Întoarcere executare. Sentința nr. 551/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 551/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 551/2015
ROMÂNIA
Judecătoria Sectorului 4 București
Sediu: .-4, Sector 4 Dosar nr._
Sentința civilă nr. 551
Ședința publică din data de 20.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: EUGENIA DAHORE
Grefier: T. C. M.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.A.A.S. ( FOSTĂ A.V.A.S.) - sector 1, București, .. Ș., nr. 50 în contradictoriu cu intimații C. A., S. D. V. și S. A., toți cu domiciliul în B., ., . și terțul poprit T. M. BUCUREȘTI - sector 4, București, .. 6-8, având ca obiect contestație la executare - suspendare executare - întoarcere executare.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instante la data de 17.10.2014, sub dosar nr. _ , contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.A.A.S. ( FOSTĂ A.V.A.S.) - în contradictoriu cu intimații C. A., S. D. V. și S. A., și terțul poprit T. M. BUCUREȘTI
a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea actelor de executare, a somației, a adresei de infiintare a popririi precum, proces verbal de cheltuieli, proces verbal de actualizare sume, rapoartele extrajudiciare de expertiza si a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.455/2012 întocmite de către BEJAiliesei si ., precum si suspendarea executarii silite, precum si intoarcerea executarii silite.
Contestatoarea invoca încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost aprobat prin Legea nr. 288/2002 și modificata prin Legea nr. 110/2007.
Potrivit art. 1 din textul de lege mai sus menționat ,,Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli în care se încadrează obligație de plată respectivă. Potrivit art. 2 ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Potrivit modificarilor aduse prin legea nr 92/2011, pentru aprobarea OUG 4/2011, art 1 din OG 22/2002 a fost modificat cu urmatorul continut -Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinatie prin bugetele acestora sau, dupa caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.
(2) Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal, in scopul indeplinirii atributiilor si obiectivelor legale, pentru care au fost infiintate.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare, contestatoarea a apreciat că sunt încălcate prevederile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006, având în vedere că, onorariul executorului judecătoresc poate fi pana la 10%, pentru sume mai mici de 50.000 lei in cazul unei popriri.
Contestatoarea a apreciat că sunt încălcate prevederile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006, având în vedere că prin includerea TVA, onorariul executorului judecătoresc poate depăși plafonul de 10%. Scopul normei în discuție este acela de a plafona suma globală plătită de părțile raportului juridic execuțional, și nu aceea de a asigura un onorariu net de maxim 10% în favoarea executorului.
Onorariul trebuia perceput pentru emiterea uneo notificari sau somatii si nu la valoarea sumei poprite.
In baza art 405 art C. ivoca prescriptia dreptului de a cere executarea silita, si 7208 C.proc.civ., ,,Hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”. intrucat pentru decizia civila nr 826/A/17.11.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dos nr_/3/2007, termenul de prescriptie s-a implinit la data de 17.11.2011 in conditiile in care cererile de executare silita sunt din 2012.
In drept, cererea a fost motivată în temeiul art 399 si urm. art 379, art 371 ind 7 art 452 C., art 385 ind. 9 si 15 Cpp, OG 22/2002.
Prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii, potrivit prevederilor art. 86 din OUG nr. 51/1998, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2005, coroborate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 92/2011.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242, pct. 2 C.proc.civ.
În probațiune, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii, potrivit prevederilor art. 86 din OUG nr. 51/1998, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2005, coroborate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 92/2011.
Intimatii au depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neintemeiata.S-a susținut că debitoarea nu se poate prevala de prevederile O.G nr. 22/2002 si nici nu mai poate invoca incidenta prescriptiei, asupra acestor aspecte pronuntandu-se Judecatoria Sector 1 prin sent civ nr_/30.04.2013 in dosar nr_/299/2012, in cauza operand autoritatea de lucru judecat.
Opineaza ca termenul de 6 luni este instituit de legiuitor numai pentru situația în care instituția debitoare face dovada incapacității de plată a sumelor de bani datorate, dovadă care în cauză nu a fost făcută si, nu in ultimul rand, apărările sunt inadmisibile în raport de reglementările internaționale.
În acest sens, au învederat cauzele C. c. României, Sacaleanu c. Romaniei și Burdov c. Rusiei pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și a susținut faptul că debitoarea instituție publică are obligația de a executa în cel mai scurt timp o hotărâre judecătorească, iar atunci când se aplică un act normativ derogatoriu de la dreptul comun, garanțiile art. 6 din Convenție de care a beneficiat justițiabilul își pierd orice rațiune de a fi. In lumina jurisprudentei CEDO accesul liber la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a statului contractant ar permite ca o hotarare judecătoreasca definitiva si irevocabila sa ramana inoperanta in detrimentul uneia dintre parti (vezi cauza S. contra României 2005, cauza Saealeanu contra României 2007) iar in cazul refuzului organelor administrației publice ale statului de a executa 0 hotarare judecătoreasca garanțiile conferite de art.6 din Convenție de care beneficiazii justitiabilul pierd orice rațiune de a exista.
Referitor la cheltuielile de executare, precizeaza intimata că onorariul executorului judecătoresc respectă prevederile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, dar și pe cele ale art. 3717 C.pr.civ. și ale Anexei la O.M.J nr. 2550/C/2006.
In drept, s-au mentionat disp. art. 115-118, art. 371 si urm.art 404 C..
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242, pct. 2 C.proc.civ..
În probațiune, a solicitat înscrisuri.
A fost atasat dosarul de executare nr 455/2012 al BEJAiliesei si .
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta constata urmatoarele:
În fapt, prin decizia civila nr 826/A/17.11.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dos nr_/3/2007 a fost obligata AAAS la plata sumei de 6.682,50 euro reprezentand doband aferenta depozitului de 45.000 DM pe perioada martie 1999- august 2002.
Referitor la invocarea de către contestatoare a prescripției dreptului de a cere executarea silită, în temeiul dispozițiilor art. 405, C.proc.civ.,instanța reține ca prin sent civ nr_/30.04.2013, pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti, in dosar nr_/299/2012 a fost respinsa contestatia la executare a AAAS in contradictoriu cu intimatii. Instanta a retinut ca nu a operat prescripția dreptului de a cere executarea silită, avand in vedere ca termenul a inceput sa curga la 18.11.2009 cu raportare la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, cu modificarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: 1. Dupa articolul 85 se introduce un nou articol, articolul 851, cu urmatorul cuprins: "Art. 851. - (1) Prin derogare de la dispozitiile art. 300 si ale art. 7208 alin. 2 din Codul de procedura civila, apelul si recursul suspenda de drept executarea hotararilor judecatoresti pronuntate in litigiile indreptate impotriva A.V.A.S.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de contestatoare, și anume încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța a retinut că acest motiv este neîntemeiat.
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.
În cazul în care executarea silită nu putea începe din cauza lipsei fondurilor, debitoarea avea posibilitatea de a comunica această împrejurare executorului judecătoresc, urmând a curge din acel moment termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din actul normativ menționat, perioadă în care debitoarea trebuia să facă demersuri pentru efectuarea plății.
Termenul de 6 luni nu este un termen de grație, ce își produce efecte independent de poziția debitorului, ci este un termen care începe să curgă numai dacă debitorul aduce la cunoștință lipsa fondurilor
Potrivit jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
In relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Asadar, in ceea ce priveste prezenta contestatia la executare, prin care se invoca prescripția dreptului de a cere executarea silită si incalcarea O.G nr. 22/2002 privind intreaga executare silita, exista autoritate de lucru judecat, iar finalitatea urmarita este aceeasi.
Creditorii, la data de09.08.2012, s-a adresat cu cerere de executare silită către B. A. si . fiind întocmit dosarul de executare nr. 455/2012
Prin încheierea din data de 03.09.2012 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr _/2///2012 a fost încuviințată executarea silită a debitoarei AAASla cererea creditorului, în baza titlului executoriu reprezentat prin decizia civila nr 826/A/17.11.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dos nr_/3/2007
La data de 03.12.2013, a fost emisă către debitor somația, prin care i s-a pus în vedere că are obligatia de a se conforma titlului executoriu si de a achita in suma de 16.422,65 lei reprezentand creanta si cheltuieli de executare.
În ceea ce privește sustinerea contestatoarei referitoare la încălcarea de către executorul judecătoresc a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, instanța o apreciază ca neîntemeiate, la infiintarea popririi , instanța reține că potrivit art. 2 din O.G nr. 22/2002, în forma avută de acest act normativ la data emiterii adreselor de înființare a popririi de către executorul judecătoresc, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Acordarea de către legiuitor pentru debitorii instituții sau autorități publice aflați în situația premisă impusă de art. 2 din actul normativ în discuție (debitorul nu începe sau nu continuă executarea creanței din cauza lipsei de fonduri) a termenului de 6 luni, calculat de la primirea somației, pe durata căruia executarea silită începută de către creditor este suspendată, urmărește înlăturarea consecințelor grave pe care executarea silită le-ar putea avea asupra bunului mers al activității acestor instituții și indirect asupra cetățenilor care apelează la serviciile lor, pentru cazurile în care li s-ar popri conturile ori li s-ar executa bunurile mobile sau imobile. Prin acordarea unui răgaz în interiorul căruia debitorul instituție sau autoritate publică să facă demersurile necesare efectuării plății, asemenea consecințe sunt evitate.
Coroborând disp. art 2 și 3 din OG nr. 22/2002 cu art. 387 Cod procedura civila, rezultă că executarea silită se desfășoară potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedura civilă, nota specifică fiind impunerea unui termen de 6 luni de așteptare, dacă institutia publică se află în imposibilitatea obiectivă de a plăti din lipsa de fonduri.
Astfel, creditorul asteaptă din partea statului executarea silită de bunăvoie a obligației pecuniare, iar dacă instituția publică nu execută de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare pentru urmărire silită, iar dacă instituția publică dovedește că nu are fonduri, OG nr. 22/2002 instituie în favoarea acesteia un interval de 6 luni până la continuarea executării silite.
Somația la care se referă art. 2 din OG nr. 22/2002 este practic aceeași cu cea la care se referă art. 387 Cod procedura civilă, actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare sunt subsecvente acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni prev. de OG nr. 22/2002.
Trebuie menționat că legiuitorul impune pentru creditor numai obligativitatea trimiterii către debitorul instituție publică a somației mai sus amintite, nu însă și așteptarea curgerii întregului termen de 6 luni de care s-a făcut vorbire anterior. Debitorul instituție publică beneficiază de acest termen, în integralitatea sa, numai dacă, după primirea somației, trimite executorului judecătoresc dovada lipsei de fonduri ce îl împiedică să își achite imediat datoria.
Contestatoarea nu a inaintat nicio dovada privind lipsa fondurilor si nici nu se poate retine ca i s-a produs vreo vatamare. Nu in ultimul rand, creanta datoarata nu a fost achitata nici pana in prezent, asa cum rezulta din adresele anterioare ale tertului poprit care a aratat ca a luat act de infiintarea popririi, aratand ca va proceda la consemnarea sumelor pe masura crearii de disponobil in conturile contestatoarei.
Referitor la adresele de infiintare a popririi, trebuie remarcat faptul ca executorul judecatoresc a procedat in mod corect si in conformitate cu dispozitiile legale, prin indicarea prevederilor art 452 alin 2 C.. A solicitat tertului poprit sa comunice daca exista in conturile debitoarei sume care nu sunt supuse executarii, conf. Art 452 alin2 C., sa comunice cuantumul acestor sume, precum si dovezile din care rezulta ca le sunt aplicabile aceste dispozitii. S-a cerut, totodata, ca, in masura in care nu exista disponibil in cont, sa se aduca la cunostinta executorului.
T.,prin adresa nr_/06.10.2014 ia act de infiintarea popririlor, aratand ca va proceda la consemnarea sumelor pe masura crearii de disponobil in conturile contestatoarei, cu respectarea OMFP nr 2336/2011 si a lg. 116/2011. Sumele care pot face obiectul indisponibilizarii sunt stabilite de institutiile publice, potrivit OG 22/2002 si art 452 alin2 C.. A mai aratat tertul poprit ca in cazul incasarilor in contul debitoarei contestatoare, T. transmite acesteia Anexa 1 la OMFP nr 2336/2011, urmand a informa executorul de indata asupra sumelor ce pot fi virate in contul de consemnatiuni. Anexa 1 cuprinde dosarele de executare.
In fata acestei evidente, este greu a se sustine ca actele de executare prejudiciaza contestatoarea, fiind chiar in pericol de a mai functiona, si chiar se impunea suspendarea executarii silite, cata vreme executorul si creditorii au inteles sa respecte disp art 452 alin 2 C. si implicit ale OG 22/2002 „Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal „Contestatoarea nu a produs niciun fel de dovada din care sa rezulte ca executorul judecatoresc, cu nesocotirea dispozitiilor legale mai sus amintite, ar fi cerut indisponibilizarea sumelor fara respectarea OG 22/2002 .
Indisponibilizarea sumelor este stabilita dupa o procedura reglementata in mod clar si detaliat, tocmai pentru a evita orice blocaj de natura a afecta activitatea institutiei publice si plata titlurilor executorii din banii alocati cheltuielilor de personal si functionare.
Conform art. 1- din Procedura de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza carora se solicita infiintarea popririi conturilor autoritatilor si institutiilor publice deschise la nivelul unitatilor Trezoreriei a OMFP nr 2336/2011 – “ la o zi dupa primirea adresei de infiintare a popririi, T., instiinteaza institutia si transmite in anexa, situatia disponibilitatilor de fonduri/creditelor bugetare deschise si neutilizate, dupa caz, prevazuta in anexa nr. 1 existente la data primirii adresei de infiintare a popririi.”
Institutia publica are obligatia de a comunica in scris unitatii Trezoreriei informatii in legatura cu sumele existente in conturi la data primirii adresei de infiintare a popririi care se indisponibilizeaza, completand in acest scop formularul prevazut in anexa nr. 2,( se vor completa sumele care se indisponibilizeaza pe capitole de cheltuieli bugetare si pe titluri de cheltuieli bugetare la care exista disponibilitati de credite bugetare deschise si neutilizate)
Mergand mai departe, potrivit art 4 alin 4 si art 5 din Procedura, In cazul in care institutia publica sau autoritatea publica nu transmite situatia prevazuta in anexa nr. 2 in cadrul perioadei de indisponibilizare de 15 zile calendaristice de la data primirii la T. Statului a adresei de infiintare a popririi, unitatea Trezoreriei Statului va vira in conturile indicate de executorul judecatoresc sumele care au fost indisponibilizate potrivit alin. (1).
In cazul in care sumele indisponibilizate din disponibilitatile sau din creditele bugetare deschise si repartizate existente la data primirii adresei de infiintare a popririi, sunt inferioare sumelor prevazute in titlul executoriu, T. va solicita institutiei informatii cu privire la fiecare suma incasata ulterior sau cu privire la fiecare deschidere/repartizare de credite bugetare, dupa caz, pana la indestularea creantei. Asadar, in cazul debitorilor, institutii publice, prevederile speciale instituie o norma de garantie pentru a nu genera blocajul functionarii debitorului, asa cum rezulta din disp. Art 9 din Procedura - In cazul in care in cadrul perioadei de indisponibilizare de 15 zile prevazuta de lege institutia publica debitoare constata ca a inclus in situatia prevazuta in anexa nr. 2 transmisa unitatii Trezoreriei Statului si sume care se incadreaza in categoria celor prevazute la art. 1 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, aprobata cu completari prin Legea nr. 288/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 452 alin. 2 din Codul de procedura civila, aceasta poate solicita unitatii Trezoreriei Statului desfiintarea indisponibilizarii sumelor respective, conform modelului prevazut in anexa nr. 3.
Totodata, in baza OMFP nr 161/2012- In situatiile in care instantele au validat masura popririi, executarea va avea ca obiect numai sumele detinute sau datorate debitorului de tertul poprit din care pot fi achitate creantele stabilite in sarcina institutiilor si autoritatilor publice, cu limitarile instituite prevazute de dispozitiile art. 1 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, aprobata cu completari prin Legea nr. 288/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
S-au mentionat aceste dispozitii deoarece, aparent, s-ar putea concluziona ca tertul poprit trebuie sa procedeze imediat la indisponibilizarea si consemnarea sumelor potrivit art 4 si 5 din Procedura, insa, articolele urmatoare limiteaza orice urmarire silita tot la sumele care pot fi indisponibilizate, mergand pana la desfiintarea indisponibilizarilor.
In raport de motivele invocate de către contestator, instanta apreciaza neintemeiata si critica legata de cheltuielile de executare. Potrivit art. 3717 C.proc.civ., ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. P. actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 29.08.2012 de către executorul judecătoresc au fost stabilite cheltuieli de executare la un cuantum de 1820,70 lei, din care suma de 1810,40 cu TVA lei reprezinta onorariu aferent activitatii de executare silita, iar suma de 24,60 lei reprezinta taxe de timbru si timbru judiciar.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Totodata, conform art 39 alin 3 si 4 din Legea nr. 188/2000 “ Executorii judecatoresti nu pot conditiona punerea in executare a hotararilor judecatoresti de plata anticipata a onorariului.
Asadar, in cazul cheltuielilor de executare, este suficienta dovada din care rezulta ca partea a incheiat contractul pentru prestarea serviciului respectiv sau emiterea facturilor de catre executor, contabil si avocat. Debitorul nu si-a indeplinit obligatia de plata, dupa emiterea somatiei, astfel incat sa fie incidente prev art 39 alin 4 conform carora „ in cazul in care debitorul, somat sa isi indeplineasca obligatia, a executat-o de indata sau in termenul acordat de lege, el nu va fi tinut sa suporte decat cheltuielile pentru actele de executare efectiv indeplinite, precum si onorariul executorului judecatoresc si, daca este cazul, al avocatului creditorului, proportional cu activitatea depusa de acestia. Potrivit alin 5 al art 39 din Legea nr. 188/2000 dil (5) Sunt cheltuieli de executare:1. taxele de timbru necesare declansarii executarii silite;2.onorariul executorului judecatoresc, stabilit potrivit legii;3.onorariul avocatului, in faza de executare silita;4. onorariul expertului si al interpretului;5.cheltuielile efectuate cu ocazia publicitatii procedurii de executare silita si cu efectuarea altor acte de executare silita;.cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevazute de lege ori necesare desfasurarii executarii silite. „
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.P. sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu”. Retinem că onorariul perceput de executorul judecătoresc pentru fiecare dintre creditorii intimați respectă prevederile art. 39, alin. 1, lit. a din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006, fiind în cuantum de 10% din valoarea debitului, la care s-a adăugat TVA în cotă de 24%. Referitor la adăugarea TVA la cuantumul onorariului maximal al executorului judecătoresc, instanța constată că potrivit art. 125 din Codul Fiscal, taxa pe valoarea adăugată (TVA) este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii.
Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final.
În conformitate cu art. 137 alin.1 lit. a din Codul fiscal, baza pentru calcularea TVA este constituită din tot ceea ce reprezintă contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de către furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni.
Deși dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de lege.
Având în vedere dispozițiile art. 3711 alin. 3 și cele ale art. 3717 alin. 2 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică. Onorariul executorului a fost raportat la creanta de recuparat in suma de 14.601, lei, stabilindu-se in concret suma de 1810,40 lei cu TVA inclus În ceea ce privește cealalta categorie de cheltuieli de executare, acestea au fost stabilite în conformitate cu Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ, procesul-verbal prin care au fost stabilite constituind titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 371, ind.7, alin. 4 C.proc.civ.
P. toate considerentele mai sus expuse, având în vedere faptul ca instanta nu a retinut apararile contestatoarei iar actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 455/2012 al BEJAiliesei si ., au caracter legal și temeinic, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea contestatoarei având ca obiect întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare executării în dosarul de executare nr 455/2012 al B. A. si . , instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 404, ind.1, alin.1 C.proc,civ., ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”, iar potrivit dispozițiilor art. 404, ind.2, alin. 1 C.proc.civ., ,,În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării”. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă concluzia că pentru a se dispune întoarcerea executării silite trebuie îndeplinită condiția desființării titlului executoriu sau a actelor de executare, această condiție nefiind îndeplinită în speță, întrucât titlul executoriu nu a fost desființat, iar actele de executare efectuate dupa data obtinerii incheierii de incuviintare a executarii silite, în dosarul nr. 455/2012 al BEJAiliesei si . nu au fost desființate de instanța de executare, fiind menținute, motiv pentru care instanța va respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată,
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 403 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.A.A.S. ( FOSTĂ A.V.A.S.) - sector 1, București, .. Ș., nr. 50 în contradictoriu cu intimații C. A., S. D. V. și S. A., toți cu domiciliul în B., ., . și terțul poprit T. M. BUCUREȘTI - sector 4, București, .. 6-8, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
E. D. T. C. M.
Red./ Jud. E.D./7 ex./ian. 2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 550/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 541/2015. Judecătoria... → |
|---|
