Întoarcere executare. Sentința nr. 4/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 14884/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 4 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – V. S.
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu intimata D. A. S.A. și cu terțul poprit T. A. BERCENI S.A., având ca obiect contestație la executare, suspendare executare silită și întoarcerea executării.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 04.12.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2015 contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S. a formulat în contradictoriu intimata D. A. S.A. și cu terțul poprit T. A. BERCENI S.A. contestație la executare împotriva actelor efectuate în dosarul nr. 10/2011 al B.E.J. N. D., solicitând:
suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin. 1 C.p.c.;
anularea adresei de înființare a popririi;
anularea procesului-verbal din data de 04.04.2011 de actualizare a debitului;
anularea procesului-verbal din data de 03.04.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare;
și întoarcerea executării silite.
În motivare, cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, contestatoarea a arătat în esență că admiterea acestei cereri ar preveni producerea unui prejudiciu grav intereselor acestei instituții, precum și statului.
Referitor la măsura popririi, contestatoarea a precizat, în primul rând, că titlurile executorii pe care terții le obțin față de A.A.A.S. nu pot fi executate prin poprirea și vânzarea acțiunilor societăților comerciale care se află în proprietatea Statului Român, întrucât este contrar dispozițiilor art. 452 alin. 1 și urm. C.p.c., art. 5 Legea nr. 137/2002, O.U.G. nr. 23/2004 și O.U.G. nr. 88/1997/R.
În al doilea rând, s-a învederat că nu există un raport juridic între terțul poprit și contestatoare de natură să justifice înființarea popririi, întrucât A.A.A.S. nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societății comerciale, acestea fiind doar în administrarea sa pentru proprietarul Statul Român. S-a învederat că A.A.A.S., în calitate de administrator, a fost mandatată prin lege să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile ce decurg din calitatea de acționar al Statului Român, în numele acestuia.
În al treilea rând, s-a invocat nerespectarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. În acest sens, contestatoarea a arătat că termenul de 6 luni este un veritabil termen de grație în care nu se poate efectua niciun act de executare.
În al patrulea rând, contestatoarea a arătat că înființarea popririi asupra acțiunilor deținute de Statul Român la societățile comerciale este inadmisibilă, conform art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
În drept, contestatoarea a invocat art. 3791, art. 3715 lit. b și lit. d, art. 399 și urm., art. 403 alin. 1 și urm. și art. 404și urm. C.p.c., Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002, O.U.G. nr. 51/1998, O.U.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002, solicitând judecarea în lipsă.
Contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri și a anexat contestației înscrisuri din dosarul de executare.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
Intimata a depus întâmpinare la data de 28.09.2015 prin care a solicitat:
respingerea cererii de suspendare în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată;
respingerea contestației la executare formulate împotriva proceselor-verbale în principal ca tardiv formulată, în subsidiar, pentru autoritate de lucru judecat și, pe fond, ca neîntemeiată;
respingerea contestației la executare formulate împotriva popririi ca neîntemeiată;
și respingerea cererii de întoarcere a executării ca inadmisibilă, întrucât nu s-a desființat executarea silită sau titlul executoriu.
În combaterea cererii principale, după prezentarea situației de fapt, intimata a arătat că solicitarea de a se suspenda executarea silită până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare este inadmisibilă, întrucât art. 403 alin. 1 C.p.c. prevede doar posibilitatea suspendării executării silite până la soluționarea în primă instanță a contestației.
Referitor la contestația la executare, intimata a învederat că debitoarea este acționar la terțul poprit, conform certificatului constatator emis de O.N.R.C., precum și la intimată, calitate în care cea dintâi a fost obligată către creditoare la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat pentru nevărsarea la scadență a aportului social subscris, în temeiul art. 65 din Legea nr. 31/1990.
Intimata a mai arătat că, în raport de conținutul drepturilor conferite A.A.A.S., nu se pot valida concluziile contestatoarei, potrivit cărora administrarea exercitată de A.A.A.S. se realizează în numele și pe seama Statului Român, în temeiul unui mandat acordat acestei instituții, deoarece, conferind prin lege posibilitatea A.A.A.S. de a participa la circuitul civil, în calitate de acționar, conform art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004, Statul Român a înțeles să transfera în patrimoniul contestatoarei dreptul de proprietate asupra tuturor acțiunilor deținute la societățile din portofoliul A.A.A.S.
În continuarea acestui raționament, intimata a învederat că, dacă am recunoaște Statului Român calitatea de proprietar al acțiunilor la terțul poprit, deopotrivă trebuie recunoscută calitatea acestuia de proprietar al acțiunilor la societatea intimată; or, creanța urmărită constă în contravaloarea prejudiciului suferit de intimată ca urmare a nevărsării la scadență a aportului social de către acționar, debitul ce se execută putând fi imputat Statului Român.
Cu privire la aplicabilitatea O.G. nr. 22/2002, intimata a arătat că aceste dispoziții nu pot fi interpretate în sensul că nu se poate înființa măsura popririi asupra acțiunilor unui debitor instituție publică în situația în care nu ar exista un buget alocat pentru plata datoriei, întrucât aceasta a însemna ca acest debitor să nu poată fi executat prin poprire.
În motivarea excepției tardivității contestării proceselor-verbale, intimata a învederat că procesul-verbal din data de 04.04.2011 a fost comunicat contestatoarei la data de 13.04.2011, iar cel din data de 03.04.2013 – la data de 09.04.2013.
În drept, intimata a invocat art. 115 C.p.c. și a solicitat proba cu înscrisuri.
Ca urmare a dispoziției instanței, executorul judecătoresc a depus dosarul de executare sus-menționat (vol. III și urm.).
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 31.01.2011 intimata creditoare a solicitat B.E.J. N. D. începerea executării silite împotriva contestatoarei debitoare, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 9171/29.09.2010, pronunțată de Tribunalul București, conform căreia debitoarea a fost obligată la plata sumei de 9.671.328 USD cu titlu de despăgubiri și a sumei de 256.512,54 lei cheltuieli de judecată. Sentința comercială a fost atacată în repetate rânduri, acțiunea creditoarei fiind în cele din urmă respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 1948/05.04.2012 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Executarea silită fiind în derulare, debitoarea a formulat mai multe contestații la executare, în urma cărora instanțele sesizate au dispus anularea întregii executări silite și a actelor de executare, ca efect al desființării titlului executoriu.
Ulterior însă, prin decizia nr. 1011/12.03.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis cererea de revizuire și s-a anulat decizia nr. 1948/05.04.2012, pronunțată de aceeași instanță. Instanța de revizuire a reținut că soluția de respingere a acțiunii, pronunțată în recurs, intră în contradicție cu o altă decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 1172/07.04.2009, prin care s-a statuat că reclamanta intimată S.C. D. A. S.A. este îndreptățită să primească despăgubiri de la pârâta contestatoare A.A.A.S., în temeiul contractului de tranzacție încheiat între părți, contract ce a constituit cauza acțiunii și cu ocazia primei judecăți.
Prin urmare, ca efect al admiterii cererii de revizuire, sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București, în temeiul căreia a fost pornită executarea, și-a recăpătat forța juridică pe care o avea la momentul sesizării executorului, fiind validate retroactiv toate actele de executare efectuate.
Prin somația din data de 14.06.2011 (fila 71 vol. I) executorul judecătoresc a somat contestatoarea să achite debitul. Aceasta a fost reluată la data de 20.03.2013 (fila 72 vol. I).
Prin procesul-verbal din data de 04.04.2011 (fila 81 vol. III) executorul judecătoresc a actualizat debitul, iar prin procesul-verbal din data de 03.04.2013 (fila 92 verso vol. V) au fost stabilite de executor cheltuielile de executare în cuantum de 300.000 lei. Ambele procese-verbale au fost comunicate contestatoarei la data de 09.04.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 86 verso vol. V a adresei de înființare a popririi din data de 05.04.2013 în care se face referire la ambele procese-verbale contestate în prezentul litigiu.
La data de 15.07.2015 contestatoarea a fost înștiințată despre înființarea măsurii popririi de către executor asupra acțiunilor deținute de aceasta la terțul poprit (fila 17 vol. I).
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă din 1865, în vigoare la momentul depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc:
„Art. 399. Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Art. 401. Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Art. 403. alin. 1 – Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Art. 404. alin. 1 – Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Art. 4041. alin. 1 – În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.”
Totodată, instanța citează dispozițiile relevante din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii:
„Art. 2. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Art. 4. (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.”
În speță, instanța va analiza mai întâi excepțiile invocate de intimată, conform art. 137 alin. 1 C.p.c., conform căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, instanța subliniază că aceasta este admisibilă, fiind prevăzută expres de art. 403 alin. 1 C.p.c., sus-citat.
În ce privește inadmisibilitatea cererii de întoarcere a executării întrucât nu s-a desființat executarea silită sau titlul executoriu, instanța subliniază că aceste aspecte urmează a fi analizate pe fondul cererii de întoarcere, nefiind o condiție de admisibilitate a cererii, conform art. 4041 alin. 1 C.p.c., sus-citat.
Cu privire la excepția tardivității, invocată de intimată prin întâmpinare cu privire la procese-verbale contestate, instanța stabilește această excepție ca fiind întemeiată, urmând a o admite și a respinge ca tardiv introdusă contestația la executare cu privire la procese-verbale din data de 04.04.2011 și din data de 03.04.2013 emise în dosarul de executare nr. 10/2011 al B.E.J. N. D..
În acest sens, instanța subliniază că procesele-verbale au fost comunicate contestatoarei la data de 09.04.2013, astfel cum s-a reținut mai sus, din acest moment începând să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a C.p.c., sus-citat, contestația la executare fiind înregistrată fără echivoc cu depășirea acestui termen.
Pe fond, cu referire la inadmisibilitatea popririi și la calitatea de proprietar a contestatoarei a acțiunilor executate, instanța subliniază, în acord cu argumentele intimatei, că aceste apărări au fost formulate în cadrul altor contestații la executare, respinse în mod irevocabil, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse de intimată la dosar. Aceste instanțe de judecată au apreciat că, atât timp cât din evidențele O.N.R.C. rezultă că A.A.A.S. este acționar al terțului poprit și nu Statul Român, este dovedită calitatea de proprietar a debitoarei.
S-a mai arătat în aceste sentințe irevocabile că pot fi opuse terților doar actele și faptele față de care s-au efectuat formele de publicitate, iar publicitatea efectuată cu respectarea legii este opozabilă inclusiv statului. Chiar dacă în litigiile respective sunt contestate alte acte de executare, emise în contradictoriu cu alți terți popriți, aspectul litigios soluționat irevocabil a intrat sub puterea de lucru judecat și nu mai poate fi reiterat într-un alt litigiu, pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii.
Puterea de lucru judecat privește nu numai dispozitivul unei hotărâri, dar și considerentele acesteia, în măsura care servesc la pronunțarea hotărârii, condiție îndeplinită în cauză. Aprecierile făcute de instanță sus sunt valabile și în ceea ce privește apărarea contestatoarei întemeiată pe pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Instanța nu poate primi drept argument valid nici aspectul referitor la nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002. Din analiza acestui din urmă text legal instanța stabilește că nu rezultă o amânare automată, un termen de grație, în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În speță, instanța arată că între momentul primei somări și momentul înființării popririi a trecut un interval de peste 6 luni în care contestatoarea nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri. P. a beneficia de aceste dispoziții, contestatoarea trebuia să facă dovada întreprinderii de demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor sale.
Mai mult, în virtutea dispozițiilor art. 4 din O.G. nr. 22/2002 sus-citate, debitoarea contestatoare avea posibilitatea de a solicita ordonatorilor principali virarea unor credite bugetare suplimentare sau o rectificare bugetară în acest sens, dispunând de un interval rezonabil pentru aceste demersuri.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este, de asemenea, în sensul celor arătate de instanță, conturând o jurisprudență constantă începând cu hotărârea din 19.03.1997 pronunțată în cauza Hornsby contra Greciei, conform căreia dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o decizie judecătorească definitivă și obligatorie sa rămână inoperantă față de una dintre părți, executarea unei hotărâri judecătorești trebuind astfel considerată ca făcând parte din „proces” în sensul art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, Curtea Europeană a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori a autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. Aceeași optică jurisprudențială a fost menținută și în cauzele ulterioare, printre care hotărârile în cauzele Ș. împotriva României și T. împotriva României.
Față de cele ce preced, stabilind ca nefondate argumentele invocate de contestatoare, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării, având în vedere art. 4041 alin. 1 C.p.c., precum și faptul că urmează a fi respinsă ca neîntemeiată contestația la executare, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere cu privire la adresa de înființare a popririi.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
În virtutea principiului disponibilității, instanța va lua act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de intimată prin întâmpinare.
Admite excepția tardivității, invocată de intimată prin întâmpinare cu privire la procese-verbale contestate.
Respinge ca tardiv introdusă contestația la executare formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în București, Sector 1, .. Ș. nr. 50, în contradictoriu cu intimata S.C. D. A. S.A., cu sediul în București, Sector 1, .. 2-4, și terțul poprit S.C. S.C. T. A. BERCENI S.A., cu sediul în București, Sector 4, ., cu privire la procese-verbale din data de 04.04.2011 și din data de 03.04.2013 emise în dosarul de executare nr. 10/2011 al B.E.J. N. D..
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare cu privire la adresa de înființare a popririi.
Respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Ia act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./V.V./18.02.2016/5 Ex./3 Ex. .>
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6162/2015. Judecătoria... → |
|---|
