Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 15292/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.12.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. E. S.
GREFIER: G. M. G.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C. V. S. în contradictoriu cu pârâtul G. R. A., având ca obiect „partaj bunuri comune”.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința din data de 23.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.12.2015, și ulterior la data de 14.12.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 30.10.2009 cu nr._, legal timbrată, reclamanta C. (fostă G.) V. S. a chemat în judecată pe pârâtul G. R. A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea masei bunurilor comune mobile dobândite de părți în cursul căsătoriei lor, prin atribuirea în favoarea reclamantei în natură a autoturismului marca Peugeot 206 înmatriculat sub nr._, restul bunurilor mobile urmând să fie atribuite pârâtului în natură, cu obligarea acestuia la plata unei sulte către reclamantă, precum și partajarea tuturor datoriilor contractate în timpul căsătoriei și încă neachitate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul au dobândit împreună mai multe bunuri și datorii, după cum urmează: bunuri mobile situate la fostul domiciliu comun, respectiv apartamentul părinților pârâtului, situat în București, ..7, ., constând în îmbunătățiri, mobilier și aparatură electrocasnică – bucătărie – mobilă de bucătărie, faianță, geamuri termopan, aragaz Gorenje, mașină de spălat Gorenje, cuptor cu microunde Samsung, reparat, zugrăvit pereți; baie – cada de colț acril, gresie, faianță, chiuvetă, toaleta, etajere, reparat, zugrăvit pereți; hol 1 – reparat, zugrăvit pereți, ușa metalică; hol 2 – gresie, reparat, zugrăvit, modificat pereți, dressing; dormitor – pat, dulap, gresie, geamuri termopan, reparat, zugrăvit pereți; sufragerie – colțar, măsuță, biblioteca, televizor Samsung, DVD, geamuri termopan imitație lemn, reparat, zugrăvit, modificat pereți, aer condiționat; balcon – reparat, zugrăvit, modificat pereți, gresie; două autoturisme, respectiv unul marca Renault Twingo înmatriculat cu nr._ și unul marca Peugeot 206 înmatriculat sub nr._ ; credite în derulare – un credit în valoare de 10.000 euro pe 10 ani de la RBS Bank și un card de credit în valoare de 7.000 lei de la RBS Bank.
Arată reclamanta că aceste bunuri comune au fost achiziționate din banii proveniți din darurile de la nuntă în valoare de aproximativ 7.000 euro, bani primiți de la tatăl său, aproximativ 6.000 euro. Contribuția soților la dobândirea masei partajabile a fost de 50% fiecare. De la separarea în fapt, respectiv iunie 2009, reclamanta arată că a achitat singură toate ratele de la cele 2 credite, pârâtul refuzând să contribuie.
În drept au fost invocate dispozițiile art.36 alin 1 C fam, fiind solicitate în probațiune probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză.
Pârâtul, legal citat, prin întâmpinare și cerere reconvențională (fila 55), legal timbrată, a solicitat admiterea în parte a cererii principale, respectiv partajarea în natură a tuturor bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei, cu cenzurarea conținutului masei bunurilor de împărțit identificate de reclamantă, solicitând totodată a se constata că din masa partajabilă fac parte și computerul în valoare totală de 1.843,5 lei, respectiv sistemul audio în valoare de 599,99 lei, bunuri pe care reclamanta le-a preluat la momentul părăsirii domiciliului conjugal.
În motivare, pârâtul reclamant reconvențional a arătat că în timpul căsătoriei cu reclamanta părțile au dobândit o . bunuri mobile, după cum urmează: mobilă de bucătărie, aragaz, mașină de spălat, cuptor cu microunde, mobilier de dormitor (pat, dulap), mobilier de sufragerie (colțar, măsuță, bibliotecă), televizor, DVD-player, computer, system hi-fi, precum și cele două autoturisme indicate de reclamantă în cererea introductivă. Întrucât regula este constituită de partajarea bunurilor în natură, solicită efectuarea a două loturi cu valori aproximativ egale, în lotul reclamantei să fie inclus autoturismul marca Peugeot, iar în lotul său să fie inclus autoturismul marca Renault Twingo. În ceea ce privește îmbunătățirile/igienizările aduse locuinței (zugrăveli, geamuri, căzi de baie, chiuvete, gresie, faianță etc.), întrucât pârâtul nu are calitatea de proprietar al apartamentului, arată că nu poate fi ținut la recuperarea contravalorii lucrărilor enumerate de reclamantă, nefiind beneficiar al acestora, eventualul spor de valoare, în măsura în care ar fi dovedit (parte din lucrările menționate fiind efectuate strict cu contribuția financiară a părinților pârâtului), urmând să profite direct proprietarilor, în speță unor terți față de cauza dedusă judecății.
Cu privire la sumele de bani enumerate, este falsă afirmația că tatăl reclamantei ar fi contribuit la bugetul familiei părților cu suma de 6.000 euro. În ceea ce privește cele două credite indicate de către reclamantă, arată că creditul de nevoi personale în cuantum de 10.000 euro a fost utilizat – parțial – pentru achiziționarea autoturismului marca Peugeot (7.000 euro), situație în care, în condițiile în care acest autoturism îi va reveni reclamantei, este normal ca achitarea să îi revină acesteia până la concurența acestei sume, pârâtul urmând a fi ținut doar de contravaloarea a ½ din diferența înregistrată, respectiv 1.500 euro. În ceea ce privește cardul de credit RBS, arată că acesta i-a fost înmânat reclamantei în luna aprilie 2009, adică doar cu mai puțin de două luni înainte de separarea în fapt a părților, astfel că cheltuielile achitate cu acesta sunt cheltuielile personale ale reclamantei, urmând ca aceasta să-și acopere în continuare ratele scadente până la achitarea integrală a sumei datorate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115-118 C pr civ, iar în probațiune au fost solicitate probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză bunuri mobile.
Prin cererea precizatoare depusă la termenul din 04.05.2010 (fila 70), reclamanta a precizat valoarea masei partajabile la suma de 15.000 lei, indicând și valoarea estimativă a fiecărui bun în parte.
Prin cererea precizatoare din data de 30.01.2012 (fila 32, vol.II), reclamanta a solicitat să se dispună partajarea sumei pe care a achitat-o la creditul RBS Bank, conform ratelor lunare, în valoare totală de 20.400 lei. Arată că a achitat singură 17 rate lunare în valoare de 1.200 lei fiecare de la data separării în fapt și până în martie 2011 (din iunie 2009). Solicită să i se restituie de către pârâtul reclamant reconvențional 50% din suma achitată.
Prin sentința civilă nr. 3771/09.04.2013 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a constatat că în cursul căsătoriei lor părțile au dobândit, prin contribuții egale, următoarele bunuri mobile: mobilă de bucătărie, în valoare de 450 lei, aragaz Gorenje, în valoare de 250 lei, mașină de spălat Gorenje, în valoare de 280 lei, mobilă sufragerie compusă din colțar, în valoare de 470 lei și măsuță, în valoare de 40 lei, sistem audio marca Eurovision, în valoare de 100 lei și calculator în valoare de 625 lei, cuprinzând și multifuncțional Brother (scanner, xerox, imprimantă) în valoare de 25 lei și două autoturisme, respectiv unul marca Renalut Twingo înmatriculat cu nr._, în valoare de 3.991 lei și unul marca Peugeot 206 înmatriculat cu nr._, în valoare de 14.482 lei, a constatat că valoarea totală a bunurilor mobile comune dobândite de părți în cursul căsătoriei lor, anterior enumerate, este în sumă totală de 20.713 lei, cota de contribuție a fiecărui soț fiind în cuantum de 10.356,5 lei, a dispus partajarea bunurilor comune anterior enumerate, în sensul că se vor forma două loturi în natură, după cum urmează: lotul I, în valoare de 5.481 lei, compus din: mobilă de bucătărie, în valoare de 450 lei, aragaz Gorenje, în valoare de 250 lei, mașină de spălat Gorenje, în valoare de 280 lei, mobilă sufragerie compusă din colțar, în valoare de 470 lei și măsuță, în valoare de 40 lei, și autoturismul marca Renalut Twingo înmatriculat cu nr._, în valoare de 3.991 lei, care se va atribui în deplină proprietate și liniștită posesie în favoarea pârâtului-reclamant reconvențional și lotul II, în valoare de 15.232 lei, compus din sistem audio marca Eurovision, în valoare de 100 lei și calculator în valoare de 625 lei, cuprinzând și multifuncțional Brother (scanner, xerox, imprimantă) în valoare de 25 lei și autoturismul marca Peugeot 206 înmatriculat cu nr._, în valoare de 14.482 lei, care se va atribui în deplină proprietate și liniștită posesie în favoarea reclamantei-pârâtă reconvențională, a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 4.875,5 lei cu titlu de sultă, a constatat că în cursul căsătoriei lor părțile au dobândit ca datorie comună un credit în valoare de 10.161,99 euro, conform contractului de credit nr.081007TUP1524 încheiat cu RBS Bank (Romania) SA, a constatat că reclamanta a achitat singură în perioada iulie 2009 – februarie 2011, suma de 3.174,7 lei reprezentând rate credit, a constatat că suma rămasă de plată la data de 05.03.2013 este de 10.667,23 euro, din care 6.654,6 euro reprezintă credit principal și 4.012,63 lei reprezintă rate restante, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.587,35 lei reprezentând jumătate din suma achitată cu titlu de rate de către reclamantă în perioada iulie 2009 – februarie 2011, precum și la plata sumei de 5.333,61 euro reprezentând jumătate din suma rămasă de plată la data de 05.03.2013 pentru creditul nr. 081007TUP1524, a compensat datoriile reciproce în lei ale părților, până la limita sumei de 1.587,35 lei, reclamanta urmând a achita în final pârâtului suma de 3.288,15 lei cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, a compensat cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr.2018R/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă a fost admis recursul declarat de recurenta G. V. S., fiind casată sentința civilă nr. 3771/2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond – Judecătoria Sectorului 4 București.
S-a reținut în considerentele deciziei menționate că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că în timpul căsătoriei părților au fost contractate pe numele reclamantei două credite, cum corect a reținut și prima instanță, iar acest lucru nu a fost contestat de către părți, aceste credite reprezentând datorii comune ale soților. Pârâtul a refuzat achitarea ratelor la aceste credite, ce constituie datorii comune, iar din luna iulie 2009 reclamanta achită singură creditul rămas. Tribunalul a mai învederat că prima instanță a reținut o sumă de bani ce reprezintă datoria comună a soților rezultată din contractarea acestor credite la bancă, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, însă tribunalul consideră că un astfel de calcul nu este concludent, întrucât din înscrisurile prezentate de părți nu se poate stabili cu ușurință o situație clară a ratelor plătite, mai ales că o perioadă de timp aceste rate au fost achitate numai de către reclamantă și, de asemenea, nu se poate stabili care este suma rămasă neachitată și care constituie datoria comună a soților.
Pentru stabilirea unei situații clare a acestor credite contractate de către părți, tribunalul a considerat că în cauză se impune efectuarea unei expertize contabile care să aibă ca obiective stabilirea exactă a datoriei comune a părților, suma plătită din această datorie, precum și restul rămas de achitat. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să analizeze și expertiza de specialitate efectuată în cauză care are ca obiect îmbunătățirilor ce au fost aduse imobilului supus partajului și asupra căreia nu s-a pronunțat, deși a fost învestită de către părți cu soluționarea unui astfel de capăt de cerere.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București cu nr._ .
În cauză, instanța a administrat proba cu expertiză contabilă, raportul de expertiză întocmit de expert contabil A. C. L. fiind depus la filele 93-108 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 20.05.2006, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorț la data de 05.10.2009 prin sentința civilă nr.5322/05.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ (fila 107, vol.I).
Potrivit dispozițiilor art. 30 C fam, aplicabil în speță, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar potrivit dispozițiilor alin. 3 ale aceluiași text de lege, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Atât prin cererea principală, cât și prin cererea reconvențională, părțile au solicitat a se stabili că au avut cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei. În acest context, nefiind solicitate și dovedite cote diferențiate ale soților la dobândirea bunurilor comune, instanța constata că aceștia au dobândit prin contribuții egale bunurile comune.
În ceea ce privește compunerea masei bunurilor comune, se reține că în cursul căsătoriei lor, părțile au dobândit prin cumpărare următoarele bunuri mobile: mobilă de bucătărie, în valoare de 450 lei, aragaz Gorenje, în valoare de 250 lei, mașină de spălat Gorenje, în valoare de 280 lei, mobilă sufragerie compusă din colțar, în valoare de 470 lei și măsuță, în valoare de 40 lei, sistem audio marca Eurovision, în valoare de 100 lei și calculator în valoare de 625 lei, cuprinzând și multifuncțional Brother (scanner, xerox, imprimantă) în valoare de 25 lei, valori stabilite prin raportul de expertiză evaluatorie bunuri mobile efectuată în cauză de expert D. R. (filele 1 – 7, vol.II).
De asemenea, în timpul căsătoriei lor, părțile au mai dobândit cu titlu de bunuri comune și două autoturisme, respectiv unul marca Renalut Twingo înmatriculat cu nr._, în valoare de 3.991 lei și unul marca Peugeot 206 înmatriculat cu nr._, în valoare de 14.482 lei, valori stabilite prin raportul de expertiză auto efectuat în cauză de expert P. A. (filele 243 – 265, vol.I).
Valoarea totală a bunurilor mobile comune dobândite de părți în cursul căsătoriei lor, anterior enumerate, este în sumă totală de 20.713 lei, cota de contribuție a fiecărui soț fiind în cuantum de 10.356,5 lei.
Faptul că soții au dobândit aceste bunuri în timpul căsătoriei lor rezultă atât din propriile recunoașteri exprimate atât în cuprinsul cererii principale, cât și în cuprinsul cererii reconvenționale, dar și din răspunsurile la interogatorii (filele 97 -101, 106, vol.I) și din declarațiile martorilor P. M. L. și D. I. Doruleț, audiați în cauză (filele 102 – 104, vol.I). De asemenea, faptul dobândirii celor două autoturisme în timpul căsătoriei părților rezultă din contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din 17.04.2009 (auto Renault Twingo) și din 28.09.2008 (auto Peugeot 206).
Referitor la bunurile constând în pat și dulap (mobilă dormitor), din cuprinsul raportului de expertiză menționat se reține că aceste bunuri nu mai există, fiind distruse în proporție de 90%, respectiv 100%, astfel încât nu pot fi incluse în masa comună partajabilă, riscul distrugerii lor urmând a fi suportat de ambele părți. Cu privire la etajerele din baie, cu ocazia efectuării raportului de expertiză părțile au convenit să renunțe la partaj asupra acestui bun, iar în ceea ce privește cuptorul cu microunde marca Samsung, din cuprinsul aceluiași raport, din susținerile părților, se reține că acest bun a fost primit cadou de către reclamanta pârâtă reconvențională și de comun acord părțile au convenit că acest bun nu se supune partajului și aparține în totalitate reclamantei.
Cu privie la celelalte bunuri mobile enumerate în acțiunea de partaj și recunoscute de către pârât prin cererea reconvențională ca fiind dobândite în cursul căsătoriei părților, respectiv bibliotecă, televizor Samsung și DVD-player, existența acestora în masa bunurilor comune nu a fost dovedită, acestea neregăsindu-se nici în cuprinsul raportului de expertiză mobiliară efectuat în cauză, nici la bunuri evaluate în materialitatea lor și nici la cele evaluate ipotetic, astfel încât nu vor fi incluse în masa bunurilor comune supuse partajului.
Prin cererea principală reclamanta a solicitat și partajarea bunurilor comune constând în îmbunătățirile efectuate de foștii soți la apartamentul situat în București, ..7, ., ., proprietatea părinților pârâtului, așa cum acestea au fost enumerate prin cererea principală. În acest sens, instanța reține că îmbunătățirile făcute de către foștii soți la imobilul proprietatea părinților pârâtului dă naștere unui drept de creanță, bun comun, împotriva proprietarilor acelui imobil, astfel încât aceste investiții nu vor fi incluse în masa comună supusă partajului în prezenta cauză, motiv pentru care instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect includerea îmbunătățirilor efectuate de foștii soți la apartamentul situat în București, ..7, ., ., sector 4 - proprietatea părinților pârâtului, în compunerea masei partajabile, ca neîntemeiat.
Potrivit art.36 alin 1 C fam și art.673 ind 1 C pr civ, în urma desfacerii căsătoriei prin divorț, părțile pot cere instanței împărțirea bunurilor comune, iar la stabilirea cotelor din dreptul de proprietate se va ține seama de contribuția părților la dobândirea bunurilor comune și la suportarea cheltuielilor comune, în timpul căsătoriei.
Conform dispozițiilor art.673 ind 5 alin 2 C pr civ, instanța va face împărțeala în natură, în temeiul celor stabilite potrivit alin.1, ea procedând la formarea și atribuirea loturilor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.
Instanța reține faptul că reclamanta-pârâtă reconvențională a solicitat atribuirea în natură a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei către pârâtul-reclamant reconvențional, cu obligarea acestuia la plata unei sulte către reclamanta-pârâtă reconvențională, cu excepția autovehiculului marca Peugeot 206, însă pârâtul-reclamant reconvențional a solicitat partajarea în natură a bunurilor comune, prin formare și atribuire de loturi. Având în vedere dispozițiile legale antemenționate, cât și criteriile prevăzute de art.673 ind 9 C pr civ, faptul că bunurile mobile ce compun masa partajabilă se găsesc în posesia pârâtului cu excepția autovehiculelor, a calculatorului și a sistemului audio, care, potrivit declarațiilor martorilor și recunoașterilor reclamantei se află în posesia acesteia, instanța va forma două loturi, după cum urmează: lotul I, în valoare de 5.481 lei, compus din: mobilă de bucătărie, în valoare de 450 lei, aragaz Gorenje, în valoare de 250 lei, mașină de spălat Gorenje, în valoare de 280 lei, mobilă sufragerie compusă din colțar, în valoare de 470 lei și măsuță, în valoare de 40 lei, și autoturismul marca Renalut Twingo înmatriculat cu nr._, în valoare de 3.991 lei, care se va atribui în deplină proprietate și liniștită posesie în favoarea pârâtului-reclamant reconvențional și lotul II, în valoare de 15.232 lei, compus din sistem audio marca Eurovision, în valoare de 100 lei și calculator în valoare de 625 lei, cuprinzând și multifuncțional Brother (scanner, xerox, imprimantă) în valoare de 25 lei și autoturismul marca Peugeot 206 înmatriculat cu nr._, în valoare de 14.482 lei, care se va atribui în deplină proprietate și liniștită posesie în favoarea reclamantei-pârâtă reconvențională. Pentru egalizarea valorică a loturilor, în temeiul art.673 ind. 5 alin 2 și art.673 ind.10 alin 4 C pr civ, va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 4.875,5 lei cu titlu de sultă.
Referitor la datoriile comune ale foștilor soți, instanța reține că în cursul căsătoriei părților au fost contractate pe numele reclamantei două credite. Astfel, la data de 13.09.2007, reclamanta a contractat la RBS Bank SA (fostă ABN AMRO Bank SA), creditul nr.070911PIL0156 în sumă de 5.400 euro, pentru o perioadă de 72 de luni. La data de 09.10.2008, acest credit a fost suplimentat cu suma de 5.500 euro, creditul nr.081007TUP1524 rezultat în urma suplimentării fiind în sumă totală de 10.161,99 euro, perioada de rambursare fiind de 120 luni. Creditul nr. 070911PIL0156 a fost închis la aceeași dată, suma rămasă de plată fiind inclusă în valoarea noului credit nr. 081007TUP1524. Prin urmare, în prezent reclamanta deține la RBS Bank (Romania) SA creditul nr.081007TUP1524.
De asemenea, reclamanta a contractat la RBS Bank (Romania) SA un card de credit M. Card cu limita de 7.050 lei, ca urmare a semnării contractului de credit nr.090401RCC0217/31.03.2009.
I. În ceea ce privește contractul de credit nr.081007TUP1524/09.10.2008, din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expert contabil A. C. L. și depus la filele 93-108 din dosar și înscrisurile anexate acestuia, instanța reține următoarele:
De la prima scadență, respectiv 22.11.2008 și până la data ultimei depuneri, respectiv 22.02.2011 a fost achitată în contul creditului suma de 2.215 lei și suma de 3.892,22 euro (din care 1.753,94 euro reprezentând rate credit, 1.619,44 euro reprezentând dobândă credit, 952,39 euro reprezentând comision credit, 83,32 euro reprezentând alte costuri). În urma efectuării plăților a rezultat un sold al creditului rămas de rambursat de 8.408,05 euro, adică diferența dintre creditul acordat de 10.161,99 euro și suma achitată de 1.753,94 euro.
Prin adresa nr._/26.08.2014, RBS Bank România a adus la cunoștința reclamantei-pârâte reconvenționale că a cesionat la data de 12.08.2013 drepturile rezultate în temeiul contractului de credit mai sus menționat, cesiunea devenind efectivă la 29.08.2013. De la data ultimei plăți, respectiv 22.11.2011, și până la data cesiunii contractului de credit, au fost calculate de bancă, dobânzi și comisioane la suma rămasă de restituit de 8.408,05 euro, toate în cuantum total de 2.692,84 euro, astfel că suma totală datorată în prezent potrivit contractului de credit nr.081007TUP1524/09.10.2008 este de 11.100,89 euro.
Tot prin același raport de expertiză contabilă s-a stabilit că reclamanta-pârâtă reconvențională a achitat, în perioada iulie 2009 – februarie 2011, pentru contractul de credit nr.081007TUP1524/09.10.2008, suma de 3.234,08 euro, iar obligația de plată a pârâtului-reclamant reconvențional pentru aceeași perioadă este de 1.617,04 euro, reprezentând jumătate din suma achitată de reclamantă.
II. În ceea ce privește contractul de credit nr.090401RCC0217/31.03.2009, din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expert contabil A. C. L. și depus la filele 93-108 din dosar și înscrisurile anexate acestuia, instanța reține următoarele:
La data de 31.03.2009, reclamanta-pârâtă reconvențională a încheiat cu RBS Bank România S.A. contractul de credit pentru emiterea și utilizarea cardului de credit RBS cu nr. 090401RCC0217, aferent cardului de credit MasterCard, linia de credit aprobată fiind de 7.050 lei.
De la data acordării cardului de credit și până la data ultimei depuneri, respectiv 17.02.2011, suma totală utilizată/datorată conform extrasului de cont este de 14.398,32 lei. Din această datorie, a fost achitată suma de 7.250 lei, conform extrasului de cont emis de bancă, astfel că, la data de 17.02.2011, suma rămasă de achitat de către reclamanta-pârâtă reconvențională era de 7.148,32 lei.
Prin adresa nr._/26.08.2014, RBS Bank România a adus la cunoștința reclamantei-pârâte reconvenționale că a cesionat la data de 12.08.2013 drepturile rezultate în temeiul contractului de credit mai sus menționat, cesiunea devenind efectivă la 29.08.2013. De la data ultimei plăți, respectiv 17.02.2011, și până la data cesiunii contractului de credit, au fost calculate de bancă accesorii la suma rămasă de restituit de 7.148 lei, toate în cuantum total de 7.602,31 lei, astfel că suma totală datorată în prezent potrivit contractului de credit nr. 090401RCC0217/31.03.2009 este de 14.750,63 lei.
Tot prin același raport de expertiză contabilă s-a stabilit că, în perioada 06.04._09, a fost achitată suma de 145 lei în data de 30.04.2009, iar în perioada iunie 2009–februarie 2011, reclamanta-pârâtă reconvențională a achitat pentru contractul de credit nr. 090401RCC0217/31.03.2009 suma de 7.105 lei.
Totodată, s-a stabilit că obligația de plată a pârâtului-reclamant reconvențional pentru perioada 06.04._09 este de 72,50 lei, iar pentru perioada iunie 2009-februarie 2011, este de 3.552,50 lei.
Potrivit dispozițiilor vechiului Cod al familiei, soții au două categorii de datorii: personale și comune. Datoriile comune sunt determinate limitativ de lege. Toate celelalte datorii sunt personale fiecăruia dintre soți. Legea prezumă că datoriile soților sunt personale câtă vreme nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune. Conform art.32 lit b C. fam, obligațiile contractate de către soți împreună sunt obligații comune, deoarece legea prezumă că reprezintă un interes al căsniciei.
Din înscrisurile de la dosar, anterior menționate, coroborate cu recunoașterile pârâtului exprimate în cuprinsul cererii reconvenționale și cu ocazia luării interogatoriului – răspuns la întrebarea nr.5 (fila 98-99, vol.I), dar și cu declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 102 – 105, vol.I), instanța reține că cel dintâi credit anterior menționat în cuantum de 10.161,99 euro constituie o datorie comună a foștilor soți, acesta fiind contractat la data de 13.09.2007 la RBS Bank SA (fostă ABN AMRO Bank SA), respectiv creditul nr.070911PIL0156 în sumă de 5.400 euro, pentru o perioadă de 72 de luni. La data de 09.10.2008, acest credit a fost suplimentat cu suma de 5.500 euro, creditul nr.081007TUP1524 rezultat în urma suplimentării fiind în sumă totală de 10.161,99 euro, perioada de rambursare fiind de 120 luni. Creditul nr. 070911PIL0156 a fost închis la aceeași dată, suma rămasă de plată fiind inclusă în valoarea noului credit nr. 081007TUP1524. Din răspunsul la întrebările nr.6 și 10 din interogatoriu, rezultă că pârâtul refuză achitarea acestui credit, iar din luna iulie 2009 reclamanta achită singură creditul. Coroborând aceste răspunsuri ale pârâtului cu situația plăților efectuate pentru creditul nr.081007TUP1524 (anexa nr. 5 la raportul de expertiză contabilă, f. 99), se reține că, în perioada iulie 2009 – februarie 2011, reclamanta-pârâtă reconvențională a achitat singură ratele creditului, respectiv suma de 3.234,08 euro, iar obligația de plată a pârâtului-reclamant reconvențional pentru aceeași perioadă este de 1.617,04 euro, reprezentând jumătate din suma achitată de reclamantă, creditul nr.081007TUP1524 fiind o datorie comună a foștilor soți, astfel că instanța urmează a obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.617,04 euro reprezentând jumătate din suma achitată cu titlu de rate de către reclamantă în perioada iulie 2009 – februarie 2011, precum și la plata sumei de 5.550,445 euro reprezentând jumătate din suma rămasă de plată la data de 29.08.2013 pentru creditul nr. 081007TUP1524/09.10.2008 (11.100,89 euro X ½ părți).
Nu a fost dovedită susținerea pârâtului-reclamant reconvențional în sensul că foștii soți au achitat autoturismul marca Peugeot cu suma de 7.000 euro provenind din creditul anterior menționat, acest credit fiind contractat în două tranșe, respectiv la data de 13.09.2007 suma de 5.400 euro, deci cu un an înainte de achiziționarea acestui autoturism (28.09.2008), fiind suplimentată la data de 09.10.2008 cu suma de 5.500 euro, după data achiziționării autoturismului.
Așa cum s-a reținut anterior, reclamanta a contractat la RBS Bank (Romania) SA un card de credit M. Card cu limita de 7.050 lei, ca urmare a semnării contractului de credit nr.090401RCC0217/31.03.2009. Referitor la acest credit, contestat a fi datorie comună de către pârâtul-reclamant reconvențional, instanța, din probele de la dosar – contract credit filele 38-45, vol.I, extrase de cont filele 93 – 94, vol.I, 170 – 211, vol.II, conform cărora creditul a fost contractat la data de 31.03.2009, cu foarte puțin timp anterior separării în fapt a soților (mai 2009), reține că plățile cu acest card au fost efectuate în marea lor majoritate după data separării în fapt a soților, iar din extrasele de cont menționate rezultă că au fost cheltuite sume de bani pentru achiziționarea unor obiecte de îmbrăcăminte (magazinele Orsay, Koton, Miroglio), coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care au relatat că foștii soți au contractat doar creditul de 10.000 euro pentru plata datoriilor comune, instanța reține că acest credit este o datorie personală a reclamantei și pârâtul nu poate fi obligat la plata acestuia. Mai mult decât atât, din extrasele de cont antemenționate rezultă că, în perioada aprilie-mai 2009, anterior separării în fapt a părților, au fost retrase de pe acest card numeroase sume de bani, în valoare totală de 5.250 lei (filele 170-171, vol. II), pentru care reclamanta-pârâtă reconvențională nu a dovedit cu mijloace de probă că aceste sume ar fi fost utilizate în folosul căsătoriei sau a ambilor soți.
Având în vedere considerentele expuse și textele de lege anterior menționate, instanța urmează a admite în parte cererea principală astfel cum a fost formulată și precizată și în parte cererea reconvențională.
În temeiul art.274 C.pr.civ., instanța constată că reclamanta-pârâtă reconvențională a solicitat obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată. Instanța constată că reclamanta-pârâtă reconvențională a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 450 lei (f. 69 vol. I), onorariile experților în cuantum total de 1700 lei (f. 209-211 vol. I și f. 70 dosar_ ), onorariu avocațial în sumă de 1100 lei (f. 115 dosar_ ). În ceea ce privește onorariile experților, instanța constată că toate expertizele au fost achitate în mod egal de către fiecare parte, astfel încât, având în vedere că acestea au profitat ambelor părți, aceste cheltuieli umează să fie suportate de părți astfel cum au fost achitate. În ceea ce privește taxele de timbru achitate de reclamantă pentru repunerea cererii pe rol, nu este îndreptățită la restituirea acestora, culpa pentru suspendarea dosarului în baza art.242 pct.2 C pr civ revenindu-i în întregime.
În consecință, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost admisă doar în parte, instanța va obliga pârâtul-reclamant reconvențional la plata către reclamanta-pârâtă reconvențională la plata sumei de 775 lei cu titlu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial și va lua act că pârâtul-reclamant reconvențional a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta-pârâtă reconvențională CANA (fostă G.) V. S. cu domiciliul în Bucuresti, ., nr. 4, ., ., sector 6, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvențional G. R. A., cu domiciliul în Bucuresti, .. 7, ..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional G. R. A., în contradictoriu cu reclamantă-pârâtă reconvențională CANA ( fostă G.) V. S..
Constată că în timpul căsătoriei lor părțile au dobândit, prin contribuții egale, următoarele bunuri mobile: mobilă de bucătărie, în valoare de 450 lei, aragaz Gorenje, în valoare de 250 lei, mașină de spălat Gorenje, în valoare de 280 lei, mobilă sufragerie compusă din colțar, în valoare de 470 lei și măsuță, în valoare de 40 lei, sistem audio marca Eurovision, în valoare de 100 lei și calculator în valoare de 625 lei, cuprinzând și multifuncțional Brother (scanner, xerox, imprimantă) în valoare de 25 lei și două autoturisme, respectiv unul marca Renalut Twingo înmatriculat cu nr._, în valoare de 3.991 lei și unul marca Peugeot 206 înmatriculat cu nr._, în valoare de 14.482 lei.
Constată că valoarea totală a bunurilor mobile comune dobândite de părți în cursul căsătoriei lor, anterior enumerate, este în sumă totală de 20.713 lei, cota de contribuție a fiecărui soț fiind în cuantum de 10.356,5 lei.
Respinge capătul de cerere având ca obiect includerea îmbunătățirilor efectuate de foștii soți la apartamentul situat în București, ..7, ., . - proprietatea părinților pârâtului, în compunerea masei partajabile, ca neîntemeiat.
Dispune partajarea bunurilor comune anterior enumerate, în sensul că se vor forma două loturi în natură, după cum urmează: lotul I, în valoare de 5.481 lei, compus din: mobilă de bucătărie, în valoare de 450 lei, aragaz Gorenje, în valoare de 250 lei, mașină de spălat Gorenje, în valoare de 280 lei, mobilă sufragerie compusă din colțar, în valoare de 470 lei și măsuță, în valoare de 40 lei, și autoturismul marca Renalut Twingo înmatriculat cu nr._, în valoare de 3.991 lei, care se va atribui în deplină proprietate și liniștită posesie în favoarea pârâtului-reclamant reconvențional și lotul II, în valoare de 15.232 lei, compus din sistem audio marca Eurovision, în valoare de 100 lei și calculator în valoare de 625 lei, cuprinzând și multifuncțional Brother (scanner, xerox, imprimantă) în valoare de 25 lei și autoturismul marca Peugeot 206 înmatriculat cu nr._, în valoare de 14.482 lei, care se va atribui în deplină proprietate și liniștită posesie în favoarea reclamantei-pârâtă reconvențională.
Obligă reclamanta-pârâtă reconvențională la plata către pârâtul-reclamant reconvențional a sumei de 4.875,5 lei cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Constată că în timpul căsătoriei lor părțile au dobândit ca datorie comună un credit în valoare de 10.161,99 euro, conform contractului de credit nr.081007TUP1524/09.10.2008 încheiat cu RBS Bank (Romania) SA.
Constată că reclamanta-pârâtă reconvențională a achitat singură în perioada iulie 2009 – februarie 2011 suma de 3.234,08 euro reprezentând rate credit.
Constată că suma rămasă de plată la data de 29.08.2013 pentru contractul de credit nr.081007TUP1524/09.10.2008 este de 11.100,89 euro, din care 8.405,35 euro reprezintă rate credit și 2.692,84 euro reprezintă dobânzi și comisioane.
Obligă pârâtul-reclamant reconvențional să plătească reclamantei-pârâte reconvenționale suma de 1.617,04 euro reprezentând jumătate din suma achitată cu titlu de rate de către reclamanta-pârâtă reconvențională în perioada iulie 2009 – februarie 2011, precum și la plata sumei de 5.550,445 euro reprezentând jumătate din suma rămasă de plată la data de 29.08.2013 pentru creditul nr. 081007TUP1524/09.10.2008, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Constată că creditul contractat de către reclamanta-pârâtă reconvențională de la RBS Bank (Romania) SA prin contractul de credit nr.090401RCC0217/31.03.2009, în valoare totală de 14.750,63 lei la data de 29.08.2013, reprezintă datorie personală a acesteia.
Obligă pârâtul-reclamant reconvențional la plata către reclamanta-pârâtă reconvențională la plata sumei de 775 lei cu titlu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Ia act că pârâtul-reclamant reconvențional a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. E. S. G. M. G.
Red./tehnored. Jud. RES/Gr. GMG/ Decembrie 2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 24/2015. Judecătoria... → |
|---|
