Întoarcere executare. Sentința nr. 548/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 548/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 548/2015
ROMÂNIA
Judecătoria Sectorului 4 București
Sediu: .-4, Sector 4 Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 548
Ședința publică din data de 20.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: EUGENIA DAHORE
Grefier: T. C. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.A.A.S. (FOSTĂ A.V.A.S.) - sector 1, București, .. Ș., nr. 50 în contradictoriu cu intimata . - B., .. 2, județ B., având ca obiect contestație la executare- suspendarea executarii silite – întoarcere executare.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: stadiul procesual al pricinii este în primă instanță, în etapa cercetării procesului, la primul termen de judecată; prin Serviciul Registratură, în data de 25.11.2014, s-a atașat copia certificată pentru conformitate cu originalul a dosarului de executare nr. 49/2013, din partea B. D. G., L. G. și M. P., după care:
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, verificând competența la prima zi de judecată cu părțile legal citate, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în baza art. 713 Cod procedură civilă.
Instanța în temeiul art. 258 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă, încuviințează pentru contestatoare și pentru intimat proba cu înscrisuri apreciind aceste probe ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2014, sub dosar nr. _ , si precizata contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. ( FOSTĂ A.V.A.S.) - în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE T. SA, a solicitat instanței admiterea contestației la executare și anularea somatiei, a incheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare, adresa de poprire la tertul poprit ., intocmite de B. D. Gont, L. Gont si M. P. în dosarul de executare nr. 988/2014.
Contestatoarea invoca încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost aprobat prin Legea nr. 288/2002 și modificata prin Legea nr. 110/2007 si apreciaza nelegalitatea somatiei emisa de executor cu nerespectarea acestor dispozitii, precum si intocmirea incheierii de stabilire cheltuieli, inainte de expirarea termenului de 6 luni.
Potrivit art. 1 din textul de lege mai sus menționat ,,Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli în care se încadrează obligație de plată respectivă. Potrivit art. 2 ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Potrivit modificarilor aduse prin legea nr 92/2011, pentru aprobarea OUG 4/2011, art 1 din OG 22/2002 a fost modificat cu urmatorul continut -Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinatie prin bugetele acestora sau, dupa caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.
(2) Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal, in scopul indeplinirii atributiilor si obiectivelor legale, pentru care au fost infiintate. A solicitat contestatoarea să se constate nulitatea adresei de poprire la tertul poprit . intrucat societatea se afla in procedura de insolventa iar AAAS s-a inscris la masa credala.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare, contestatoarea a apreciat că sunt încălcate prevederile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006, având în vedere că, onorariul executorului judecătoresc poate fi pana la 10%, pentru sume mai mici de 50.000 lei in cazul unei popriri.
Prin includerea TVA, onorariul executorului judecătoresc nu poate depăși plafonul de 10%. Scopul normei în discuție este acela de a plafona suma globală plătită de părțile raportului juridic execuțional, și nu aceea de a asigura un onorariu net de maxim 10% în favoarea executorului. Raportat la cele menționate mai sus și la prevederile Legii nr.188/200 și ale MJLC nr 772/C/2009, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură, respectiv 20 lei si onorariu maximal 400 lei și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare.
Asadar, cheltuielile de executare stabilitede executor, contestatorul le consideră exagerat de mari.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 711,C.proc.civ. și OG nr. 22/2002
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii, potrivit prevederilor art. 86 din OUG nr. 51/1998, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2005, coroborate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 92/2011.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca neintemeiata . Considera ca debitoarea nu se poate prevala de prevederile O.G nr. 22/2002 deoarece termenul de 6 luni este instituit de legiuitor numai pentru situația în care instituția debitoare face dovada incapacității de plată a sumelor de bani datorate, dovadă care în cauză nu a fost făcută si, nu in ultimul rand, apărările sunt inadmisibile în raport de reglementările internaționale. Art. 6 par. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in maniera in care a fost interpretat de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului impune statului si implicit insitutiilor publice obligația de a respecta hotărârile judecătorești definitive prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, fiind excesiv sa i se ceara unei persoane care a obtinut o creanța prin hotarare judecătoreasca impotriva statului, sa trebuiască sa inițieze alte acțiuni in instanta pentru a obține executarea acesteia. Prin urmare, statul nu poate sa refuze, sa omită sau sa intarzie . sau nerezonabil executarea unor hotarari judecătorești, lipsa de fonduri nefiind considerata un motiv justificat.
În acest sens, a învederat cauzele C. c. României, Sacaleanu c. Romaniei și Burdov c. Rusiei pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și a susținut faptul că debitoarea instituție publică are obligația de a executa în cel mai scurt timp o hotărâre judecătorească, iar atunci când se aplică un act normativ derogatoriu de la dreptul comun, garanțiile art. 6 din Convenție de care a beneficiat justițiabilul își pierd orice rațiune de a fi. In subsidiar, in masura in care nu s-ar inlatura de la aplicare legea interna, susținerile AAAS nu pot fi primite deoarece din analiza art. 1 si 2 din OG nr. 22/2002, rezulta ca exista obligația instituției publice debitoare ca, in termen de 6 luni, care curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligația de plata, doar in ipoteza in care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri.
Altfel spus, rezulta ca, daca exista fonduri pentru a se executa de către instituția publica debitoare, creanța stabilita prin titlul executoriu, nu mai este incident termenul de 6 luni consacrat de prevederile art. 2 din OG nr.22/2002, asa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007.
Pe cale de consecința, ., daca exista fonduri pentru a se executa de către instituția publica debitoare creanța stabilita prin titlul executoriu, este inadmisibila orice tergiversare de către instituția publica debitoare a executării obligației de plata stabilite prin acel titlu executoriu.
Debitoarea nu a făcut nicio dovada din care sa rezulte starea de insolvabilitate temporara. Aceste probe puteau fi făcute atat dupa ce a fost comunicata somația de plata cat si in in fata instanței de executare.
Or, in speța, desi rațiuni ce tin de echitatea procedurii o obligau in acest sens, debitoarea AAAS nu a făcut nicio proba ca nu dispune de fondurile necesare pentru a plați debitul menționat in tidul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Referitor la cheltuielile de executare, precizeaza intimata că onorariul executorului judecătoresc respectă prevederile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, dar și pe cele ale art. 3717 C.pr.civ. și ale Anexei la O.M.J nr. 2550/C/2006.
In drept, s-au mentionat disp. art. 205 C..
În probațiune, a solicitat înscrisuri.
A fost atasat dosarul de executare nr. 988/2014 al B. D. Gont, L. Gont si M. P..
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta constata urmatoarele:
În fapt, prin decizia comerciala nr 41/04.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, intimata a devenit creditorul AAAS pentru suma de 2.262,50 lei reprezentand contravaloarea a 905 actiuni. La data de 27.02..2014, creditoarea a formulat cerere de executare silită adresată B. D. Gont, L. Gont si M. P., fiind format dosarul de executare nr. 988/2014
Prin încheierea din data de 11.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. _ , a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia comerciala nr 41/04.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia
La data de 13.05.2014, a fost emisă somația către debitoarea A. pentru Valorificarea Activelor Statului, raportate la prevederile OG nr. 22/2002, prin care i s-a pus în vedere să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, în sensul de a achita creditoarei suma totală de 4.647,40lei reprezentând creanta actualizata sicheltuieli de executare.
Referitor la incidenta O.G nr. 22/2002, instanta constata urmatoarele :
Potrivit art. 2 din O.G nr. 22/2002, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Acordarea de către legiuitor pentru debitorii instituții sau autorități publice aflați în situația premisă impusă de art. 2 din actul normativ în discuție (debitorul nu începe sau nu continuă executarea creanței din cauza lipsei de fonduri) a termenului de 6 luni, calculat de la primirea somației, pe durata căruia executarea silită începută de către creditor este suspendată, urmărește înlăturarea consecințelor grave pe care executarea silită le-ar putea avea asupra bunului mers al activității acestor instituții și indirect asupra cetățenilor care apelează la serviciile lor, pentru cazurile în care li s-ar popri conturile ori li s-ar executa bunurile mobile sau imobile. Prin acordarea unui răgaz în interiorul căruia debitorul instituție sau autoritate publică să facă demersurile necesare efectuării plății, asemenea consecințe sunt evitate. In temeiul art. 1 din O.G nr. 22/2002 ,,Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli în care se încadrează obligație de plată respectivă. (2) Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal, in scopul indeplinirii atributiilor si obiectivelor legale, pentru care au fost infiintate.
Totodata, potrivit art. 3 din OG nr. 22/2002 - In cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie. Nu in ultimul rand, in conformitate cu disp.art 780 alin 5 C., Nu sunt supuse executarii silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevazute de lege si asupra carora debitorul este lipsit de dreptul de dispozitie; b) sumele reprezentand credite nerambursabile sau finantari primite de la institutii sau organizatii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte; c) sumele aferente platii drepturilor salariale viitoare, pe o perioada de 3 luni de la data infiintarii popririi.
In sprijinul celor afirmate, sunt si dispozitiile speciale care reglementeaza executarea silita a institutiilor publice,respectiv prevederile OMFP nr 2336/2011, completat prin OMFP nr 161/2012, intrucat sumele care fac obiectul indisponibilizarii sunt stabilite de institutiile publice, tinand cont de prevederile art 1 alin 1 din OG 22/2002 si art. 452 alin 2 C..
Indisponibilizarea sumelor este stabilita dupa o procedura reglementata in mod clar si detaliat, tocmai pentru a evita orice blocaj de natura a afecta activitatea institutiei publice si plata titlurilor executorii din banii alocati cheltuielilor de personal si functionare. Conform art. 1- din Procedura de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza carora se solicita infiintarea popririi conturilor autoritatilor si institutiilor publice deschise la nivelul unitatilor Trezoreriei a OMFP nr 2336/2011 - “ la o zi dupa primirea adresei de infiintare a popririi, Trezoreria, instiinteaza institutia si transmite in anexa, situatia disponibilitatilor de fonduri/creditelor bugetare deschise si neutilizate, dupa caz, prevazuta in anexa nr. 1 existente la data primirii adresei de infiintare a popririi.”
Institutia publica are obligatia de a comunica in scris unitatii Trezoreriei informatii in legatura cu sumele existente in conturi la data primirii adresei de infiintare a popririi care se indisponibilizeaza, completand in acest scop formularul prevazut in anexa nr. 2,( se vor completa sumele care se indisponibilizeaza pe capitole de cheltuieli bugetare si pe titluri de cheltuieli bugetare la care exista disponibilitati de credite bugetare deschise si neutilizate) Mergand mai departe, potrivit art 4 alin 4 si art 5 din Procedura, In cazul in care institutia publica sau autoritatea publica nu transmite situatia prevazuta in anexa nr. 2 in cadrul perioadei de indisponibilizare de 15 zile calendaristice de la data primirii la Trezoreria Statului a adresei de infiintare a popririi, unitatea Trezoreriei Statului va vira in conturile indicate de executorul judecatoresc sumele care au fost indisponibilizate potrivit alin. (1).
In cazul in care sumele indisponibilizate din disponibilitatile sau din creditele bugetare deschise si repartizate existente la data primirii adresei de infiintare a popririi, sunt inferioare sumelor prevazute in titlul executoriu, Trezoreria va solicita institutiei informatii cu privire la fiecare suma incasata ulterior sau cu privire la fiecare deschidere/repartizare de credite bugetare, dupa caz, pana la indestularea creantei. Asadar, in cazul debitorilor, institutii publice, prevederile speciale instituie o norma de garantie pentru a nu genera blocajul functionarii debitorului, asa cum rezulta din disp. Art 9 din Procedura - In cazul in care in cadrul perioadei de indisponibilizare de 15 zile prevazuta de lege institutia publica debitoare constata ca a inclus in situatia prevazuta in anexa nr. 2 transmisa unitatii Trezoreriei Statului si sume care se incadreaza in categoria celor prevazute la art. 1 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, aprobata cu completari prin Legea nr. 288/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 780 din Codul de procedura civila, aceasta poate solicita unitatii Trezoreriei Statului desfiintarea indisponibilizarii sumelor respective, conform modelului prevazut in anexa nr. 3.
Totodata, in baza OMFP nr 161/2012- In situatiile in care instantele au validat masura popririi, executarea va avea ca obiect numai sumele detinute sau datorate debitorului de tertul poprit din care pot fi achitate creantele stabilite in sarcina institutiilor si autoritatilor publice, cu limitarile instituite prevazute de dispozitiile art. 1 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, aprobata cu completari prin Legea nr. 288/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
S-au mentionat aceste dispozitii deoarece, aparent, s-ar putea concluziona ca tertul poprit trebuie sa procedeze la indisponibilizarea si consemnarea sumelor potrivit art 4 si 5 din Procedura, insa, articolele urmatoare limiteaza orice urmarire silita tot la sumele care pot fi indisponibilizate, mergand pana la desfiintarea indisponibilizarilor.
Prin adresa nr.7225/21.07.2014, terțul poprit D.G.F.P.M.B- ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a comunicat contestatorului ca a luat act de infiintarea popririi, aratand ca va proceda la consemnarea sumei pe masura crearii de disponobil in conturile debitorului, cu respectarea OMFP nr 2336/2011. Sumele care pot face obiectul indisponibilizarii sunt stabilite de institutiile publice, potrivit OG 22/2002 si art 780 C..
In acest context, nu se poate sustine ca actele de executare au prejudiciat contestatorul, care risca sa ramana lipsit de resursele financiare prevazute pentru acoperirea cheltuielilor de personal sau a cheltuielilor de functionare, cata vreme executorul si creditorul au inteles sa respecte disp art 780 C. si implicit ale OG 22/2002 „Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal „
Contestatorul nu a produs niciun fel de dovada din care sa rezulte ca executorul judecatoresc, cu nesocotirea dispozitiilor legale mai sus amintite, ar fi cerut indisponibilizarea sumelor alocate contestatorului pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare.
Cat priveste adresea de poprire din 18.08.2014 la tertul popritSC I. . se poate retine ca petenta a fost vatamata, avand in vedere disp art 36 din Legea nr. 85/2006 conform carora „ De la data deschiderii procedurii insolventei se suspenda de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
De remarcat faptul ca in temeiul art. 622 C. obligația stabilită prin hotărâre judecătorească se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Contestatorul debitor a avut la dispoziție un interval de timp rezonabil pentru a se conforma titlului executoriu.
In raport de motivele invocate de către contestator, instanta apreciaza neintemeiata si critica legata de cheltuielile de executare. Potrivit art. 669C.proc.civ., ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. P. actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin incheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.P. sumele stabilite potrivit prezentului articol incheierea executorului constituie titlu executoriu- art. 669 alin 6 coroborat cu art 638 pct 1 C.”. Onorariul perceput de executorul judecătoresc respectă prevederile art. 39, alin. 1, lit. a din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006, fiind în cuantum de 10% din valoarea debitului, la care s-a adăugat TVA în cotă de 24%.
Tot in acest sens sunt si dispozitiile OMJ nr. 2.561/2012 – privind modificarea anexei la Ordinul MJ nr. 2.550/C/2006 - aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecatoresti, referitor la onorariul maxim permis.
Deși dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de lege.
Având în vedere dispozițiile art. 669 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică. Onorariul executorului a fost raportat la creanta de recuparat- 2449leistabilindu-se in concret un onorariu de 303.70 lei Prevederile art. 39, alin. 1 din Legea nr. 188/2000, nu fac niciun fel de distinctie referitioare la modalitatea de executare demarata pentru recuperarea creantei, dupa cum acesta este mai dificila sau mai putin dificila, ci permit executorului judecatoresc, in orice situatii in care se executa silit creante avand ca obiect plata unei sume de bani, „ stabilirea unui onorariu maxim, chestiunea onorariului fiind distincta de stabilirea celorlalte costuri ale executarii.
În ceea ce privește cealalta categorie de cheltuieli de executare, in suma de1894,54 lei, acestea au fost stabilite în conformitate cu Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ, incheierea prin care au fost stabilite constituind titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 669 alin 6 C.proc.civ.
Conform art. 711 C. Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.Aceasta întrucât actele de executare silită trebuie să fie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale, spre a nu se prejudicia drepturile părților sau a altor persoane, contestația la executare fiind mijlocul procedural prin care părțile vătămate prin executare se pot plânge instanțe competente, în scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare.
P. considerentele expuse mai sus, având în vedere că actele de executare efectuate in dosarul de executare nr. 988/2014 al B. D. Gont, L. Gont si M. P., au caracter legal și temeinic, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Referitor la cererea contestatoarei având ca obiect restabilirea situației anterioare executării în dosarul de executare nr. 988/2014 al B. D. Gont, L. Gont si M. P.instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 722proc,civ., ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”, iar potrivit dispozițiilor art.723.proc.civ., ,,În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării”. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă concluzia că pentru a se dispune întoarcerea executării silite trebuie îndeplinită condiția desființării titlului executoriu sau a actelor de executare, această condiție nefiind îndeplinită în speță, întrucât titlul executoriu nu a fost desființat, iar actele de executare efectuate dupa data obtinerii incheierii de incuviintare a executarii silite, în dosarul nr. 988/2014 nu au fost desființate de instanța de executare, fiind menținute, motiv pentru care instanța va respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cerere contestatorului având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 718 alin 1 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță determinat potrivi alin 2 din art 718 C.”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință ,motiv pentru care instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, contestatia la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.A.A.S. (FOSTĂ A.V.A.S.) - sector 1, București, .. Ș., nr. 50 în contradictoriu cu intimata . - B., .. 2, județ B., astfel cum a fost precizata si completata.
Respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
E. D. T. C. M.
Red./ Jud. E.D./4 ex./02. 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 545/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 562/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
