Plângere contravenţională. Sentința nr. 7749/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7749/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 30-04-2012 în dosarul nr. 7749/2012
Dosar nr.4236 /301/2012
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civila
Sentința civilă nr. 7749
Ședinta publică din data de 30.04.2012
Instanța constituită din:
Președinte: L. V.
Grefier: D.-A. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul CORBULEANU E., legitimat cu CNP_2, în contradictoriu cu intimata D. – BRIGADA RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, personal, și martorul D. A. I., lipsă fiind intimata și martorul L. M. I..
Procedura de citare a fost legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța ia act de renunțarea petentului, în ceea ce privește audierea martorului L. M. I..
În vederea administrării probei testimoniale, instanța procedează la legitimarea martorului D. A. I., care se legitimează cu CNP_.
S-a procedat la administrarea probei testimoniale, potrivit dispoz. art. 192 C. pr. civ. și următoarele, depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită instanței anularea procesului verbal.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.02.2012, petentul C. E. a solicitat în contradictoriu cu intimatul D.G.P.M.B, anularea procesului-verbal de contravenție . AP nr._/15.01.2012.
În motivarea plângerii petentul arată că în perioada octombrie 2011-ianuarie 2012 a încheiat un contract de închiriere pentru apartamentul nr.21 situat în București, ., ., sector 3, apartament în care a locuit până în data de 13.01.2012.
Petentul precizează că la data de 15.01.2012 se afla la adresa de domiciliu împreună cu C. I. și alti doi vecini., nefiind present la adresa unde susține agentul constatator că ar fi fost prezent.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001 și Legea 61/1991.
În susținerea plângerii petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale în cadrul căreia a fost audiat martorul D. A. I..
Intimata, în apărare, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/15.01.2012, s-a consemnat că la data de 15.01.2012, ora 02.50, pe ., sector 3 petentul a tulburat liniștea locatorilor prin lovirea în parchet cu obiecte, prin gălăgie rezultată în timpul petrecerii. Fapta a fost considerată ca fiind contravenție prevăzută de art.3 pct.26 din Legea nr.61/1991 și sancționată potrivit art.4 alin.1 lit.c din Legea nr.61/1991.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor articolelor 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Într-adevăr, conform jurisprudenței C.E.D.O (cauza Ozturk.c.Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, cauza Ziliberberg c. Moldovei, Hotărârea din 1 februarie 2005 și cauza A. c. României) a statuat că art. 6 din Convenție este incident și în materie contravențională, în sensul că „acuzația în materie penală” la care face referire acest articol poate fi interpretată și în sensul că ar include și o „acuzație în materie contravențională”. În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură „penală”, contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și de prezumția de nevinovăție. Această prezumție de nevinovăție impune următoarele condiții: a) instanțele să nu pornească de la premisa că petentul contravenient a săvârșit fapta ce i se reține în sarcină; b) sarcina probei revine organului constatator; c) îndoiala este în beneficiul contravenientului. Trebuie reținut deopotrivă că sistemul nostru de drept, procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată în mare parte de codul de procedură civilă și art.47 din O.G. 2/2001 și că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite și scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt, chiar și în favoarea agentului constatator (cauza Blum.c. Austriei).
În consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție. Mai mult, potrivit C.E.D.O. prezumția de nevinovăție se aplică și în materie civilă (Erkner și Hofauer c. Austriei, Hotărârea din 23 aprilie 1987 par.67), astfel încât ea acoperă și materia contravențiilor.
În acest sens instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator și orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
Instanța reține că potrivit art. 3 pct.26 din Legea nr.61/1991 constituie contravenție tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora.
Intimatul, căruia îi revenea sarcina probei, a înțeles să susțină vinovăția petentului doar prin depunerea procesului-verbal în original, petentul făcând dovada contrară a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, prin declarația martorului audiat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite plângerea formulată de 2, ., ., împotriva D. - sector 3, București, CALEA VICTORIEI, nr. 19
Anulează procesul-verbal de contravenție ..P. nr._/15.01.2012 și exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2012.
Președinte, Grefier,
L. V. D.-A. C.
,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7751/2012.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 819/2016. Judecătoria... → |
|---|
