbale”, iar, potrivit alin. 2, „Contestațiile formulate împotriva actelor cu caracter administrativ încheiate de inspectorii de muncă sunt soluționate potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”. Nu în ultimul rând, dispozițiile alin. (3) prevăd că „orice contestații formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor încheiate de inspectorii de muncă sunt soluționate potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor”.
Or, astfel cum a subliniat Curtea Constituțională în decizia amintită, dacă legiuitorul considera actul de control ca fiind doar o operațiune administrativă în cadrul procedurii de constatare și sancționare contravențional, ar fi prevăzut expres că împotriva tuturor proceselor verbale se formulează contestații care se soluționează potrivit prevederilor OG nr.2/2001. Or, prin alin. 3 al articolului mai sus menționat, legiuitorul a prevăzut expres că doar procesele verbale de contravenție pot fi contestate în condițiile O.G. nr.2/2001, ceea ce conduce la concluzia că, în celelalte situații de constatare sau luare de măsuri prin procese verbale de control, procedura ce trebuie urmată este cea a contestării în instanța de contencios administrativ, potrivit Legii nr.554/2004. De altfel, din aceste considerente, s-a prevăzut ca și contravenție distinctă, potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) Legea nr. 108/1999, că neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta, constituie contravenție și se sancționează cu o amendă aplicată în limitele prevăzute de lege.
Astfel, urmând raționamentul Curții (pct. 13 din decizie), actele întocmite de inspectorii de muncă în exercitarea atribuțiilor lor au un caracter oficial, producând efecte juridice sub aspectul obligării persoanei controlate la remedierea neconformităților constatate. Așadar, cu titlu de concluzie, se reține, contrar susținerilor petentei, că procesul verbal de control și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt acte cu natură juridică și finalitate diferită. Procesul-verbal de control are natura unui act administrativ, care produce efecte juridice sub aspectul obligării petentei la . îndeplinirea măsurilor dispuse, și poate fi atacat în contencios administrativ, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, independent de împrejurarea că acest proces-verbal a fost sau nu însoțit sau urmat de un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
În speța de față, instanța reține, însă, că petenta nu a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva procesului verbal de control . nr._/08.06.2015 (f. 50 dosar declinat), prin care s-a stabilit ca măsură în sarcina acesteia completarea și înaintarea către ITM a FIAM, aspect necontestat de aceasta. Or, prin raportare la acest aspect, toate susținerile petentei privind netemeinicia măsurilor stabilite în sarcina sa (faptul că nu îi revenea obligația legală de a înainta formularul FIAM către ITM) nu pot fi analizate, căci măsurile dispuse s-au definitivat prin necontestarea acestora în termenul legal, dovada comunicării procesului verbal de control fiind depusă la dosar (f. 49 dosar declinat).
O interpretare contrară ar conduce la concluzia că petenta ar putea, pe calea unei plângeri contravenționale formulate în temeiul O.G. nr. 2/2001 împotriva procesului verbal de contravenție, să eludeze calea procesuală și termenele reglementate pentru contestarea procesului verbal de control – respectiv, acțiunea în contencios administrativ. De asemenea, s-ar nesocoti flagrant prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) Legea nr. 108/1999, care prevăd că neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă constituie contravenție, căci s-ar accepta teza conform căreia petenta ar putea rămâne în pasivitate chiar și după expirarea termenului de contestare a măsurilor dispuse, putând aștepta întocmirea ulterioară a procesului verbal de contravenție, utilizând această cale pentru a relua controlul legalității măsurilor dispuse, deși acestea s-au definitivat prin neformularea acțiunii în contencios administrativ.
Din acest punct de vedere, se reține că toate considerentele sentinței civile nr. 2668/09.10.2014 pronunțate de Judecătoria Tulcea și menținută de către Tribunalul Tulcea prin decizia civilă nr. 122/18.02.2005, nu își găsesc aplicabilitate în prezenta cauză, contrar susținerilor petentei. Aceasta deoarece hotărârile judecătorești menționate vizează strict inexistența unui raport de muncă între numitul M. C. și petentă și prestarea de către acesta a unei activități benevole în folosul petentei.
Pe cale de consecință, reținând toate argumentele expuse, instanța urmează a respinge plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. P. IMPEX S.A., identificată prin nr. de înregistrare la Registrul Comerțului J40/_/2009 și CUI: RO5701612, cu sediul social în București, . bis, sector 3, prin lichidator judiciar FIDUCIA SPRL, reprezentată prin SCA „Deli și Asociații”, cu sediul în București, .. 52A, sector 1, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, . județul Tulcea, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. S. M. P.
Red. 2 ex.
S.S./M.P.
26.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 803/2016.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1379/2016. Judecătoria... → |
|---|
