Pretenţii. Încheierea nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 10/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 15401/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 10.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. D.
GREFIER - M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul TARȚĂU D. L. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta, prin apărător ales, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei (fila 12) și pârâtul, personal și asistat de apărător ales, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei (fila 53).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cuprinsul căruia se învederează instanței faptul că la data de 20.11.2015, pârâtul a formulat întâmpinare, după care,
În conformitate cu dispozițiile art. 219 Cod procedură civilă, instanța procedează la verificarea identității pârâtului prezent, Tarțău D. L. A., fiind legitimat cu carte de identitate . nr._, CNP_, eliberată de SPCEP S4 la data de 13.03.2012.
Având în vedere că pricina se află la prima zi de înfățișare cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la aproximativ 3 luni.
Pârâtul, prin apărător arată că renunță la cererea de repunere în termen pentru formularea întâmpinării.
Instanța ia act de renunțarea pârâtului, prin apărător, la cererea de repunere în termen pentru formularea întâmpinării.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii și discutării probatoriului, în condițiile art. 254 Cod procedură civilă.
Reclamanta, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Deliberând asupra probelor propuse, în temeiul art. 255 rap. la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, considerând-o legală, verosimilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Constatând administrată proba cu înscrisuri, prin actele deja depuse la dosarul cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă instanța declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri, conform art. 392 Cod procedură civilă.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, apreciind că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile art. 451 și urm. Cod procedură civilă. De asemenea, arată că pârâtul a căzut în pretenții în dosarele indicate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta rezervându-și dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată. Pentru toate aceste motive solicită admiterea cererii; cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul, prin apărător, solicită respingerea cererii de chemare în judecată. De asemenea, arată că dosarul care are ca obiect litigii de muncă, a parcurs două cicluri procesuale, așadar, apreciază că pentru primul ciclu procesual nu se poate reține incidența dispozițiilor privitoare la cheltuielile de judecată în favoarea reclamantei din prezenta cauză, având în vedere faptul că a fost admis recursul pârâtului și cauza a fost trimisă spre rejudecare, cuantificând exact suma pretinsă pentru acel ciclu, arată că este vorba despre suma de 43.144,56 lei (echivalentul a 8.000 euro + T.V.A.), pe care apreciază că nu o datorează cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată, pentru cel de-al doilea ciclu procesual, arată că Tribunalul a admis în parte cererea pârâtului, apreciind că nu este aplicabilă dispoziția referitoare la obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, dat fiind faptul că cererea formulată, respectiv contestația, a fost admisă în parte, precizând că suma corespunzătoare acelei etape procesuale, a fost de 8.311,22 lei. Mai mult, arată că recursul respins, a presupus un onorariu format din 6.744 lei și un onorariu de succes de 10.000 euro + T.V.A., învederând faptul că etapa de recurs a parcurs două termene pentru care a fost achitată suma totală de 50.960 lei, reprezentând onorariu propriu-zis și onorariu de succes. Totodată, arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În replică, apărătorul reclamantei arată că toate onorariile au fost stabilite cu respectarea condițiilor art. 135 din Statutul Avocaților.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. art. 396 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 17.12.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 17.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. D.
GREFIER - M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul TARȚĂU D. L. A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 17.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
1. Prin cererea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 11.08.2015, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul Tarțău D. L. A., pentru a fi obligat la plata sumei de_,78 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr._/3/2011 și_/3/2011*, având ca obiect contestație la decizie de concediere.
Solicită judecarea în lipsă, pe baza înscrisurilor de la dosar.
Arată că pârâtul a fost angajat al său în funcția de director IT.
Prin Decizia nr. 557/28.02.2011, a fost concediat.
Din eroare, reclamanta a emis Decizia de concediere nr. 627/17.03.2011, privindu-l pe pârât și având aceleași motive.
Reclamanta a emis o nouă decizie cu nr. 652/28.03.2011 prin care a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 627/17.03.2011.
Pârâtul a formulat contestație înregistrată pe rolul Tribunalului București sub numărul_/3/2011, împotriva Deciziei nr. 557/28.02.2011.
Ulterior și–a extins cererea de chemare în judecată și la Decizia de concediere nr. 627/17.03.2011.
Dosarul a fost soluționat pe parcursul a două cicluri procesuale, fiind încheiate mai multe contracte de asistență judiciară.
În ceea ce privește onorariul de succes, acesta este legal, spre deosebire de onorariul de quota litis.
Invocă Decizia ICCJ nr. 3339/14.10.2010, pronunțată în dosarul nr. 412/2010.
Arată că în cauza S. și P. c. României, CEDO a arătat că sumele privind cheltuielile de judecată nu trebuie să se limiteze la cele pentru care există dovezi că au fost achitate, întrucât astfel s-ar limita posibilitatea reprezentării judiciare pentru persoanele cu mijloace financiare limitate.
În drept, invocă art. 1349 alin. (1) și (2) Cciv, art. 451 și urm. C., art. 194 C..
2. La data de 20.11.2015, pârâtul a depus întâmpinare (fila 54).
Solicită respingerea pretențiilor reclamantei.
Arată că pentru primul ciclu procesual, aceasta nu este îndreptățită să solicite cheltuieli de judecată, întrucât doar partea care a pierdut procesul poate fi obligată, iar în acest caz, nimeni nu a pierdut procesul, calea de atac fiind admisă, iar dosarul întors pentru rejudecare.
Suma de 8000 de euro și onorariul de succes de 10.000 de euro au vizat doar primul ciclu procesual.
În al doilea ciclu procesual, s-a încheiat un dosar distinct în care a fost încheiat un nou contract de reprezentare, pentru un onorariu de 1500 euro + TVA, în condițiile în care soluția Tribunalului București a fost de admitere în parte a contestației.
Arată că în recurs a fost stabilit un nou onorariu pentru care s-a achitat suma de 6744 lei și a fost stabilit onorariu de succes.
Arată că sumele stabilite pentru recurs sunt excesive față de activitatea desfășurată de avocat.
În drept, indică art. 186 și art. 205 C..
3. A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând dosarul, instanța reține:
4. În fapt, arată că pârâtul a formulat contestație înregistrată pe rolul Tribunalului București sub numărul_/3/2011, împotriva Deciziei nr. 557/28.02.2011. Ulterior și-a extins cererea de chemare în judecată și la Decizia de concediere nr. 627/17.03.2011.
Prin sentința civilă nr. 639/21.01.2013, Tribunalul București a respins contestația, menținându-se efectele Deciziei nr. 557/28.02.2011.
Prin decizia Curții de Apel nr. 4689/10.10.2013, a fost admis recursul pârâtului și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului București, unde dosarul a fost înregistrat sub numărul_/3/2011*.
Prin sentința civilă nr. 4819/18.04.2014, Tribunalul București a admis în parte contestația, a anulat decizia nr. 627/17.03.2011, fiind solicitate cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivare, s-a reținut în esență că deși decizia anulată nu produce efecte, societatea nu putea emite o decizie de anulare a altei decizii, aceasta fiind prerogativa instanței.
Soluția referitoare la Decizia nr. 557/28.02.2011 a fost aceea de respingere a contestației.
Prin Decizia Curții de Apel nr. 698/23.02.2015, a fost respins recursul pârâtului, care a vizat doar soluția instanței cu privire la capătul de cerere referitor la menținerea Deciziei nr. 557/28.02.2011.
Reclamanta a fost reprezentată în cele două litigii de avocat, conform contractului de asistență judiciară nr._/2012 pentru litigiul din dosarul nr._/3/2011, onorariul fiind stabilit la nivelul sumei de 8000 euro + TVA, pentru fond și recurs.
De asemenea, a fost prevăzut un onorariu de succes de_ euro, care urma să fie achitat după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
În baza acestui contract a fost emisă factura nr. 0041/02.03.2012 în cuantum de_,56 lei, achitat de reclamantă, iar onorariul de succes a făcut obiectul facturii nr. T010027/26.02.2015, în valoare de_ lei.
La rejudecare a fost încheiat un nou contract de asistența judiciară cu nr._/2014, care prevedea un onorariu de 1500 euro + TVA doar pentru fond. În baza acestui contract a fost emisă factura nr. CAVTA0113/17.04.2014, în valoare de 8311,22 lei.
În recurs, a fost stabilit un nou onorariu în cuantum de 1500 euro + TVA, conform unui al treilea contract de asistență judiciară nr. 06/20.11.2014, în baza căruia a fost emisă factura nr. 0014/07.01.2015, în valoare de 6744 lei.
5. În drept, instanța reține că potrivit art. 451 C., (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. (2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. (3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experților judiciari și a specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3). (4) Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).
Potrivit art. 452 C., Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Potrivit art. 453 C., (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
6. Cu titlu prealabil, instanța precizează că obligația de a suporta cheltuielile de judecată este izvorâtă din lege și din acest motiv, generează o formă particulară de răspundere delictuală.
Această obligație urmează să fie suportată de către partea care a generat procesul în mod nejustificat, culpabil, adică fie reclamantul, în măsura în care acțiunea sa se respinge, fie pârâtul, în măsura în care acțiunea reclamantului este admisă, fie toate părțile, prin aprecierea după criterii de proporționalitate, a gradului de culpă în declanșarea litigiului, în ipoteza admiterii în parte a cererii.
Aceste principii se aplică și într-o situație precum cea din speță, în care cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată se face pe cale separată.
În condițiile în care vorbim despre o formă particulară a răspunderii delictuale, este evident că trebuie analizate condițiile generale de existență ale acesteia, astfel cum derivă ele din art. 1349 alin. (1) Cciv și art. 1357 Cciv: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, a unei legături de cauzalitate între acestea și a unei forme de vinovăție (culpă sau intenție) sancționabile.
În cazul particular al cheltuielilor de judecată, prejudiciul este stabilit la nivelul sumelor dovedite cu acest titlu, iar fapta ilicită și vinovăția trebuie stabilite în raport de generarea nejustificată, culpabilă, a procedurilor judiciare.
7. Pe fond, instanța reține că obiectul litigiului în dosarele nr._/3/2011 și_/3/2011* a fost constituit de Deciziile nr. 557/28.02.2011 și nr. 627/17.03.2011, emise de reclamantă în contextul concedierii pârâtului.
De asemenea, pârâtul a solicitat instanței să i se plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate dacă nu ar fi fost concediat.
Potrivit întâmpinării depuse la dosar de ., dosar nr._/3/2011), pârâtul avea un salariu la nivelul anului 2009 de 20.500 lei brut.
Prin urmare, în analiza obiectului litigiului trebuie avut în vedere, pe de o parte, cererea principală vizând cele două decizii, iar pe de altă parte, evaluarea bănească a acestuia.
Din a doua perspectivă, ținând seama de faptul că litigiul s-a întins din 18.03.2011 până în 23.02.2015, fiind vorba despre aproximativ 47 de luni, în condițiile venitului pârâtului de_ de lei brut pe lună, această evaluare ajunge la suma de minimum_ lei (fără indexări, majorări sau accesorii).
Acesta este cuantumul sumei pe care reclamanta . trebuit să îl plătească în măsura în care pierdea litigiul.
În acest cadru, chiar dacă litigiul nu a avut o complexitate ridicată, ținând seama de miza reală a acestuia, se justifică atitudinea reclamantei . angaja serviciile unui avocat cu mijloacele profesionale necesare să îi asigure o apărare de calitate.
Instanța reține că suma angajată de reclamantă a fost în cuantum total de 8000 euro + TVA (dosarul nr._/3/2011), 1500 euro + TVA (dosar de fond nr._/3/2011*) și 1500 euro + TVA (dosar recurs nr._/3/2011*), la care se adaugă onorariul de succes de_ euro.
În total, suma se ridică la valoarea de_ euro + TVA.
Instanța va avea în vedere, așadar, onorariul total stabilit între reclamantă și avocatul său, nefiind relevantă împărțirea acestuia pe cicluri procesuale și etape procesuale. Din moment ce suntem în prezența unei singure acțiuni, cu mai multe capete de cerere, o analiză separată nu se impune, fiind necesară o evaluare globală a litigiului.
În aceste circumstanțe, contrar opiniei pârâtului, instanța reține de asemenea, că onorariul de succes a fost stabilit o singură dată, în cuantum de_ de euro, chiar dacă s-au făcut referiri la acesta în ambele cicluri procesuale, neputând fi conceput decât un singur succes profesional în cadrul unui singur dosar. Prin urmare, nu există temei pentru eliminarea acestuia din prezenta analiză.
Chiar în condițiile mizei financiare ridicate pentru reclamanta . de sumă este extrem de ridicată în raport cu activitatea efectivă depusă de avocat pe parcursul celor două cicluri procesuale, în raport cu dificultatea juridică a acestuia.
În acest cadru, făcând aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C., instanța urmează să admită cererea și să oblige pe pârât la plata sumei de 6000 euro + TVA.
În ceea ce privește susținerea pârâtului potrivit căreia acțiunea sa a fost admisă în parte, anulându-se Decizia nr. 627/17.03.2011, instanța reține că deși acest lucru este adevărat, miza reală a litigiului a fost reprezentat de decizia nr. 557/28.02.2011, care a fost menținută, în baza căreia pârâtul a fost concediat.
Prin urmare, soluția privind Decizia nr. 627/17.03.2011 a avut mai mult caracter formal și nu a influența scopul demersului judiciar al pârâtului, respectiv de a obține reintegrarea în muncă și despăgubiri.
8. Cu privire la cheltuielile de judecată din prezentul dosar, instanța face trimitere la precizările prealabile anterior făcute în prezenta hotărâre, cu privire la natura juridică a cheltuielilor de judecată, care se justifică printr-o formă particulară de răspundere delictuală.
În acest cadru, instanța reține că instanța reține că reclamanta cunoștea exact întinderea prejudiciului generat de cheltuielile de judecată și avea toate datele să ceară repararea sa în dosarele nr._/3/2011 și nr._/3/2011*.
Faptul că reclamanta a ales să acționeze pe cale separată nu îi poate fi reproșat, având în vedere că are acest drept, în acord și cu considerentele deciziei ICCJ nr. 19/2013, însă nici pârâtului nu i se poate reproșa o atitudine culpabilă, care să fi generat acest al doilea proces.
Instanța nu exclude ca într-o situație particulară, într-un litigiu precum cel din prezentul dosar, să se poată stabili o culpă procesuală a pârâtului, astfel încât acesta să fie obligat, în tot sau în parte, la suportarea cheltuielilor de judecată din dosarul în care sunt cerute cheltuieli de judecată pe cale separată.
În speța de față însă, nu acesta este cazul.
Dacă s-ar admite, ca principiu, că al doilea litigiu este generat întotdeauna de pârât, atunci ar trebui să se admită că reclamanta poate din nou să nu ceară cheltuieli de judecată și să acționeze, într-un alt treilea litigiu, pentru recuperarea lor. Acest mod de acțiune s-ar putea perpetua la nesfârșit, ceea ce în mod evident, nu poate fi primit.
Față de aceste precizări, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . - cu sediul ales la SCA C. M. P. din București ., nr.28C, ., în contradictoriu cu pârâtul TARȚĂU D. L. A. - sector 4, București, ., ., . class="Corptext3"> Obligă pe pârât la plata echivalentului în lei din ziua plății, a 6.000 de euro, la care se adaugă TVA, către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în dosarele_/3/2011 și_/3/2011*.
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în prezentul dosar.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, urmând ca apelul să fie depus la Judecătoria sectorului 4 București.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red. dat./ jud. C.D. / 4 ex. /20.01.2016
| ← Validare poprire. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL... | Întoarcere executare. Sentința nr. 2657/2015. Judecătoria... → |
|---|
