Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 748/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 748/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 748/2016
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 748
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – L. G.-A.
GREFIER – B. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta M. A., având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la data de 15.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 26.01.2016, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 03.09.2015 și precizată în 25.09.2015 reclamantul PUȘCA I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta A. INTERNȚAIONAL S.A. (M. A.), ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1584,29 euro debit principal și dobândă penalizatoare în cuantumul prevăzut de lege.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că după o condiție medicală acutizată în perioada 12-13.11.2014, s-a prezentat la spitalul Hotel Dieux Accueil des Urgences în 15.11.2014. În urma consultului medical, medicul a dispus în scris în raportul medical din formularul de daune al mondial assitance tratamentul ambulatoriu pentru îmbolnăvirea acută. Raportul medical include diagnosticul, tratamentul și biletul de ieșire. Polița de asigurare conține în secțiunea 3 cheltuielile asigurate/plățile de compensații care trebuie efectuate în cazul unei îmbolnăviri acute. Diagnosticul pus de medicul din spitalul francez este bronșită acută, astfel că această condiție este îndeplinită.
Călătoria planificată în baza biletului de transport EUROLINES PASS a fost întreruptă datorită acestui eveniment. Reclamantul a planificat ulterior o altă călătorie, Franța nefiind singura destinație de călătorie planificată, aspect care a fost comunicat și asigurătorului.
Întreruperea călătoriei planificată pe baza biletului EUROLINES PASS a fost comunicată pârâtei în 29.10.2014, pentru a se întocmi dosarul de daună, împreună cu o . documente justificative.
Reprezentantul pârâtei i-a comunicat reclamantului refuzul de plată, întrucât dosarul nu conține dovezi care să justifice întreruperea călătoriei, iar medicul nu a constatat și nu a dispus în scris întreruperea călătoriei. Aceste motive nu sunt însă relevante, întrucât în polița de asigurare nu este menționată obligativitatea unei spitalizări, fiind suficient și un tratament ambulatoriu. Deoarece diagnosticul stabilit de medic a fost bronșită acută, iar conform art. 9.4 din condițiile generale de asigurare persoana asigurată este obligată să se conformeze ordinului de consultare, reclamantul a respectat indicațiile și a întrerupt călătoria.
Nu există niciun document care să impună medicului să dispună în scris întreruperea călătoriei. Formularul conține doar o rubrică pentru eventuala călătorie de reîntoarcere, dacă ar fi necesară, însă nu a fost cazul unei întoarceri în regim special.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14, 15, 1260 și 1270 C.civ.
Pentru dovedirea pretențiilor sale reclamantul a depus la dosarul cauzei, odată cu cererea introductivă, înscrisuri constând în corespondență electronică, documente medicale, condiții de asigurare și polița de asigurare.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 de lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 52).
Debitoarea a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare, a arătat că în 11.09.2014 reclamantul a achiziționat biletul de transport EUROLINES PASS valabil din 16.09.2014 până în 16.10.2014. În 14.09.2014 reclamantul încheie polița de asigurare pe care își întemeiază pretențiile, pentru perioada 16.09._14. În 15.10.2014 reclamantul, acuzând tuse, se prezintă la spitalul Dieux Accuieil des Urgences din Paris, unde, în urma consultului, este diagnosticat cu bronșită acută și îi este recomandat un tratament ambulatoriu, prescriindu-se paracetamol și amoxicilină, fără altă mențiune specială ori interdicție referitoare la capacitatea de a călători.
În perioada 16.10._14 reclamantul își continuă șederea în Franța, fără vreo legătură cu evenimentul medical produs, depășind perioada de valabilitate a biletului de transport EUROLINES PASS și a poliței de asigurare. În 29.10.2014 reclamantul efectuează un nou consult medical în Franța. În 04.11.2014 a fost înregistrat la centrala de urgență a M. A. anunțul daunei medicale. Ulterior, reclamantul și-a extins pretențiile pentru cheltuielile legate de întreruperea călătoriei, diurnă și cheltuieli de transport.
Reclamantului i-a fost virată suma de 12.60 euro în 16.01.2015 și i-a fost comunicat faptul că pârâta nu va rambursa cheltuielile din diurnă, prelungirea călătoriei și serviciile medicale din afara perioadei de valabilitate a poliței.
În 28.05.2015 spitalul din Paris emite un raport medical privind consultația inițială, din 15.10.2014, unde se menționează la rubrica diagnostic imposibilitatea de a călători ce jour, adică în această zi.
D. urmare, diurna solicitată, prelungirea călătoriei și serviciile medicale din afara perioadei de valabilitate a poliței de asigurare nu sunt despăgubite, nefiind acoperite de poliță. Conform raportului medical emis ulterior, medicul confirmă ca a prescris numai tratament medicamentos cu Amoxicilină și Paracetamol, recomandând neefectuarea călătoriei exclusiv pentru 15.10.2014. Or, biletul EUROLINES PASS era valabil și pentru data de 16.10.2014, astfel încât reclamantul putea efectua orice călătorie în data de 16.10.2014.
Reclamantul și-a prelungit călătoria în Franța încă 13 zile, fără a preciza motivele. Nu există nicio dovadă privind călătoria la Berlin, de aceea, cheltuielile ulterioare nu au nicio legătură cu evenimentul medical produs.
Cu privire la condițiile de asigurare, acestea permit întreruperea călătoriei atunci când siguranța corporală a persoanei asigurate este periclitată de evenimentul medical asigurat. Or, dacă siguranța corporală a reclamantului ar fi fost periclitată, instituția medicală ar fi dispus internarea. D. urmare, nu există un pericol, chiar și potențial, asupra persoanei asigurate, câtă vreme personalul medical specializat nu a dispus internarea sau călătoria specială de întoarcere.
Formularul costuri de spitalizare completat de personalul medical este suficient de relevant în privința faptului că reclamantul nu era într-o situație specială, fiind barată rubrica privind necesitatea efectuării unei călătorii de întoarcere. Evenimentul nu poate fi încadrat în categoria întreruperea călătoriei, tratamentul recomandat fiind doar medicamentos, călătoria fiind posibilă în baza biletului EUROLINES PASS. Cheltuielile suplimentare sunt decontate doar dacă la dată planificată inițial pentru călătorie călătoria este imposibilă din motive obiective. Reclamantul nu a dovedit imposibilitatea obiectivă a acestei călătorii și și-a prelungit șederea 13 zile peste durata de valabilitate a biletului de transport. Aceste cheltuieli sunt în consecință urmarea deciziei reclamantului de a nu efectua călătoria în 16.10.2014.
În probațiune, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri constând în corespondență electronică, documente medicale, poliță de asigurare și condiții generale.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare. Acesta a arătat că traducerea documentului medical de către pârâtă este inexactă, sensul sintagmei ce jour fiind în prezent. Tratamentul și recuperarea pentru afecțiunea suferită durează și până la 10 zile, conform unor surse de pe internet, astfel că nu era posibilă călătoria. Clarificarea cu privire la conținutul raportului medical a fost făcută de spital la 28.05.2015 și a fost inclusă ca probă.
Pe de altă parte, spitalizarea nu este necesară în cazul asigurării, nefiind prevăzută expres ca o condiție pentru întreruperea călătoriei. Esențial este ca evenimentul medical să fie acut.
La termenul de judecată din data de 15.01.2016 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constatând că acestea îndeplinesc condițiile impuse de art. 255 C.pr.civ. în sensul că sunt admisibile potrivit legii și conduc la soluționarea cauzei.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul a încheiat cu societatea pârâtă o poliță de asigurare pentru călătorie, valabilă din 14.09.2014 până în 15.10.2014 (f. 124). De asemenea, acesta a achiziționat un bilet de călătorie EUROLINES PASS, pentru călătorii cu autobusul, în valoare de 340 de euro, valabil în perioada 16.09._14 (f. 112).
Reclamantul s-a deplasat în Paris, Franța, iar în data de 15.10.2014, s-a prezentat la spitalul Hotel Dieux Accueil des Urgences acuzând tuse persistentă de câteva zile (acest aspect rezultă din documentele depuse de părți și din raportul medical de consultare pentru urgențe medico-chirurgicale, f. 10). Din raportul medical întocmit la spitalul parizian rezultă că reclamantul avea tuse productivă de 48 de ore, diagnosticul fiind bronșită acută. În același document se menționează faptul că bronișita necesită un tratament care împiedică în prezent pacientul să călătorească.
Cu privire la traducerea noțiunii de ce jour din cuprinsul raportului medical, instanța reține că aceasta trebuie efectuată de către o persoană autorizată de autoritățile statale, fiind relevantă traducerea autorizată depusă la dosarul cauzei la f. 100 și 79 din dosar (traducere efectuată de P.F. M. D., traducător autorizat). Această soluție se bazează și pe dispozițiile art. 150 alin. C.pr.civ., care prevede că înscrisurile redactat într-o limbă străină se depun la dosarul cauzei însoțite de traducerea autorizată, efectuată de traducător autorizat. Conform traducerii oficiale, mențiunea medicului francez a fost nu îi permite pacientului să călătorească în prezent (traducere a documentului din 25.08.2015 emis de spital), și împiedicându-l pe pacient să călătorească (traducere a documentului din 28.12.2015 emis de spital).
Din recunoașterile părților rezultă că reclamantul a rămas în Paris până în 29.10.2014, când a efectuat un nou control medical (f. 114 dosar).
ÎN D.
Conform art. 1026 C.pr.civ., Prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Având în vedere că pretențiile reclamantului se ridică la suma de 7050 lei (echivalentul în lei a sumei de 1585 euro), instanța constată această condiție îndeplinită. De asemenea, având în vedere că obiectul pretenției îl constituie executarea contractuală a obligației de plată a prețului unor prejudicii asigurate, litigiul nu se numără între cele excluse expres de către art. 1026 alin. 2 și 3 C.pr.civ., procedura privind cererile de valoare redusă fiind aplicabilă.
1. Cu privire la pretențiile reclamantei instanța reține că acestea au ca obiect executarea unei obligații contractuale.
Art. 1270 cod civil dispune: Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. De asemenea, conform art. 1350 Cod Civil orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Conform art. 1516 Cod Civil Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației.
Din dispozițiile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii contractuale a debitorului unei obligații este necesar ca acesta să nu își fi executat culpabil obligațiile pe care și le-a asumat în virtutea contractului și să fie pus în întârziere de către creditor.
Cu privire la prima dintre aceste condiții, și anume neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale, instanța reține că aceasta este îndeplinită. Așa cum a reținut anterior instanța, între părți a fost încheiată o poliță de asigurare, în temeiul căreia pârâta se obliga să despăgubească pe reclamant pentru o . costuri, în cazul intervenției unui eveniment asigurat.
Existența sau producerea evenimentului asigurat a fost contestată în prezentul litigiu, părțile nefiind de acord cu privire la existența unei cauze care să întrerupă călătoria. Instanța reține că documentele medicale depuse la dosarul cauzei și emise de spitalul Hotel Dieux Accueil des Urgences din Paris, unde s-a prezentat reclamantul, atestă existența unei bronșite acute. Tratamentul recomandat a fost paracetamol și amoxicilină pe o perioadă de 5 zile, astfel cum rezultă din raportul depus la dosarul cauzei la f. 10. și f. 95.
De asemenea, este menționat faptul că tratamentul îl împiedică pe reclamant să călătorească. Traducerea oficială efectuată este relevantă, susținerile părților nefiind suficiente pentru a stabili traducerea corectă a noțiunii ce jour utilizată de medicul francez. D. urmare, instanța nu poate să aprecieze ca fiind exactă traducerea propusă de pârâtă, întrucât pârâta nu are calitatea necesară impusă de lege pentru a efectua traduceri autorizate. Potrivit documentului aflat la f. 79 traducerea corectă este nu îi permite pacientului să călătorească în prezent, urmând ca analiza ulterioară să plece de la această variantă oficială.
Având în vedere faptul că reclamantului i-a fost recomandat un tratament cu antibiotic, chiar ambulatoriu, precum și mențiunea expresă a medicului că acest tratament îl împiedică pe reclamant să călătorească (în prezent), instanța reține că întreruperea călătoriei a avut loc. Dispozițiile relevante din condițiile generale ale asigurării (f. 12 verso) menționează că vor fi restituite cheltuielile pentru serviciile de călătorie rezervate și nefolosite. Evenimentele asigurate în acest caz sunt cele care pun în pericol siguranța corporală a persoanei asigurate în locul unde aceasta își efectuează concediul. Îmbolnăvirea acută reprezintă o afecțiune medicală care pune în pericol siguranța corporală a persoanei asigurate, fiind necesar ca aceasta să urmeze tratamentul medicamentos prescris de medic.
De altfel, pârâta nu a prezentat documente medicale care să demonstreze faptul că bronșita acută nu este aptă să pună în pericol siguranța corporală a persoanei asigurate. Atâta timp cât medicul a stabilit existența unei afecțiuni care presupune administrarea unui tratament cu antibiotic și îl împiedică pe reclamant să călătorească, instanța reține că bronșita acută se încadrează în noțiunea de eveniment care pune în pericol siguranța corporală a asiguratului.
Totodată, călătoria programată de către reclamant urma să fie efectuată cu autobusul, pe o distanță foarte lungă (între state diferite), fiind cel puțin improbabil ca un medic să recomande o astfel de călătorie. Instanța reține și faptul că afecțiunile acute presupun odihnă pentru recuperare, alimentația potrivită și hidratarea corespunzătoare, alături de tratamentul medicamentos. Pe de altă parte, este necesar a fi luată în calcul și siguranța celorlalți călători din mijlocul de transport în care se efectuează călătoria, în cazul unei boli contagioase.
Susținerea pârâtei conform căreia pentru a fi îndeplinită condiția privind siguranța corporală a asiguratului este necesară spitalizarea sau recomandarea unei călătorii de întoarcere în regim special nu poate fi primită. O astfel de interpretare nu are temei în dispozițiile poliței de asigurare și nu este prevăzută ca atare în mod expres, fiind de domeniul evidenței că o afecțiune pentru care nu se impune spitalizarea poate totuși să creeze o imposibilitate de a călători.
D. urmare, instanța urmează să constate caracterul întemeiat al pretenției petentului care privește acordarea cheltuielilor de transport rezervate și nefolosite, în cuantum de 240 de euro.
Cu privire la cheltuielile medicale solicitate prin cererea introductivă, este necesar, în prealabil, a fi stabilit conținutul noțiunii de cheltuieli medicale, astfel cum sunt acestea prevăzute în polița de asigurare (f. 12 verso). Evenimentele asigurate pentru asigurarea medicală de sănătate sunt: cheltuielile de tratament pentru prima îngrijire (primul ajutor) și pentru combaterea imediată a durerilor; transportul bolnavului respectiv transportul spre casă, cheltuielile de căutare și salvare (recuperare); invaliditatea; transferul în caz de deces. Se prevede ulterior, la punctul 3.1 din secțiunea asigurare medicală de sănătate, că în cazul unei îmbolnăviri acute, care survine în străinătate, sunt asigurate cheltuielile pentru medic, pentru transportul bolnavului, pentru internarea în spital și pentru medicamente.
Acestea sunt dispozițiile relevante și indicate de către părți în ceea ce privește costurile suportate de către reclamant. Instanța reține că din ansamblul acestor prevederi rezultă că sunt asigurate cheltuielile de tratament pentru prima îngrijire, pentru medic, internarea în spital și pentru medicamente. În aceste cheltuieli se încadrează cele efectuate de reclamant la spitalul Hotel Dieux Accueil des Urgences, precum și cele efectuate cu procurarea medicamentelor. Din totalul acestor cheltuieli, 12,60 euro au fost deja restituiți de către pârâtă, existând un rest de 8.79 euro care nu au fost acordați.
Perioada de acordare a cheltuielilor solicitată de reclamant este 15.10._14. Instanța reține însă că tratamentul recomandat de medicul de la Hotel Dieux Accueil des Urgences este de 5 zile, și inclusiv sursele prezentate de reclamant arată că recuperarea în urma bronșitei acute poate dura până la 10 zile. Reclamantul a rămas în Franța o perioadă de 13 zile ulterior primului consult medical, perioadă care nu este justificată de afecțiunea acută. Reclamantul avea obligația de a se prezenta la medic după terminarea tratamentului, care a durat 5 zile, iar nu după 13 zile. Atâta timp cât nu a fost justificată necesitatea șederii pe toată această perioadă, instanța urmează să ia în considerare pentru acordarea cheltuielilor doar perioada de 5 zile pentru care medicul a impus tratamentul.
În ceea ce privește diurna solicitată de reclamant, instanța apreciază că aceasta nu se încadrează între cheltuielile prevăzute de polița de asigurare. Dispozițiile poliței se referă exclusiv la cheltuielile efectuate la medic și pentru medicamente, nefiind cuprinse eventualele costuri ale alimentației sau hidratării. Deși șederea suplimentară, cel puțin pe perioada celor 5 zile de tratament, este o consecință a evenimentului asigurat, convenția părților nu prevede și aceste cheltuieli ca fiind rambursabile, astfel că instanța urmează să respingă aceste pretenții ca neîntemeiate.
Vizita medicală din data de 29.10.2015 a fost efectuată de către reclamant după 13 zile de la consultul inițial de la Hotel Dieux Accueil des Urgences. Or, tratamentul pe care medicul l-a recomandat are o durată de 5 zile, astfel că la finalul acestei perioade reclamantul trebuia să se prezinte pentru verificare. Cu privire la acest aspect, reclamantul a precizat în ședința de judecată că nu are un motiv pentru care nu s-a prezentat la medic la finalul tratamentului, invocând faptul ca recuperarea poate să dureze până la 10 zile. Instanța apreciază că prelungirea șederii cu o perioadă de 13 zile după durata tratamentului, fără motive temeinice, este imputabilă reclamantului. Așadar, nu pot fi acordate cheltuielile efectuate la o dată mult ulterioară celei pentru care s-a recomandat tratamentul, întrucât această cheltuială nu mai poate fi considerată necesară atâta timp cât asiguratul nu s-a prezentat la medic pentru verificări la finalul tratamentului.
În ceea ce privește caracterul nejustificat al neexecutării obligației de plată a cheltuielilor de transport și a celor medicale, pârâta nu a dovedit existența vreunui caz dintre cele prevăzute de art. 1555-1557 sau 1351-1354 Cod Civil.
În plus, art. 1548 Cod Civil statuează: culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării. Așadar, există o prezumție legală de culpă în sarcina debitoarei, prezumție care nu a fost răsturnată în prezenta cauză.
Cu privire la condiția punerii în întârziere a debitorului, instanța constată că în temeiul art. 1523 alin. 2 lit. d) C.civ. acesta este de drept în întârziere, fiind vorba despre neexecutarea obligației de plată a unei sume de bani asumată în exercițiul unei întreprinderi. Societatea pârâtă este întreprindere în sensul legii civile, obligația fiind asumată în exercitarea obiectului său de activitate, drept urmare aceasta se află de drept în întârziere.
Așadar, având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii contractuale a debitoarei, în temeiul art. 1270, 1350 și 1516 Cod Civil și art. 1031 C.pr.civ., precum și a poliței de asigurare încheiată între părți, instanța urmează să admită capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii serviciilor prestate, în cuantum egal cu echivalentul în lei a sumei de 248,79 euro, din care 240 euro reprezentând cheltuieli de transport și 8,79 euro cheltuieli medicale.
2. Cu privire la capătul de cerere privind dobânda penalizatoare instanța constată că acesta are ca temei art. 1535 Cod Civil.
Având în vedere că instanța a stabilit existența unei neexecutări culpabile a obligației în analiza primului capăt de cerere, pentru întârzierea la plata obligațiilor datorate sunt aplicabile dispozițiile art. 1531 alin. 2 Cod Civil, care statuează că Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. De asemenea, art. 1535 alin. 1 Cod Civil prevede că În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Conform art. 1539 Cod Civil Creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligației principale, cât și plata penalității, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit. În acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligației principale, cât și a penalității, dacă nu renunță la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligației.
Dispozițiile legale menționate consfințesc dreptul creditorului de a fi compensat pentru beneficiul nerealizat ca urmare a imposibilității utilizării sumei de bani datorate la scadență, adică pentru întârzierea la plată. Părțile au dreptul de a stabili cuantumul acestor penalități, natura clauzei având caracterul unei clauze penale.
Dobânzile datorate pentru întârzierea la plată încep să curgă pentru fiecare zi de întârziere începând cu data exigibilității obligației. Data exigibilității este data la care a fost soluționat dosarul de daună și reclamantului i-a fost comunicat refuzul de plată, și anume 19.02.2015 (f. 7).
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 1535 alin. 1 și al art. 4 Cod Civil, instanța urmează să admită acest capăt de cerere și să dispună obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziereîn cuantumul prevăzut de lege, calculate asupra valorii debitului principal, de la 19.02.2015 până la plata efectivă a debitului.
3. Cu privire la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, conform art. 451 alin. 1 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
De asemenea, conform art. 452 C.pr.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă efectuarea de cheltuieli de judecată, în sensul art. 451 alin. 1 C.pr.civ., în cuantum de 200 de lei, și anume taxa de timbru achitată pentru judecarea cauzei (f. 52).
Având în vedere că pârâta este cea care a pierdut procesul, în temeiul art. 1032 alin. 1 C.pr.civ. instanța urmează să admită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și să oblige pe aceasta să plătească reclamantei suma de 200 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea privind pe reclamantul P. I. cu domiciliul în București, .. 1, ., . în contradictoriu cu pârâta M. A. cu sediul în București, sectorul 1, Calea Floreasca, nr. 169, . 2.
Obligă pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei al sumei de 248,79 euro, reprezentând prejudiciul asigurat.
Obligă pârâta să plătească reclamantului penalități de întârziere în cuantumul prevăzut de lege, din 19.02.2015 până la plata efectivă a debitului principal.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2016.
Președinte, Grefier,
L. G.-A. B. V.
Red./Dact. Jud. L.G.A./4ex./
| ← Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 360/2016. Judecătoria... | Validare poprire. Hotărâre din 10-11-2015, Judecătoria... → |
|---|
