Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5983/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5983/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 27-05-2016 în dosarul nr. 5983/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5983
Ședința publică de la 27 Mai 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – L. G.-A.
GREFIER – D. I. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta R. A. DE T. BUCUREȘTI în contradictoriu cu intervenientul I. A. C. și pârâta S.C. G. ROMÂNIA A.-R. S.C., având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la data de 20.05.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 27.05.2016, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 19.02.2016 și precizată în data de 25.03.2016 reclamanta R. A. DE T. PUBLIC BUCUREȘTI a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. G. ROMÂNIA A.-R. S.A. și intervenientul forțat I. A. C. ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, în data de 20.02.2013 a existat un accident rutier în care a fost implicat un autoturism al acesteia și un alt autoturism asigurat de către societatea pârâtă cu polița de asigurare R.C.A. ./05/M3/NP nr._).
Au fost invocate dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală și răspunderea asigurătorului pentru prejudiciile cauzate terțelor persoane, respectiv dispozițiile art. 1357 Cod Civil, art. 49 și 54 din legea nr. 136/1995 și s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii în persoana pârâtei. Au fost solicitate și cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru judiciar.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1349, 1357, 1381, 1385 Cod Civil, art. 113, 453 C.pr.civ. și Legea nr. 136/1995.
Pentru dovedirea pretențiilor sale reclamanta a depus la dosarul cauzei, odată cu cererea introductivă, înscrisuri constând în poliță de asigurare, autorizare de reparație, deviz postcalcul, procesul-verbal, cerere de despăgubire, notificare, declarația conducătorului de autobuz, bon de consum, proces-verbal întocmit de comisia tehnică pentru constatarea avariilor, certificat constatator pentru pârâtă, extras ONRC, extras H.C.A.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 de lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 1).
Legal citată, debitoarea a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii. Aceasta a arătat că în data de 23.02.2016 a fost achitată suma de 144,68 lei, după data introducerii acțiunii. Penalitățile de întârziere și cheltuielile de judecată solicitate nu sunt justificate și a solicitat ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 C.pr.civ., întrucât pârâta a recunoscut debitul și a efectuat plata.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, reprezentând istoric tranzacții.
La termenul de judecată din data de 20.05.2016 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constatând că acestea îndeplinesc condițiile impuse de art. 255 C.pr.civ. în sensul că sunt admisibile potrivit legii și conduc la soluționarea cauzei.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Conform art. 1026 C.pr.civ., Prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Având în vedere că pretențiile inițiale ale reclamantei se ridicau la suma de 144,68 lei, instanța constată această condiție îndeplinită. De asemenea, având în vedere că obiectul pretenției îl constituie executarea obligației de plată a sumelor reprezentând prejudiciul asigurat, litigiul nu se numără între cele excluse expres de către art. 1026 alin. 2 și 3 C.pr.civ., procedura privind cererile de valoare redusă fiind aplicabilă.
Instanța reține că prin cererea precizatoare din data de 25.03.2016 reclamanta și-a restrâns pretențiile la suma de 50 de lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu, debitul principal fiind achitat de către societatea pârâtă.
3. Cu privire la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, conform art. 451 alin. 1 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
De asemenea, conform art. 452 C.pr.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă efectuarea de cheltuieli de judecată, în sensul art. 451 alin. 1 C.pr.civ., în cuantum de 50 de lei, și anume taxa de timbru achitată pentru judecarea cauzei (f. 1). Pârâta a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 541 alin. 2 C.pr.civ. Cu toate acestea, textul de lege indicat se referă la reducerea cheltuielilor reprezentând onorariul avocaților, astfel că dispoziția indicată nu este incidentă în cauză, suma de 50 de lei fiind solicitată cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Instanța va analiza incidența dispozițiilor art. 454 C.pr.civ., care prevede că pârâtul care a recunoscut la primul termen pretențiile reclamantului nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată decât dacă, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere sau se afla de drept în întârziere. Instanța reține că, deși societatea pârâtă este profesionist în sensul art. 3 din Codul Civil, aceasta nu datora suma de bani solicitată cu titlu de despăgubire anterior notificării sale în acest sens. Această concluzie se bazează pe faptul că pârâta este asigurătorul celui responsabil de accidentul rutier, nefiind direct implicată și neavând cunoștință de existența cazului de răspundere. Or, pentru a putea fi efectuată plata către reclamanta, era necesar ca în prealabil pârâta să fie somată în acest sens.
Instanța reține că această soluție se impune și în baza principiului bunei-credințe în executarea obligațiilor, întrucât între părți nu există un raport delictual propriu-zis, ci un raport de răspundere directă a pârâtei pentru o faptă delictuală a asiguratului. Fără încunoștințarea acesteia despre existența prejudiciului aceasta nu ar fi putut să efectueze plata sumelor de bani solicitate pe calea prezentei acțiuni. Din cererea depusă la f. 13 din dosarul cauzei rezultă că asiguratul a formulat cererea de despăgubire în data de 27.03.2013 către societatea asigurătoare. Prin această cerere s-a solicitat plata sumei de 144,68 de lei, în contul bancar cu numărul arătat în cerere, virament către R.A.T.B. Cererea poartă ștampila societății reclamante și a fost primită de pârâtă în data de 27.03.2013, primind viză de intrare. Totodată, au fost anexate o . înscrisuri, care au fost depuse în probațiune și la dosarul cauzei, pentru a facilita instrumentarea dosarului de daună.
În aceste condiții, instanța reține că pârâta a fost încunoștințată cu privire la producerea accidentului, i-au fost comunicate pretențiile reclamantei și i s-a solicitat expres plata în contul bancar al acesteia. D. urmare, deși a cunoscut existența debitului încă din 27.03.2013, pârâta nu a efectuat plata sumei de 144,68 lei decât în 24.02.2016.
Având în vedere că pârâta este cea care a pierdut procesul, în temeiul art. 1032 alin. 1 C.pr.civ. instanța urmează să admită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și să oblige pe aceasta să plătească reclamantei suma de 50 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea precizată privind pe reclamanta R. A. DE T. BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 1 în contradictoriu cu intervenientul I. A. C. cu domiciliul în București, sectorul 4, . și pârâta S.C. G. ROMÂNIA A.-R. S.C. cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr.15, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2016.
Președinte,Grefier,
L. G.-A. D. I. G.
Red./Dact. Jud. L.G.A./5ex./
| ← Tutelă. Hotărâre din 16-03-2016, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5095/2016. Judecătoria... → |
|---|
