Întoarcere executare. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI

Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 15507/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Sentința civilă nr._

Ședința publică din data de 18.12.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – A. C.

GREFIER – V. R. I.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (FOSTĂ A.V.A.S.) în contradictoriu cu intimatul T. I. și terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ având ca obiect „contestație la executare”.

Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea până la data de 18.12.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.11.2015 la data de sub nr._ contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S. în contradictoriu cu intimatul T. I. și terțul poprit A. de T. și contabilitate Publică a Municipiului București a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate de B. „D. G., L. G. și M. P.” în dosarul de executare nr. 2174/A/2011 respectiv adresa de înființare a popririi înregistrată la data de 23.10.2015, procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare și raportul de expertiză contabilă. De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației precum și întoarcerea executării silite.

În motivare, contestatoarea a arătat, cu privire la cererea de suspendare a executării silite, că această măsură este necesară pentru evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii care ar produce un prejudiciu foarte mare A.A.A.S. și, implicit, bugetului statului.

Pe fondul cauzei, aceasta a precizat, în primul rând, că executarea silită se efectuează în mod nelegal, solicitând admiterea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită.

În acest sens, s-a arătat că în cauză se pune în executare o hotărâre judecătorească pronunțată într-o cauză penală, astfel încât termenul de prescripție a început să curgă la data de 04.06.2009, data rămânerii irevocabile a sentinței penale, și s-a împlinit la data de 04.06.2012.

A subliniat contestatoarea că cererea de executare silită formulată nu poate avea efect interuptiv al termenului, astfel încât hotărârea a acărei executare se solicită și-a pierdut puterea executorie.

S-a mai arătat că începerea executării este nelegală față de dispozițiile Legii nr. 113/2013, întrucât toate actele de executare întocmite asupra debitoarei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare nu își mai pot produce efectele, fiind necesară emiterea unor alte acte de executare împotriva actualei debitoare.

De asemenea, s-a invocat nelegalitatea popririi înființate cu nerespectarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. În acest sens, contestatoarea a arătat că termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul de executare, respectiv de la data preluării drepturilor și obligațiilor C.N.V.M. de către A.A.A.S. Aceasta a adăugat că termenul de 6 luni este un veritabil termen de grație în care nu se poate efectua niciun act de executare.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de către contestatoare vizează procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare precum și raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.

În ceea ce privește procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, s-a precizat că executorul a stabilit în mod nelegal aceste sume, fără să prezinte un mod de calcul detaliat al sumelor solicitate și temeiul legal al acestora. Astfel, a învederat că onorariul executorului trebuie calculat pentru atribuția prevăzută de art. 7 lit. b din Legea nr. 188/200 (notificarea actelor judiciare și extrajudiciare), iar nu pentru atribuția prevăzută de art. 7 lit. a din aceeași lege, punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii. De asemenea, executorul a adăugat în mod nelegal T.V.A. la onorariul perceput și că aceste cheltuieli de executare nu au fost încuviințate de instanță. S-a precizat că pentru onorariul de avocat și de expert trebuia să se obțină un titlu executoriu separat, pe calea unei acțiuni în pretenții, acestea reprezentând de fapt cheltuieli de judecată, iar nu de executare

De asemenea, s-a contestat valoarea despăgubirii stabilite, arătându-se că executorul judecătoresc nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin decizia penală nr. 164 A, pronunțată de Curtea de Apel, în sensul că a stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 24.05.2010, în loc de sumele efectiv investite la data achiziționării, cum a impus Curtea de Apel. Aceasta a subliniat că, în lipsa unor alte înscrisuri doveditoare ale achiziționării unităților de fond, în afară de certificatul de investitor, efectuarea actelor de executare încalcă decizia penală nr. 164.

În drept, contestatoarea a invocat art. 387, art. 411, art. 399 și urm., art. 403 alin. 1 și urm. și art. 404și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 116/2013, Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002 și O.U.G. nr. 51/1998, solicitând judecarea în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.

Intimații și terțul poprit, legal citați, nu a formulat întâmpinare.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, fiind atașat dosarul de executare nr. 2174/A/2011 al „D. G., L. G. și M. P.”.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc la data de 02.12.2010 (fila 35), intimații creditorul intimat a solicitat executarea silită a contestatoarei debitoare în baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 423/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2006, definitivă prin decizia penală nr. 164 A/18.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, în vederea contravalorii a 178 unități de fond.

Prin sentința penală nr. 423/20.03.2007 Tribunalul București a obligat părțile responsabile civilmente Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) și A. la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 de părți civile la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației începând cu data de 24.05.2010 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond investite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia.

Executorul judecătoresc a procedat la deschiderea dosarului de executare nr. 2174/A/2011, încuviințarea executării silite pe raza Sectorului 4 fiind dispusă prin încheierea din data de 21.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul_/4/2010 (fila 49).

La data de 05.12.2011 s-au emis somația prevăzută de O.G. nr. 22/2002 iar la data de 10.01.2011 procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită (filele 50, 61), acte de executare comunicate la data de 20.12.2011, alături de raportul de expertiză (fila 62).

La data de 19.10.2015 a fost emisă adresa de înființare a popririi, prin care s-a dispus înființarea popririi cu privire la sumele datorate debitoarei de terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București (fila 64), act de executare comunicat contestatoarei la data de 27.10.2015 (fila 67).

Față de dispozițiile art. 137 Cod Procedură Civilă de la 1865 instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției tardivității cu privire la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare precum și cu privire la raportul de expertiză contabilă, excepție invocată din oficiu.

Conform dispozițiilor art. 401. alin. (1) Cod Procedură Civilă de la 1865 „Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; „.

Raportat la acest aspect, instanța reține că atât procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare cât și raportul de expertiză au fost comunicate contestatoarei la data de la data de 20.12.2011, odată cu somația de plată, iar prezenta cerere a fost introdusă la data de 03.11.2015.

Pe cale de consecință, termenul de formulare a contestației la executare cu privire la actele de executare invocate a expirat astfel încât, având în vedere că actele procedurale au fost îndeplinite cu nerespectarea termenului imperativ prevăzut de lege, față de dispozițiile art. 103 alin. (1) Cod Procedură civilă de la 1865, urmează a admite excepția tardivității invocată din oficiu.

Fe fondul cauzei, în analiza contestației formulate cu privire la adresa de înființare a popririi, instanța reține dispozițiile art. 399 Cod Procedură Civilă de la 1865, potrivit cărora „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.”

Conform Legii nr. 113/2013 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, în vigoare de la 26.04.2013:

„Art. II. (1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții. (2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită. (3) Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Administrarea Activelor Statului prevăzute la alin. (1) se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului.”

În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat de contestatoare, instanța reține că în cauză nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, în condițiile în care termenul de prescripție a început să curgă la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 423/20.03.2007, respectiv 04.06.2009 (fila 42), iar cererea de executare silită a fost înregistrată la executor la data de 02.12.2010.

Contrar susținerilor contestatoarei, cererea de executare silită are efect interuptiv de prescripție, conform prevederilor exprese ale art. 4052 Cod Procedură Civilă de la 1865, conform cărora „Cursul prescripției se întrerupe: b) pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; (…) d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;”

În aceste condiții, nu se poate reține împlinirea termenului atâta timp cât a operat întreruperea prin formularea cererii de executare silită precum și prin actele de executare emise ulterior în cadrul dosarului de executare nr. 2174/A/2011.

Raportat la motivele de nelegalitate invocate de contestatoare determinate de faptul că actele de executare întocmite împotriva debitoarei C.N.V.M. nu produc efecte asupra sa, instanța arată că acest argument este neîntemeiat, raportat la dispozițiile art. II din Legea nr. 113/2013. Astfel, contestatoarea A.A.A.S. s-a subrogat de drept în toate drepturile și obligațiile C.N.V.M., toate actele procesuale și procedurale îndeplinite față de aceasta din urmă fiind opozabile și A.A.A.S.

În aceste condiții, executorii judecătorești și creditorii C.N.V.M. nu au obligația de a reface toate actele de procedură întocmite împotriva acestei debitoare, acestea manifestându-și pe deplin efectele în ce o privește pe contestatoarea A.A.A.S., care preia procedura de executare silită în stadiul în care se afla la data intrării în vigoare a Legii nr. 113/2013. Executorul judecătoresc a respectat aceste dispoziții, întrucât după data intrării în vigoare a legii a întocmit actele de executare față de contestatoare, iar nu față de C.N.V.M.

De asemenea, instanța constată că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 4 București, astfel cum s-a reținut mai sus, nefiind necesară o altă încuviințare după subrogarea A.A.A.S. în drepturile și obligațiile C.N.V.M.

În ceea ce privește celelalte motive de contestație invocate, privind nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 și necomunicarea somației prevăzute de același act normativ, acestea nu pot fi reținute ca și motiv de nelegalitate al actului de executare contestat, respectiv adresa de înființare a popririi (singura contestație cu privire la care contestatoarea este termen).

Astfel, raportat la actele dosarului de executare, somația prevăzută de O.G. 22/2002, a fost comunicată contestatoarei la data de 20.12.2011, iar până la emiterea actului de executare contestat au trecut mai multe de 6 luni, adresa de înființare a popririi fiind emisă la data de 19.10.2015.

De asemenea, se va reține că art. 2 din O.G. nr. 22/2002 nu operează o amânare automată în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri. În cauză însă, între momentul emiterii somației și momentul înființării popririi, pe lângă faptul că au trecut mai mult de 6 luni, contestatoarea nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri.

Referitor la contestația privind procesul verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor, în cadrul dosarului nr. nr. 2174/A/2011 nu există un act de executare distinct de stabilire a cuantumului despăgubirilor, acestea fiind stabilite prin raportul de expertiză, comunicat debitoarei odată cu somația de plată în care a fost individualizat și cuantumul debitului.

În aceste condiții, contestatorul este decăzut din dreptul de a mai formula critici legate de modul de calcul al debitului, apărările respective putând fi invocate numai printr-o contestație la executare împotriva somației și, respectiv, împotriva raportului de expertiză, contestație cu privire la care s-a admis excepția tardivității analizată mai sus.

Raportat la aspectele învederate, nefiind invocate alte motive de nelegalitate ale actelor de executare față de cele analizate mai sus, instanța urmează a respinge contestația formulată cu privire la cu privire la adresa de înființare a popririi din data de 19.10.2015 emisă în dosarul de executare nr. 2174/2010 al B. „D. G., L. G. și M. P.”, ca neîntemeiată.

Față de dispozițiile art. 4041 Codul de procedură civilă de la 1865, având în vedere soluția de respingere a contestației cu consecința menținerii actelor de executare efectuate, urmează a se respinge și cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.

De asemenea, raportat la soluția ce s-a impus în privința contestației la executare, în baza art.403 alin. (1) codul de procedură civilă de la 1865, cererea de suspendare a executării silite urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția tardivității formulării contestației la executare cu privire la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare precum și cu privire la raportul de expertiză contabilă emise în dosarul de executare nr. 2174/2010 al B. „D. G., L. G. și M. P.”.

Respinge contestația la executare formulată de contestatorul A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (FOSTĂ A.V.A.S.), cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimatul T. I., cu domiciliul în C., .. 14, J. D. și terțul poprit A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ, cu sediul în București, .. 6-8, sector 4, cu privire la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare precum și cu privire la raportul de expertiză contabilă, ca fiind tardiv formulate.

Respinge contestația la executare cu privire la adresa de înființare a popririi din data de 19.10.2014 emisă în dosarul de executare nr. 2174/2010 al B. „D. G., L. G. și M. P.”, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

A. C. V. R. I.

Red. AC/Tehnored. VRI

4ex/2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Întoarcere executare. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI